Morganit sau tanzanit?

Autor: Cristina Marina

In arhivele Cartier, Boucheron sau Van Cleef & Arpels sunt notate meticulos pretentiile printilor, ale maharajahilor, ale mogulilor sau ale sotiilor acestora pe la inceputul secolului trecut. Majoritatea proveneau din familii care comandau de generatii intregi bijuterii personalizate si care nici macar nu concepeau sa aleaga un exemplar lucrat de-a gata si deja expus in vitrina. Piesele erau concentrate de cele mai multe ori in jurul unei pietre pretioase, desi creativitatea designerilor juca un rol important. Rezultatul - bijuterii opulente care servesc si azi ca sursa de inspiratie pentru colectiile moderne. Totusi, pe masura ce goana dupa profit a crescut, iar brandurile de lux s-au concentrat asupra produselor care au succes de masa, piesele unicat au devenit o raritate.

Mai nou insa, dorinta clientilor de personalizare a luxului a adus in prim-plan bijuteriile lucrate la comanda, ravnite atat de femeile amatoare de bijuterii unicat, cat si de barbatii aflati in cautare de plasamente bune de investitii. Cererea este atat de mare, incat casele de bijuterii care deja aveau departamente specializate in comenzile personalizate le-au dezvoltat, iar cele care nu aveau le-au infiintat. Desi in prezent companiile spun ca productia de bijuterii la comanda nu depaseste 10% din total, toti admit ca piata se afla in expansiune. Cartier, de exemplu, spune ca in ultimii trei ani vanzarile s-au majorat cu peste 100%. „Numarul comenzilor poate fi redus, dar valoarea lor este foarte mare si adesea implica pietre speciale pe care le alegem pentru un anumit client“, sustine Ian Thompson, specialistul in bijuterii la comanda de la casa britanica Mappin & Webb.

Daca in cazul modelelor emblematice pentru o anumita marca succesul este dat de design si de materialele folosite, in spatele cresterii segmentului unicat se afla crearea celui mai bun decor pentru ca pietrele pretioase sa iasa in evidenta. Casele de bijuterii isi promoveaza fiecare pietrele pretioase folosite, cu povesti despre originea si raritatea lor. Melvyn Kirtley, presedintele Tiffany pentru Marea Britanie, spune ca „explicarea genezei unei pietre si calitatile sale inspira un client, in special in cazul in care piatra este rara si colorata, iar valoarea ei este in crestere, ca de pilda in cazul turmalinei“.

O tendinta aparte este ca incep sa castige teren si pietrele pretioase mai putin cunoscute. La Cartier, directorul de imagine al casei Pierre Rainero, a observat acelasi interes pentru roci ca aquamarin, morganit sau spinel ca si pentru pietrele pretioase „clasice“. „Clientii vor nuantele pastel ale «noilor» pietre la pret de pietre clasice“, spune Kirtley. Designerul britanic Theo Fennell confirma: „Clientii au aflat despre pietrele rare precum tanzanitul sau morganitul si sunt satui de safire si smaralde. Iar noi incercam sa ii educam sa extinda paleta“. La casa de bijuterii britanica Boodles, un potential logodnic poate alege o piatra rara care apoi este impachetata si daruita logodnicei. Ulterior, cuplul lucreaza cu designerul magazinului pentru a realiza o montura unicat (pretul incepe de la 2.200 de euro).

Sunt si cazuri in care valoarea sentimentala este mai importanta decat raritatea pietrei. Designerul britanic Barbara Tipple a creat recent o pereche de butoni pentru sotul unei cliente din Rusia dintr-o bucata de meteorit care aterizase in Belarus si care continea fier obisnuit si peridot verde.

