Hotararea Curtii- Volkswagen - acte privind societatea comerciala pe actiuni

HOTARAREA CURTII (Marea Camera)

23 octombrie 2007(*)


In cauza C‑112/05,

avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 4 martie 2005,

Comisia Comunitatilor Europene, reprezentata de domnii F. Benyon si G. Braun, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,

reclamanta,

impotriva

Republicii Federale Germania, reprezentata de domnii M. Lumma si A. Dittrich, in calitate de agenti, asistati de H. Wissel, Rechtsanwalt,

parata,

CURTEA (Marea Camera),

compusa din domnul V. Skouris, presedinte, domnii P. Jann (raportor), C. W. A. Timmermans, A. Rosas, K. Lenaerts si L. Bay Larsen, presedinti de camera, domnul J. N. Cunha Rodrigues, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii K. Schiemann, J. Makarczyk, E. Levits, A. Ó Caoimh si doamna P. Lindh, judecatori

avocat general: domnul D. Ruiz-Jarabo Colomer,

grefier: domnul B. Fülöp, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 12 decembrie 2006,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 13 februarie 2007,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Prin cererea introductiva, Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca articolul 2 alineatul (1) si articolul 4 alineatele (1) si (3) din Legea din 21 iulie 1960 privind transferul catre sectorul privat al partilor sociale ale societatii comerciale cu raspundere limitata Volkswagenwerk (Gesetz über die Überführung der Anteilsrechte an der Volkswagenwerk Gesellschaft mit beschränkter Haftung in private Hand, BGBl. 1960 I, p. 585, si BGBl. 1960 III, p. 641‑1‑1), in versiunea aplicabila prezentului litigiu (denumita in continuare „legea VW”), incalca articolele 43 CE si 56 CE.

Cadrul juridic

Legea privind societatile comerciale pe actiuni

2 Articolul 134 alineatul (1) din Legea privind societatile comerciale pe actiuni (Aktiengesetz) din 6 septembrie 1965 (BGBl. 1965 I, p. 1089, denumita in continuare „Legea privind societatile comerciale pe actiuni”), astfel cum a fost modificata prin Legea privind controlul si transparenta in sectorul intreprinderilor (Gesetz zur Kontrolle und Transparenz im Unternehmensbereich) din 27 aprilie 1998 (BGBl. 1998 I, p. 786), prevede:

„Dreptul de vot depinde de valoarea nominala a actiunilor sau, in cazul actiunilor fara valoare nominala („Stückaktien”), de numarul acestora. In cazul societatilor necotate la bursa, dreptul de vot poate fi limitat prin statut, prin stabilirea unui plafon absolut sau progresiv. […]”

3 Articolul 101 alineatul (2) din Legea privind societatile comerciale pe actiuni prevede:

„Dreptul de a desemna reprezentanti in consiliul de supraveghere trebuie prevazut in statut si poate fi acordat numai anumitor actionari sau titularilor anumitor actiuni. In acest din urma caz, dreptul de reprezentare este acordat numai in cazul in care actiunile sunt nominale si transferul acestora este supus aprobarii societatii. Partile sociale ale actionarilor care dispun de acest drept nu constituie o categorie speciala. In total, drepturile de reprezentare acordate nu trebuie sa depaseasca o treime din numarul de reprezentanti ai actionarilor in consiliul de supraveghere prevazut de lege sau de statut. Articolul 4 alineatul (1) din [legea VW] ramane nemodificat.”

Legea VW

4 Articolul 1 alineatul (1) din legea VW prevede ca societatea comerciala cu raspundere limitata Volkswagenwerk este transformata intr-o societate comerciala pe actiuni (denumita in continuare „Volkswagen”).

5 Articolul 2 din legea VW, referitor la dreptul de vot si la limitarile acestui drept, prevede la alineatul (1):

„Dreptul de vot al unui actionar titular de actiuni a caror valoare nominala depaseste o cincime din capitalul social este limitat la numarul de voturi pe care il confera actiunile cu o valoare nominala egala cu o cincime din capitalul social.”

6 Articolul 3 din aceeasi lege, care priveste reprezentarea pentru exercitarea dreptului de vot, prevede la alineatul (5):

„In cadrul adunarii generale, nimeni nu poate sa exercite un drept de vot corespunzator unei valori a actiunilor superioare unei cincimi din capitalul social.”

