Dacă intr-un testament autentic universal se arată că testatorul este in deplinătatea facultăților mintale, fapt dovedit de o adeverință medicală falsă eliberată de un medic psihiatru și in urma deciziei definitive dată într-un dosar penal pentru săvârşirea de către medicul psihiatru a infracţiunii de FALS INTELECTUAL prev.si ped.de art.321 alin.1 C.pen înregistrat pe rolul unui Parchet de pe lângă o Judecătorie, deoarece a eliberat adeverința medicală fără să-l consulte psihiatric pe testator, iar instanța desființează adeverință medicală falsă și in subsidiar se anulează și testamentul autentic universal pentru că a avut la bază o adeverință medicală falsă, care atesta că testatorul are capacitatea psihică de exerciţiu conservata pentru a semna acte notariale și a fost folosită de testator la Biroul individ notarial la încheierea testamentului autentic?
raluk0207
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Nu.
Prezentarea adeverinței de la psihiatru nu este un document obligatoriu pentru validitatea testamentului.
În caz ca notarul are dubii cu privire la discernământul testatorului, trebuie prezentat un certificat medico legal psihiatric, de la medicul legist.
Nu de la psihiatru, nu de la psiholog, nu de la medicul de familie, ci DOAR de la medicul legist.
Faptul ca medicul psihiatru a eliberat o adeverința fără sa îl fi văzut pe testator, nu înseamnă că testatorul nu avea discernământ.
Ăsta e de fapt falsul intelectual: emiterea unei adeverințe, fără consultarea pacientului. Și nu emiterea unei adeverinței ca pacientul e apt, când de fapt nu e.
Iar în privința adeverinței în sine, atât timp cât legea nu condiționează autentificarea testamentului, de prezentarea ei, ori cu adeverința ori fără, pana la proba contrarie, testamentul e valabil și testatorul avea discernământ la momentul întocmirii.
Vă mulțumesc pentru răspuns.
Ati afirmat că " ori cu adeverință ori fără adeverință, până la proba contrarie, testamentul este valabil ."
Care este " proba contrarie" , care poate anula testamentul, după părerea dumneavoastră?
Așa cum ați prezentat și argumentat răspunsul dumneavoastră eu nu mai văd, în concepția dumneavoastră, nicio probă contrarie, care să anuleze testamentul.
Era o posibilitatea, să se efectueze o expertiză medico-legală, dar, testatorul este decedat de mult timp, sau, să se efectueze o expertiză medico-legală pe baza actelor medicale ale testatorului, au fost spețe unde instanța a admis acest fel de expertiză medico-legală.
Cu toate că afirmați că adeverință medicală nu este obligatorie, reclamantul a formulat cerere de apel la Tribunalul Constanța, care a dispus suspendarea judecării cauzei până la darea unei soluții definitive în dosarul penal înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., până la darea unui soluții definitive în dosarul penal de fals intelectual săvârșită de medicul psihiatru care a eliberat respectiva adeverință medicală care a stat la baza testamentului autentic in temeiul art.413 alin.2 Cod de procedură civilă, instanta de apel motivând că dovedirea falsificării adeverinței medicale are o înrăurire covârșitoare în judecarea cauzei din dosarul civil de succesiune faza de apel.
Dacă nu era așa importantă această adeverință medicală, atunci instanța de control judiciar ( de apel) a suspendat din anul 2023, de 2 ani, deoarece încă nu s-a dat o soluție definitivă în dosarul penal?
Proba contrarie înseamnă orice mijloc de probă care dovedește ca testatorul nu avea discernământ la momentul întocmirii testamentului.
Instanta a fost sesizata sa se pronunțe asupra infracțiunii de fals intelectual.
Iar cauza a fost suspendata pana la prezentarea probelor, din care sa rezulte cum, dacă și în ce măsură a influențat adeverința respectivă întocmirea testamentului și dacă testatorul avea într-adevăr discernământ sau nu.
Asa cum am spus mai sus, este posibil, ca deși anulată adeverința, testatorul sa fi fost totuși lucid și apt.
Discernamant diminuat
viorelv
Se poate retine de catre instanta ca si proba un certificat de la medic psihiatru referitor la discernamantul diminuat al faptuitorului la momentul comiterii ... (vezi toată discuția)