Articolul 7
După o perioadă de patru ore şi jumătate de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puţin patruzeci şi cinci de minute, exceptând cazul în care îşi începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puţin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puţin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispoziţiile primului paragraf.Articolul 8
(1) Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic şi săptămânal.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci şi patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci şi patru de ore este de cel puţin nouă ore, dar mai puţin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
(5) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puţin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
(6) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel puţin:
– două perioade de repaus săptămânal normale sau
– o perioadă de repaus săptămânal normală şi o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puţin douăzeci şi patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuţie.
O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârşitul a şase perioade de douăzeci şi patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.
(7) Orice perioadă de repaus luată în compensaţie pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puţin nouă ore.
(8) În cazul în care un conducător solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic şi perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staţionare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiţia ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit
corespunzătoare şi să fie în staţionare.
(9) O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni şi se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.
Articolul 9
(1) Prin derogare de la articolul 8, atunci când un conducător auto însoţeşte un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul şi efectuează în acelaşi timp o perioadă de repaus zilnic normală, această perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activităţi a căror durată nu depăşeşte o oră. Pe parcursul acestei perioade de repaus zilnic normală, conducătorul are acces la o cuşetă.
(2) Perioada de timp necesară conducătorului pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reşedinţă a conducătorului, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului, nu se consideră repaus sau pauză, cu excepţia cazului în care conducătorul se află pe un feribot sau în tren şi are acces la o cuşetă.
(3) Perioada de timp necesară conducătorului ce conduce un vehicul care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reşedinţă al conducătorului, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului, se considera alta munca.
Articolul 12
Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9 în măsura necesară pentru a se garanta siguranţa persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiţia de a nu se periclita prin aceasta siguranţa rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura si cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.