7 Articolul 4 din aceasta lege, intitulat „Statutul societatii”, are urmatorul cuprins:

„1. Republica Federala Germania si landul Saxonia Inferioara sunt autorizate sa desemneze fiecare cate doi membri ai consiliului de supraveghere in masura in care detin actiuni ale societatii.

[…]

3. Deciziile adunarii generale care, in temeiul legii privind societatile comerciale pe actiuni, necesita o majoritate de cel putin trei sferturi din capitalul social reprezentat in momentul adoptarii lor, impun o majoritate de peste patru cincimi din capitalul social reprezentat in momentul acestei adoptari.”

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
Procedura precontencioasa
8 Ulterior punerii in intarziere a Republicii Federale Germania pentru a-i prezenta observatii cu privire la articolul 2 alineatul (1) si la articolul 4 alineatele (1) si (3) din legea VW, Comisia a emis, la 1 aprilie 2004, un aviz motivat prin care arata ca aceste dispozitii nationale constituie restrictii privind libera circulatie a capitalurilor si libertatea de stabilire, care sunt garantate de articolul 56 CE si, respectiv, de articolul 43 CE. Intrucat acest stat membru nu a adoptat masurile necesare pentru a se conforma avizului in termenul acordat, Comisia a introdus prezenta actiune, in sustinerea careia aceasta afirma ca mentinerea in vigoare a acelor dispozitii incalca articolele 56 CE si 43 CE.

Cu privire la actiune

9 Comisia sustine in esenta ca dispozitiile in cauza din legea VW sunt de natura sa descurajeze investitiile directe si, prin urmare, constituie restrictii privind libera circulatie a capitalurilor in sensul articolului 56 CE, intrucat, in primul rand, limiteaza, prin derogare de la dreptul comun, dreptul de vot al oricarui actionar la 20 % din capitalul social al societatii Volkswagen, in al doilea rand, impun o majoritate de peste 80 % din capitalul reprezentat pentru deciziile adunarii generale care nu necesita, conform dreptului comun, decat o majoritate de 75 % si, in al treilea rand, permit statului federal si landului Saxonia Inferioara, prin derogare de la dreptul comun, sa desemneze fiecare cate doi reprezentanti in consiliul de supraveghere al acestei societati.

10 Comisia nu aduce niciun argument special pentru a dovedi o incalcare a articolului 43 CE.

11 Republica Federala Germania contesta temeinicia motivului intemeiat de Comisie pe incalcarea articolului 56 CE.

12 Observand ca, in ce priveste motivul intemeiat pe incalcarea articolului 43 CE, Comisia nu exprima niciun punct de vedere, Republica Federala Germania deduce ca acesta a ramas fara obiect.

Cu privire la incalcarea articolului 43 CE
13 Conform unei jurisprudente constante, se includ in domeniul de aplicare materiala a dispozitiilor Tratatului CE referitoare la libertatea de stabilire dispozitiile nationale care se aplica detinerii de catre un resortisant al statului membru in cauza, in capitalul unei societati stabilite intr-un alt stat membru, a unei participatii care ii permite sa exercite o influenta certa asupra deciziilor acestei societati si sa ii stabileasca astfel activitatile (a se vedea in special hotararea din 13 aprilie 2000, Baars, C‑251/98, Rec., p. I‑2787, punctul 22, hotararea din 12 septembrie 2006, Cadbury Schweppes si Cadbury Schweppes Overseas, C‑196/04, Rec., p. I‑7995, punctul 31, si hotararea din 13 martie 2007, Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, C‑524/04, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 27).

14 In speta, reiese din dosar, in special din argumentele prezentate in aparare de Republica Federala Germania, ca dispozitiile din legea VW in cauza in cadrul prezentei actiuni vizeaza, cel putin partial, situatia unei eventuale preluari a controlului societatii Volkswagen de catre un actionar al carui obiectiv ar fi sa exercite o influenta dominanta asupra intreprinderii.

15 Totusi, trebuie constatat ca nici in cerere, nici, in plus, in memoriul in replica sau in cadrul sedintei, Comisia nu a invocat argumente speciale in sprijinul unei eventuale restrictii privind libertatea de stabilire.

