Așa cum redacția noastră a subliniat, cu ocazia unor recente materiale, un contract de muncă este valabil încheiat numai în baza unui certificat medical care să ateste că noul salariat e apt să presteze muncă la acel angajator (nu apt de muncă, la modul general, întrucât formularea din Codul muncii este "apt pentru prestarea acelei munci").
Este însă obligația angajatorului să se preocupe de tot ceea ce ține de medicina muncii pentru salariații săi. "Angajatorii au obligația să asigure accesul salariaților la serviciul medical de medicină a muncii", prevede Codul muncii. Mai exact, nu salariatul trebuie să scoată bani din buzunar pentru chestiunile ce țin de medicina muncii. Ideea e întărită și de legislația specială de sănătate și securitate în muncă, unde principiul e că aceste cerințe nu trebuie să genereze obligații financiare pentru salariat.
Să luăm însă obligația de a avea dovada că salariatul X e apt de munca ce urmează a fi prestată potrivit contractului drept primul pas în îndeplinirea, de către angajator, a obligației de a supraveghea starea de sănătate a angajaților săi. Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor stabilește în sarcina angajatorului obligația de a asigura fondurile necesare efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății salariaților.
Ce înțelegem prin servicii medicale profilactice, potrivit aceleiași hotărâri: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității, supraveghere specială și promovarea sănătății la locul de muncă. Practic, este destul de clar că toate costurile, inclusiv pentru examenul medical de la angajare, sunt obligatoriu suportate de angajator.
Examenul medical la angajare se face atât la încheierea contractului de muncă pe perioadă determinată/nedeterminată, potrivit hotărârii, cât și atunci când se face o detașare. Se face și la schimbarea meseriei sau profesiei.
În mod ideal, în funcție de rezultatul examenului medical la angajare, medicul de medicina muncii poate să facă unele propuneri pentru eventuala adaptare a postului la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice și la starea de sănătate a lucrătorilor. De pildă, o persoană cu probleme la coloană ar putea avea nevoie de un scaun special.
Ce nu poate solicita nicio firmă la angajare este testul de graviditate, chestiune interzisă prin Codul muncii.
Potrivit Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, firmele sunt obligate să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării. Nerespectarea acestei obligații atrage amenzi între 4.000 și 8.000 de lei.
Mai departe, potrivit Codului muncii, lipsa documentului medical la angajare atrage și o amendă de 1.500 - 3.000 de lei, pe lângă problema nulității contractului de muncă.