Insa atractia pentru pietre poate fi uneori inselatoare: la fel ca in cazul hainelor, o anumita culoare de piatra poate fi nepotrivita. „Multi se indragostesc de ideea unei pietre speciale montate intr-un mod unic, dar nu o pot vizualiza dinainte. Asa ca le aratam piatra deja montata, pentru a-si face o idee. Este important sa o probeze inainte sa ia o decizie, pentru a-si da seama daca proportiile si culoarea li se potrivesc“, spune Pati Wong, presedintele casei de licitatii Sotheby’s. Din acelasi motiv, Van Cleef & Arpels stabileste o intalnire intre client si designer pentru a schita un plan. In aceasta etapa a comenzii sunt puse intrebari cruciale pentru a castiga increderea clientului. „Incepem cu generalitati despre preferinte si lucruri care ii displac si apoi extindem aria de intrebari, la ocazia la care urmeaza sa poarte piatra si la bugetul disponibil“, spune Fennell. Clientii pot vizita uneori si atelierele Tiffany sau Van Cleef & Arpels sau au posibilitatea de a vedea copii realiste ale pieselor. Din acelasi motiv, designerul britanic de bijuterii Sandra Cronan realizeaza o pictura in acuarela care reda fidel designul final; Tolkowsky, casa belgiana specializata in diamante, le permite clientilor sa aleaga un diamant brut si sa specifice ei genul de slefuire pe care il doresc (pretul incepe de la 72.000 de euro pentru piatra, plus costurile bijuteriei), iar Sotheby’s a vandut anul trecut un diamant brut de 137 de carate pe care l-a prelucrat apoi dupa dorintele clientului.

Cea mai personala bijuterie este cea construita in jurul pietrei clientului - uneori o mostenire de familie, cum a fost cazul maharajahului Patiala, care in 1928 le-a cerut celor de la Boucheron sa realizeze o montura speciala pentru peste 8.000 de carate de smaralde si diamante. Acest gen de serviciu formeaza o parte importanta din afacerile designerului de bijuterii Franklin Adler, care spune ca este mai bine sa „porti pietre montate decat sa le lasi sa zaca uitate intr-un sertar“.

Cererile de personalizare a bijuteriilor nu sunt foarte usor de satisfacut. Directorul casei franceze Boucheron, Jean-Christophe Bedos, isi aminteste despre o comanda care presupunea o bijuterie realizata din opt smaralde in forma de inima. „Specialistul nostru a gasit numai sapte. Pana la urma o doamna a intrat in magazinul din Paris cu un smarald pe care dorea sa il puna in valoare. Era perfect pentru proiectul nostru si am convins-o sa il vanda.“

La asemenea nivel al luxului, casele sunt foarte discrete in privinta bijuteriilor create. „Pentru o bijuterie construita in jurul unei piese foarte speciale alegem clientii cu mare atentie“, spune Laurence Graff, al carui atelier cu 70 de bijutieri este unul dintre cele mai mari din Occident. „Prezentam piesele numai celor care si-au exprimat interesul. Un eventual client nu trebuie sa fie vazut purtand o bijuterie refuzata in trecut de altcineva“, subliniaza el.

Valoarea mare a bijuteriilor realizate cu pietre unicat le transforma intr-o tinta vanata deopotriva de investitori si de amatorii de frumos. Conform lui Graff, „marii colectionari sunt barbatii care considera ca a detine o piatra mare si rara este o dovada de bogatie, de cunoastere si de fler pentru investitii“. Designerul britanic Barbara Tipple a observat ca „barbatii pot fi la fel de usor sedusi de o piatra ca si femeile si apoi ajung sa o doreasca indiferent de cost. Am descoperit recent o pereche de pietre de opal mexican pentru cerceii unei cliente, pe care sotul ei ar fi fost dispus sa le cumpere, chiar daca ea nu le dorea“.

Cat despre categoriile de clienti, nimeni din industrie nu ar folosi o expresie nepotrivita precum „noii imbogatiti“, dar, dupa cum subliniaza Francesco Trapani, CEO al Bvlgari, „a vinde piese de sute de mii de euro este mult mai usor decat in trecut“. Vanzarea de bijuterii unicat este facilitata si de faptul ca potentialii clienti se informeaza constiincios despre pietre, materiale si slefuire. „Acoperirea media si internetul educa publicul“, spune Raymond Graff, director de productie al Graff Diamonds, in prezent lider de piata pe segmentul de diamante galbene. „Oamenii inteleg diferitele metode de slefuire si calitati si stiu la ce pret sa se astepte“, adauga el. Purtatorul de cuvant de la Moussaieff, casa faimoasa pentru diamantele colorate rare, este de acord: „A sporit atentia acordata pietrelor. Noi ne prezentam bijuteriile ca piese finale, insa in cazul in care clientului ii place o anumita piatra pe care o doreste montata altfel, noi ne conformam“.