16 In consecinta, actiunea trebuie respinsa in masura in care se intemeiaza pe o incalcare a articolului 43 CE.

Cu privire la incalcarea articolului 56 CE

17 Conform unei jurisprudente constante, articolul 56 alineatul (1) CE interzice in mod general restrictiile privind circulatia capitalurilor intre statele membre (a se vedea in special hotararea din 28 septembrie 2006, Comisia/Tarile de Jos, C‑282/04 si C‑283/04, Rec., p. I‑9141, punctul 18 si jurisprudenta citata).

18 Intrucat din tratat lipseste definitia notiunii de „circulatie a capitalurilor” in sensul articolului 56 alineatul (1) CE, Curtea a recunoscut in prealabil o valoare indicativa nomenclatorului anexat la Directiva 88/361/CEE a Consiliului din 24 iunie 1988 pentru punerea in aplicare a articolului 67 din tratat [articol abrogat de Tratatul de la Amsterdam] (JO L 178, p. 5, Editie speciala, 10/vol. 1, p. 10). Prin urmare, constituie circulatie a capitalurilor in sensul articolului 56 alineatul (1) CE in special investitiile directe, si anume, astfel cum reiese din acest nomenclator si din notele explicative aferente, investitiile de orice natura pe care le efectueaza persoanele fizice sau juridice si care ajuta la crearea sau mentinerea unor relatii durabile si directe intre cel care ofera fondurile si intreprinderea careia ii sunt destinate aceste fonduri, in vederea exercitarii unei activitati economice (a se vedea in acest sens hotararea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, Rec., p. I‑11753, punctele 179‑181, si hotararea din 24 mai 2007, Holböck, C‑157/05, nepublicata inca in Repertoriu, punctele 33 si 34). In ceea ce priveste participatiile la intreprinderi noi sau existente, astfel cum o confirma aceste note explicative, obiectivul de a crea sau de a mentine legaturi economice durabile presupune ca actiunile detinute de actionar sa ii dea acestuia, fie in temeiul dispozitiilor legislatiei nationale cu privire la societatile pe actiuni, fie in alt fel, posibilitatea de a participa efectiv la administrarea sau la controlul acestei societati (a se vedea hotararile citate anterior Test Claimants in the FII Group Litigation, punctul 182, si Holböck, punctul 35; a se vedea si hotararile din 4 iunie 2002, Comisia/Portugalia, C‑367/98, Rec., p. I‑4731, punctul 38, Comisia/Franta, C‑483/99, Rec., p. I‑4781, punctul 37, Comisia/Belgia, C‑503/99, Rec., p. I‑4809, punctul 38, hotararile din 13 mai 2003, Comisia/Spania, C‑463/00, Rec., p. I‑4581, punctul 53, Comisia/Regatul Unit, C‑98/01, Rec., p. I‑4641, punctul 40, hotararea din 2 iunie 2005, Comisia/Italia, C‑174/04, Rec., p. I-4933, punctul 28, precum si hotararea Comisia/Tarile de Jos, citata anterior, punctul 19).

19 In ceea ce priveste aceasta forma de investitie, Curtea a precizat ca trebuie calificate drept „restrictii” in sensul articolului 56 alineatul (1) CE masurile nationale care pot impiedica sau limita dobandirea de actiuni in intreprinderile vizate sau care pot descuraja investitorii din alte state membre sa investeasca in capitalul acestora (a se vedea hotararile citate anterior Comisia/Portugalia, punctul 45, Comisia/Franta, punctul 41, Comisia/Spania, punctul 61, Comisia/Regatul Unit, punctul 47, Comisia/Italia, punctele 30 si 31, precum si Comisia/Tarile de Jos, punctul 20).

20 In speta, Republica Federala Germania sustine in esenta ca legea VW nu constituie o masura nationala in sensul jurisprudentei mentionate la cele trei puncte de mai sus. Aceasta adauga faptul ca dispozitiile atacate din aceasta lege, luate in considerare in mod izolat sau impreuna, nu constituie nici restrictii in sensul acestei jurisprudente.

