Mostenire

daca au dobandit bunuri in perioada casatoriei, mama dvs. poate solicita partajarea acestora.

da. faptul ca mama dv. s-a ocupat de cresterea si educarea copiilor rezultati din casatorie nu inseamna ca aceasta munca nu poate si cuantificata in bani si considerata aport la dobindirea bunurilor comune supuse partajarii. asupra bunurilor supuse partajarii, ca urmare a actiunii de vivort, mama are o cota parte din acestea.

E greu, tare greu... mai degraba o negociere, ceva...
Nu conteaza cresterea copiilor, pentru asta avea o obligatie legala... conteaza insa munca ei in gospodarie (curatenie, mancare, plati facturi etc.).
Este insa dificil de cuantificat cand exista numai aceasta, asa incat indicat ar fi sa mearga la un avocat si/sau sa negocieze cu sotul inainte de partaj.
Daca nu lucreaza nici acum ii vor parea mari si taxele etc.

In ceea ce priveste partajarea bunurilor comune , indiferent de realizarea de venituri in timpul casatoriei , apreciind faptul ca si munca in gospodarie e avuta in vedere cand e stabilia cota parte din dreptul de proprietate, mamei ii va reveni , posibil, o sulta ce-i va intregi acest drept (o suma cu titlu de despagubire, in caz de atribuire a bunului comun catre tatal dumneavoastra) sau o suma de bani din pretul obtinut, in caz de instrainare.
Daca mama dumneavoastra a suferit vreo vatamare in timpul casatoriei , aceasta are dreptul , in decursul a unui an de la desfacerea casatoriei prin divort, la o pensie , in vederea diminuarii sau chiar inlaturarii suferintei pricinuite.

Succes.

Fara o indrumare juridica va fi greu si, repet, vor fi si taxe de timbru, expertize...

Folositi decizii, de exemplu decizia Curtii de apel Cluj nr. 1519/1998: " Prin activitatea desfăşurată în gospodărie şi prin creşterea copiilor rezultaţi din căsătorie, soţiei neîncadrate în muncă trebuie să i se reţină o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.
[...] Prezumpţia că ambii soţi au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează în lipsa unor probe convingătoare din care să rezulte că aportul unuia din soţi a fost mai mare decât al celuilalt.
În speţă, pârâtul a susţinut faptul că prezumpţia contribuţiei egale la dobândirea bunurilor comune este înlăturată doar prin aceea că el a fost încadrat în muncă şi a realizat venituri din care s-au dobândit principalele bunuri comune, că reclamanta a fost bolnavă în acest timp şi că personal pârâtul a executat o parte din lucrările casei.
Din probele dosarului a rezultat, însă, că în perioada în care s-au edificat construcţiile, reclamanta nu era bolnavă, dar chiar şi după îmbolnăvire, aceasta s-a ocupat de menajul familiei, de îngrijirea copiilor, gătea pentru constructorii casei, fiind ajutată şi de părinţii săi.
S-a reţinut, în concluzie, că prin activitatea desfăşurată în gospodărie şi prin creşterea copiilor rezultaţi din căsătorie, contribuţia femeii neîncadrate în muncă este esenţială în viaţa ambilor soţi, contribuţia ambilor soţi la dobândirea bunurilor comune fiind egală, de câte 1/2 parte."
Nu este o argumentatie absoluta si ma indoiesc sa obtina dcineva jumatate, dar depinde care este munca reala, concreta a mamei...
Din decizia CSJ 907/1993:"Cota fiecărui soţ se determină în funcţie de aportul pe care l-a avut fiecare în tot timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune, în contribuţia femeii cuprinzându-se atât munca depusă în gospodărie, cât şi creşterea şi educarea copiilor."
Decizia Tribunalului suprem 953/1980:" Munca depusă în gospodărie, precum şi creşterea şi îngrijirea copiilor constituie o componentă a contribuţiei unuia sau a ambilor soţi la dobândirea bunurilor comune, care trebuie apreciată în ansamblul tuturor probelor ce urmează să se administreze pentru stabilirea aportului fiecărui soţ, în sensul arătat mai sus.
Astfel fiind, greşit instanţele, în speţă, au stabilit în mod egal aportul părţilor la dobândirea bunurilor comune prin referire la declaraţiile unor martori prin care s-a dovedit munca pe care reclamanta a depus-o în gospodărie şi pentru creşterea şi îngrijirea copilului N., la care s-a adăugat ajutorul dat pârâtului pentru dactilografierea unor lucrări.
Pentru o justă soluţionare a problemei în litigiu trebuia să i se ceară reclamantei să dovedească veniturile din muncă ce a realizat în perioada convieţuirii cu pârâtul, să se evalueze munca din gospodărie, pentru creşterea şi educarea copilului, precum şi aceea de dactilografiere a unor lucrări pe care pârâtul le întocmea ca expert şi, prin comparare cu veniturile pârâtului (dovedite prin înscrisurile la care se referă şi instanţele), să se stabilească, pe baze obiective, aportul fiecărei părţi la dobândirea bunurilor comune."