Dacă ne gândim la un proprietar ca la un supererou, putem spune în deplină corectitudine că el are trei superputeri prin raportare la bunul său: posesia, folosința și dispoziția. Adică poate să posede bunul acela, să-l folosească și să-l dea ori să-l distrugă cum dorește, atâta vreme cât nu calcă pe altcineva pe coadă făcând asta (căci asta se cheamă deja abuz de drept și într-o democrație civilizată nu ar trebui să existe așa ceva). Uneori, pentru că are prea multe, are nevoie de bani sau din alte motive legitime care nu ne interesează, supereroul renunță temporar la două dintre superputerile sale -- folosința și posesia -- și le dă altcuiva, rămânând cu (ați ghicit?) nuda proprietate! Citește articolul