21 Acestea sunt consideratiile in lumina carora trebuie examinate argumentele invocate de Comisie in sustinerea motivului intemeiat pe incalcarea articolului 56 CE.
#PAGEBREAK#
Cu privire la existenta unei masuri nationale

Argumentele partilor

22 Republica Federala Germania aminteste ca legea VW se intemeiaza pe un compromis care a fost incheiat in 1959 intre persoanele si grupurile care, in cursul anilor '50, invocasera drepturi asupra societatii comerciale cu raspundere limitata Volkswagenwerk. La acea vreme, atat sindicatele si salariatii, cat si statul federal si landul Saxonia Inferioara se prevalau de drepturi asupra acestei intreprinderi. In cadrul acestui compromis, salariatii si sindicatele, in schimbul renuntarii lor la revendicarea unui drept de proprietate asupra intreprinderii, ar fi obtinut garantia ca vor fi protejati fata de un mare actionar care ar domina singur aceasta societate.

23 Republica Federala Germania explica faptul ca acest compromis s-a concretizat mai intai prin incheierea, la 12 noiembrie 1959, a unui contract („Staatsvertrag”) intre statul federal si landul Saxonia Inferioara, apoi prin adoptarea, in temeiul acestui contract, a Legii din 9 mai 1960 de reglementare a situatiei juridice a societatii comerciale cu raspundere limitata Volkswagenwerk (Gesetz über die Regelung der Rechtsverhältnisse bei der Volkswagenwerk Gesellschaft mit beschränkter Haftung, BGBl. 1960 I, p. 301), urmata de adoptarea, la 6 iulie 1960, a statutului societatii Volkswagen si, in sfarsit, a legii VW, care a preluat regulile deja inscrise in acest statut.

24 Potrivit acestui stat membru, in momentul in care legea VW a creat societatea comerciala pe actiuni Volkswagen si a recurs la privatizarea acesteia, nu a facut decat sa exprime vointa actionarilor, precum si a tuturor celorlalte persoane si grupuri care au invocat drepturi de natura privata asupra acestei intreprinderi. Din perspectiva liberei circulatii a capitalurilor, aceasta lege trebuie asadar asimilata unei conventii intre detinatorii de parti sociale. In temeiul adagiului pacta sunt servanda, acest compromis si-ar pastra astazi intreaga valoare.

25 Comisia apreciaza ca aceste consideratii de ordin istoric sunt lipsite de pertinenta. Criticile pe care aceasta le-a adresat Republicii Federale Germania nu ar privi motivele activitatii legislative desfasurate de acest stat membru in 1960, ci actuala lipsa de actiune a acestuia pe plan legislativ in masura in care legea VW contravine de multa vreme cerintelor liberei circulatii a capitalurilor.

Aprecierea Curtii

26 Presupunand ca, astfel cum sustine Republica Federala Germania, legea VW se limiteaza sa reproduca un acord care ar trebui calificat drept contract de drept privat, trebuie constatat ca faptul ca acest acord a facut obiectul unei legi este suficient pentru a-l considera, din perspectiva liberei circulatii a capitalurilor, drept o masura nationala.

27 Intr-adevar, exercitarea competentei legislative de catre autoritatile nationale abilitate in acest sens constituie manifestarea, prin excelenta, a puterii de stat.

28 In plus, este important de constatat ca dispozitiile legii in cauza nu mai pot fi modificate doar prin vointa partilor la acordul initial si ca orice amendament necesita adoptarea unei noi legi, conform procedurilor din dreptul constitutional al Republicii Federale Germania.

29 In aceste conditii, argumentul acesteia din urma conform caruia legea VW nu ar constitui o masura nationala din perspectiva liberei circulatii a capitalurilor trebuie respins.

Cu privire la existenta restrictiilor
30 Avand in vedere argumentele partilor privind primele doua obiectii, precum si efectele cumulate pe care le genereaza cele doua dispozitii din legea VW invocate in cadrul acestor obiectii, acestea din urma trebuie examinate impreuna.

