Doamna, mergeti dv. la un avocat si incepeti dv. niste demersuri menite sa ii faca pe amandoi sa inteleaga ca daca ei nu sunt responsabili, dv. sunteti.
Altfel, cred ca va fi destul de tarziu cand se va hotari tatal sa introduca actiune pentru ca fiica dv., sa nu fie afectata iremediabil la scoala etc.
De asemenea, depinde si de acel baiat, care este relatia intre ei si despre ce este vorba exact. Ca iubeste la 15 ani nu e o drama, dar cum si de ce, asta nu stiu...
Ca tatal a ingrijit ori nu, cert e ca dv. ati educat-o 14 ani si ea acum vi se opune; este normal pentru un adolescent, toti ne cautam maturitatea mai repede, toti obosim dupa pubertate sa mai fim considerato copii, ne consideram neintelesi si nedreptatiti. Tratati-o ca un om matur, aratati-i consecintele actiunilor ei, acceptati-o asa cum e, poate ca o duceti si pe fata la un avocat sa vada ce se poate intampla si ce nu, cat poate intinde coarda si cat nu...
Terte opinii, obiective, au deseori ecouri mai bune.
Sunt de acord ca ei incearca amandoi marea cu degetul, nu imi pare matur tatal mai degraba sa accepte ca fiica lui sa va conteste autoritatea, macar la fata e de inteles.
Dar nu inteleg nici faptul ca dv. o intretineti cu bani, de ce? Care credeti ca ar mai fi motivatia fetei sa se intoarca la i viata organizata daca aceasta haotica ii ofera totul: atentia ambilor parinti, lipsa de raspundere, bani, lipsa griji?...
Imi e dificil sa inteleg cum de incurajati acest comportament si nu vad eu, ca adult, nicio motivatie ca fata sa se intoarca inapoi.
Va simtiti datoare sa o intretineti? OK, duceti-i mancare gatita sau rece, cate un sacou pentru scoala si, mai ales, rechizite. Daca nu-i place, nu are decat sa munceasca, sa vina inapoi, sa o intretina baiatul, tatal...
Asta inseamna intretinerea: casa, masa, haine, cele utile de zi cu zi. Nu inseamna bani.
Poate ca, cine stie, un psiholog v-ar ajuta mai bine sa intelegeti prin ce trece ea; statistic, copiii fara tata isi incep mai devreme viata sexuala si sunt mai putin receptivi la regulile sociale, la asumarea raspunderilor, chiar ajung tinere mame sau incalca legea inca de minori.
Asa incat, repet, o inteleg, nu e de condamnat sau de blamat...
Va doresc sa gasiti rezolvarea!
Sunt de acord in totalitate cu cele afirmate de colega mea, Liliana.
Solicitati sprijinul Autoritatii Tutelare si a Protectiei copilului aratand pe larg intreaga situatie, inclusiv rezultatele slabe la scoala, lipsa de la scoala, faptul ca desi nu locuieste la dv., in baza hotararii judecatoresti dv. sunteti raspunzatoare de toate actele si faptele acesteia, ca tutore. Solicitati o consiliere psihologica a minorei.
Daca nu va descurcati, va recomand sa apelati la un avocat.
Succes! ;)