Corelare intre modificarea termenului si clauza penala

Argument pro:
"Art. 970 Cc
Conventiile trebuie executate cu buna-credinta.
Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa."

"Art. 981
Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sint exprese intr-insul. (C. civ. 970).

Art. 982
Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele dindu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg."

Prin urmare chiar daca n-am precizat in actul aditional nimic de clauza penala tot se aplica prin interpretarea logica si juridica articolelor de mai sus.

Argument contra (pentru amuzament :D )
Am prelungit contractul in ceea ce priveste garantia. Contractul fiind legea partilor, eu modificand numai garantia inseamna ca am renuntat la clauza penala.
Voi raspunde (daca este antepriza in constructii) conform legii pentru viciile aparute.

Pt o analiza mai ampla ar fi recomandat sa oferiti mai multe date despre contract si clauza.
Raspunderea antreprenorului:

- Raspunderea pentru neexecutare. In caz de neexecutare culpabila a lucrarii antreprenorul raspunde fata de client potnvit dreptului comun clauza penala, daune-interese, fiind posibila si obligarea antreprenorului la executarea lucrarii sub sanctiunea platii daunelor cominatoru sau executarea in contul debitorului-antreprenor cu autorizatia justitiei etc.).

- Raspunderea pentru viciile lucrarii. Precizam, in primul rand, ca receptia lucrarii din partea clientului fara obiectii si rezerve - daca nu a fost obtinuta prin frauda (fraus omnia currumpit) - echivaleaza cu descarcarea antreprenorului si decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrarii. Pentru aceste vicu, raspunderea antreprenorului poate fi angajata numai daca, potnvit legii sau contractului el datoreaza garantie, in cadrul termenului stabilit, pentru lucrarea efectuata.

Antreprenorul raspunde insa, in toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el si ale lucrarii, dupa ce a fost receptionata de catre client si chiar daca lucrarea nu a fost executata de catre el personal (art.1487C.civ.).

Conform art.5 din Decr.nr. 167/1958, dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unei lucrari executate se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Daca viciile au fost ascunse cu viclenie, se aplica termenul general de prescriptie.

Aceste termene de prescriptie incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predare (art.11 alin.1 din Decr.nr.167/1957), acest termen de un an putand fi modificat prin conventia partilor (garantie conventionala).







Student Drept.

In situatia despre care vorbesc era vorba de un contract pentru modernizarea unor unitati tehnice foarte complexe si care functioneaza permanent. Contractul prevedea ca lucrarile au termen de garantie de 24 de luni, dublata de o clauza penala potrivit careia prestatorul era obligat sa plateasca o anume penalitate pe zi de oprire daca vreuna din unitati era oprita din cauza unui defect.

Perioada de garantie a lucrarilor a fost extinsa de parti dupa cele 24 de luni initiale, dar nu printr-un document care sa se numeasca "act aditional", ci prin diverse procese verbale de intalniri unde au consemnat faptul ca anumite defecte descoperite dupa cele 24 de luni si datorate culpei in proiectare a prestatorului, sunt in perioada de garantie. Totusi dupa o vreme prestatorul a contestat faptul ca trebuie sa plateasca vreo penalitate, asa ca situatia a ajuns in fata ICC, din complet facand parte si prof. Sitaru.

Cererea beneficiarului de a-i fi platite penalitati (in temeiul clauzei penale) pentru opririle cauzate de defecte descoperite in perioada de garantie extinsa a fost respinsa pe 25 ian 2010 (cu opinie separata din partea prof. Sitaru), si citez din considerente:

[After] it has been decided that the cracks on the runner blades of Units 6 and 5 appeared during the Defects Liability Period that had been extended or renewed by the Parties, and that the Respondent therefore had to remedy the design error and to repair the blades, it is yet to be determined whether the Respondent must pay the penalty set forth in Clause […] during such extended or renewed Defects Liability Period.[…]

[U]nder Romanian law, as under most Continental European legal systems, a penalty clause is accessory in nature. This accessory nature is expressed in Article 1067 of the Romanian Civil Code. […]

The accessory nature of the penalty clause has significant consequences. It means that, in principle, the penalty clause shares the fate of the principal obligation (accessorium sequitur suum principale): if the principal obligation, in this case the obligation to repair defects, ceases to exist, the penalty clause will also cease to exist.

The accessory nature of the penalty clause does not mean, however, that the main obligation may not continue to exist without the penalty clause.

In the course of the arbitration proceedings, the Parties indeed discussed the question as to whether an extension of the validity period of the principal obligation included the extension of the validity period of the penalty clause. According to the Claimant's view, the accessory nature of the penalty clause means that any extension of the validity period of the Defects Liability Period automatically extends the validity period of the penalty clause, i.e. without the need for an express agreement to such effect.[…]

The Arbitral Tribunal holds that the Claimant's contention that the penalty clause will automatically be extended if the Defects Liability Period is extended cannot be upheld. As has been explained above, the principal obligation may continue to exist without the penalty provision. This means that the main obligation can be extended without extending the validity of the penalty clause. In this regard, the punitive nature of a penalty clause - which, as mentioned, is one of the functions of these clauses - indeed requires a restrictive interpretation in the sense that the penalty clause will not apply to the principal obligation that was extended unless the Parties expressly and explicitly agreed that the penalty clause should also continue to apply. […]

In the case at hand, the Parties modified the principal obligation, i.e. extended or renewed the validity period of the warranty obligation of the Respondent by extending or renewing the DLP. Had they wanted that penalty clause to continue to apply during such extended or renewed DLP, they should have agreed thereon expressly, given the punitive and exceptional nature of such penalty clause.[…]

Cu alte cuvinte, exact argumentul de amuzament al Gabrielei :)
Ce parere aveti?

PS: hotararea este un monument de rationament juridic gresit si de contradictii intre motivare si hotarare. De exemplu, desi sustine ca clauza penala nu s-a prelungit o data cu termenul, i se recunoaste un efect: anume ca elimina inclusiv dreptul reclamantului de a obtine despagubiri pe dreptul comun, chiar daca au fost retinute toate elementele raspunderii civile in sarcina paratului. Asa cum spune opinia separata, hotararea incalca inclusiv ordinea publica de drept romanesc, pentru ca permite unei persoane a carei culpa contractuala este dovedita sa scape basma curata.

Eu ma gandesc ca dansii s-au gandit astfel, daca obligatia principala s-a terminat, s-a terminat si clauza. Deci cu alte cuvinte degeaba acionati in instanta dupa terminarea contractului, efectele juridice dintre parti s-au stins.

Nici vorba, reiese destul de clar ca au considerat-o accesorie obligatiei de garantie, care era in vigoare.