Cu privire la prima si la a doua obiectie, intemeiate pe plafonarea drepturilor de vot la 20 % si pe stabilirea minoritatii de blocaj la 20 %

– Argumentele partilor

31 In ceea ce priveste, in primul rand, plafonarea drepturilor de vot ale tuturor actionarilor la 20 % din capitalul social al societatii Volkswagen, prevazuta la articolul 2 alineatul (1) din legea VW, Comisia sustine ca aceasta regula este contrara cerintei unei corelari intre participarea la acest capital si drepturile de vot aferente participatiei. Admitand ca plafonarea drepturilor de vot este un instrument curent in dreptul societatilor comerciale, utilizat si in alte state membre, diferenta ar fi considerabila dupa cum statul ofera posibilitatea de a introduce un astfel de instrument in statutul unei societati, astfel cum este cazul in dreptul german pentru societatile comerciale pe actiuni necotate la bursa, sau adopta, in calitate de legiuitor, o dispozitie in acest sens pentru o singura intreprindere si, in definitiv, in beneficiul propriu, astfel cum este cazul articolului 2 alineatul (1) din legea VW.

32 Republica Federala Germania aminteste ca, in momentul constituirii societatii Volkswagen, plafonarea drepturilor de vot a fost stabilita la 0,01 % pentru toti actionarii, cu exceptia statului federal si a landului Saxonia Inferioara, care isi puteau exercita drepturile proportional cu participatia acestora de 20 % fiecare. Totusi, in cursul anului 1970, statutul derogatoriu in favoarea acestor doi ultimi actionari a fost abrogat, iar plafonarea drepturilor de vot a fost ridicata la 20 % pentru a se aplica in mod nediferentiat tuturor actionarilor. Republica Federala Germania subliniaza ca, din acel moment, dispozitia in cauza din legea VW se aplica fara diferentiere tuturor actionarilor societatii Volkswagen. In aceasta privinta, cadrul juridic s-ar diferentia de cele care erau in discutie in jurisprudenta la care se refera Comisia pentru a stabili in speta existenta unor restrictii privind libera circulatie a capitalurilor (hotararile citate anterior Comisia/Portugalia, punctele 36 si 44, Comisia/Franta, punctele 35 si 40, Comisia/Belgia, punctul 36, Comisia/Spania, punctele 51 si 56, Comisia/Regatul Unit, punctele 38 si 43, si Comisia/Italia, punctul 26). Aceasta jurisprudenta ar fi privit, intr‑adevar, drepturi speciale stabilite in beneficiul statului. Potrivit Republicii Federale Germania, o eventuala largire a domeniului protejat al liberei circulatii a capitalurilor dincolo de drepturile speciale ale statului ar extinde la infinit sfera de aplicare a acestei libertati.

33 Contestand teza potrivit careia ar trebui sa existe o corelare intre participarea la capitalul unei societati si drepturile de vot ale actionarilor acesteia, acest stat membru sustine ca legiuitorul national este liber sa legifereze in domeniul dreptului national al societatilor comerciale si sa prevada reguli aplicabile anumitor grupuri de intreprinderi sau chiar unei singure intreprinderi, din moment ce dintr-o astfel de legislatie nu rezulta niciun obstacol.

34 In ceea ce priveste, in al doilea rand, stabilirea unei minoritati de blocaj la 20 %, Comisia sustine ca, prin impunerea unei majoritati de peste 80 % din capitalul reprezentat pentru deciziile adunarii generale care nu necesita, conform dreptului comun al societatilor comerciale, decat o majoritate de cel putin 75 %, articolul 4 alineatul (3) din legea VW permite landului Saxonia Inferioara, avand in vedere participatia de 20 % pe care o detine din momentul privatizarii societatii Volkswagen, sa blocheze acest tip de decizii. Potrivit Comisiei, cerinta unui prag mai mare de 80 % a fost conceputa, in pofida aspectului sau care este in mod formal nediscriminatoriu, in beneficiul exclusiv al autoritatii publice.

35 Comisia recunoaste ca Legea privind societatile comerciale pe actiuni autorizeaza stabilirea unui plafon mai mare de 75 % pentru adoptarea deciziilor vizate, insa subliniaza ca este vorba de o libertate lasata actionarilor, care pot decide sa o foloseasca sau sa nu o foloseasca. In schimb, pragul de 80 % cerut de articolul 4 alineatul (3) din legea VW ar fi fost impus actionarilor societatii Volkswagen de catre legiuitor, in scopul de a-si rezerva, in calitatea sa de actionar principal in acea perioada, o minoritate de blocaj.
#PAGEBREAK#
36 Cu titlu introductiv, Republica Federala Germania subliniaza ca, dupa exemplul dispozitiilor referitoare la plafonarea drepturilor de vot la 20 %, dispozitia in cauza din legea VW se aplica fara diferentiere tuturor actionarilor societatii Volkswagen. Prin urmare, aceasta considera ca dispozitia in cauza nu constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor, intrucat nu confera statului un drept special.

