Umbra calomniei în societatea româneascã

B-) Nu cred că dezincriminarea infracţiunii de calomnie a reprezentat o idee atât de bună.
Românii se calomniau fără mari remuşcări în perioada cât această faptă era incriminată, acum că s-a dezincriminat, astfel de fapte se săvârşesc şi cu mai mult elan - vz. "oamenii de sport" alde Becali sau M. Iancu, chiar şi politicienii - nu ştiu de ce spun "chiar", poate că eram mai aproape de realitate dacă începeam cu ei (politicienii).
E adevărat că fapta nu a rămas nesancţionată, sau nu va rămâne - auzeam că se introduce ca delict civil, dar consider că o astfel de sancţionare este prea blândă având în vedere că cei mai frecvenţi calomniatori sunt oameni cu bani care nu se uită la câteva sute de dolari. Poate că mai indicat ar fii fost să se majoreze pedepsele din Codul penal, ori să se menţină doar pedeapsa închisorii.
Pote legiuitorul român riscă să procedeze într-un timp poate mai îndepărtat la o reintroducere a acestei fapate în C.p., cum s-a întâmplat şi cu infracţiunea de provocare ilegală a avortului imediat după 1990.
Prin dezincriminarea infracţiunii de calomnie, vrem să ne minţim singuri că România a ajuns la un grad de cultură şi de civilizaţie, unde nu mai este nevoie de intervenţia statului pentru aplanarea unor conflicte între oameni imaturi. B-)