Chiar și în lipsa autorizării ca agent de muncă temporară, normele privind munca prin agent se aplică ori de câte ori un angajator pune la dispoziție lucrători unei întreprinderi utilizatoare pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acesteia din urmă. Totodată, un lucrător temporar pus la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare trebuie, pe durata misiunii sale în cadrul acesteia, să primească un salariu cel puțin egal cu cel pe care l‑ar fi primit dacă ar fi fost recrutat direct de această întreprindere. Citește articolul
Legea impune obținerea unei autorizații pentru a desfășura activități de punere la dispoziție a angajaților unor terți pentru misiuni temporare, dar în practică autorizația lipsește uneori, ceea ce creează premisele nerespectării drepturilor angajaților temporari. Angajatorii confundă munca prin agent temporar cu detașarea, de exemplu, deși diferențele sunt substanțiale. Citește articolul