37 Republica Federala Germania adauga faptul ca atat Legea privind societatile comerciale pe actiuni, cat si reglementarea comunitara in materie nu prevad vreo limita referitoare la stabilirea unei minoritati de blocaj. Situatia landului Saxonia Inferioara, in ceea ce priveste capacitatea acestuia de a constitui o minoritate de blocaj, ar corespunde situatiei normale a unui actionar de importanta sa. Acest stat membru subliniaza in aceasta privinta ca aportul de aproximativ 20 % cu care landul Saxonia Inferioara participa in prezent la capitalul societatii Volkswagen rezulta din investitii realizate pe piata in calitate de investitor privat.

– Aprecierea Curtii

38 Astfel cum a aratat Republica Federala Germania, plafonarea drepturilor de vot este un instrument cunoscut in domeniul dreptului societatilor comerciale.

39 De altfel, partile nu contesta ca, desi articolul 134 alineatul (1) prima teza din Legea privind societatile comerciale pe actiuni prevede principiul proportionalitatii dintre dreptul de vot si cota-parte din capital, cea de a doua teza din acest articol autorizeaza o limitare a drepturilor de vot in anumite cazuri.

40 Totusi, astfel cum a aratat Comisia in mod intemeiat, exista o diferenta intre o posibilitate avuta de actionari, care sunt liberi sa decida daca doresc sau nu sa o foloseasca, si o obligatie specifica impusa actionarilor pe cale legislativa, fara a li se oferi posibilitatea de a deroga de la aceasta.

41 In plus, partile recunosc faptul ca, in versiunea rezultata in urma Legii privind controlul si transparenta in domeniul intreprinderilor, articolul 134 alineatul (1) prima teza din Legea privind societatile comerciale pe actiuni a eliminat posibilitatea de a introduce o limitare a drepturilor de vot in statutul societatilor cotate la bursa. Asadar, astfel cum a aratat Comisia, fara a fi contrazisa in aceasta privinta de guvernul german, din moment ce Volkswagen este o societate cotata la bursa, in mod normal nu s-ar putea introduce in statutul acesteia o plafonare a drepturilor de vot.

42 Republica Federala Germania sustine ca, intrucat se aplica fara diferentiere tuturor actionarilor, limitarea prevazuta la articolul 2 alineatul (1) din legea VW poate fi analizata in acelasi timp drept un dezavantaj sau drept un avantaj. Restrictiei drepturilor de vot pe care o suporta un actionar ce detine mai mult de 20 % din capitalul social i-ar corespunde o protectie impotriva influentei altor eventuali actionari care, detinand participatii importante, au astfel si garantia de a putea participa in mod efectiv la administrarea societatii.

43 Inainte de a face o apreciere a acestui argument, trebuie examinate efectele acestei plafonari a drepturilor de vot in corelatie cu cerinta, prevazuta la articolul 4 alineatul (3) din legea VW, a unei majoritati de peste 80 % din capitalul social pentru adoptarea anumitor decizii ale adunarii generale a actionarilor societatii Volkswagen.

44 Astfel cum a aratat Comisia, fara a fi contrazisa in aceasta privinta de Republica Federala Germania, este vorba de decizii cum ar fi o modificare a statutului, a capitalului sau a structurilor financiare ale societatii, pentru care legea privind societatile comerciale pe actiuni stabileste majoritatea necesara la minimum 75 % din capitalul social.

45 Desigur, astfel cum a aratat Republica Federala Germania, plafonul de 75 % din capitalul social prevazut de legea privind societatile comerciale pe actiuni poate fi majorat si stabilit la un nivel superior prin statutul societatii. Totusi, astfel cum a aratat Comisia in mod intemeiat, in acest caz este vorba de o posibilitate in privinta careia actionarii sunt liberi sa decida daca doresc sau nu sa o foloseasca. In schimb, stabilirea pragului majoritatii cerute la articolul 4 alineatul (3) din legea VW la mai mult de 80 % din acest capital nu rezulta din vointa actionarilor, ci, astfel cum s-a stabilit la punctul 29 din prezenta hotarare, dintr-o masura nationala.

46 Aceasta cerinta care deroga de la dreptul comun, impusa printr-o legislatie specifica, da astfel posibilitatea astfel oricarui actionar care detine 20 % din capitalul social de a dispune de o minoritate de blocaj.

47 Este adevarat ca aceasta posibilitate este aplicabila, astfel cum a subliniat Republica Federala Germania, fara diferentiere. Dupa exemplul plafonarii drepturilor de vot, aceasta poate fi atat in favoarea, cat si in detrimentul oricarui actionar al societatii.

48 Totusi, reiese din dosar ca in momentul adoptarii legii VW, in 1960, statul federal si landul Saxonia Inferioara erau cei doi actionari principali ai societatii Volkswagen, societate recent privatizata, la care fiecare detinea cate 20 % din capitalul social.

49 Potrivit informatiilor furnizate Curtii, desi statul federal a facut alegerea de a instraina actiunile avute la societatea Volkswagen, landul Saxonia Inferioara, in ceea ce il priveste, isi mentine in continuare participatia de 20 % la capitalul acesteia.

50 Articolul 4 alineatul (3) din legea VW creeaza astfel un instrument care permite actorilor publici sa isi rezerve, cu o investitie mai redusa, ce nu le-ar fi impusa de dreptul comun al societatilor comerciale, o minoritate de blocaj care le permite sa se opuna deciziilor importante.
#PAGEBREAK#
51 Prin plafonarea drepturilor de vot la aceeasi valoare de 20 %, articolul 2 alineatul (1) din legea VW completeaza un cadru juridic care da acestor actori publici posibilitatea de a exercita, cu o astfel de investitie mai redusa, o influenta substantiala.

52 Aceasta situatie, prin faptul ca limiteaza posibilitatea celorlalti actionari de avea participatii la societate in vederea crearii sau a mentinerii unor legaturi economice durabile si directe cu aceasta, care permit o participare efectiva la administrarea sau la controlul sau, poate descuraja investitorii directi din alte state membre.

53 Aceasta constatare nu poate fi repusa in discutie de argumentul invocat de Republica Federala Germania conform caruia actiunile societatii Volkswagen figureaza printre actiunile cele mai cumparate in Europa, dintre care un numar mare ar apartine unor investitori din alte state membre.

54 Intr-adevar, astfel cum arata Comisia, restrictiile privind libera circulatie a capitalurilor care fac obiectul prezentei actiuni vizeaza mai degraba investitiile directe in capitalul societatii Volkswagen decat investitiile de portofoliu, care sunt efectuate numai cu intentia de a realiza un plasament financiar (a se vedea hotararea Comisia/Tarile de Jos, citata anterior, punctul 19) si nu sunt vizate de prezenta actiune. In ceea ce priveste investitorii directi, trebuie constatat ca articolul 2 alineatul (1) si articolul 4 alineatul (3) din legea VW, in masura in care creeaza un instrument susceptibil sa limiteze posibilitatea acestora de a participa in cadrul societatii in vederea crearii sau a mentinerii unor legaturi economice durabile si directe cu aceasta, care permit o participare efectiva la administrarea sau la controlul sau, reduc interesul dobandirii de actiuni la societatea Volkswagen.

55 Aceasta constatare nu este afectata de prezenta, printre actionarii societatii Volkswagen, a unui numar de investitori directi care, potrivit Republicii Federale Germania, ar fi analog celui existent in cadrul actionariatului altor mari intreprinderi. Intr-adevar, aceasta circumstanta nu este de natura sa infirme faptul ca, din pricina dispozitiilor in cauza din legea VW, unii investitori directi din alte state membre, actuali sau potentiali, au putut fi descurajati sa dobandeasca participatii la aceasta societate in vederea crearii sau a mentinerii unor legaturi economice durabile si directe cu aceasta, care permit o participare efectiva la administrarea sau la controlul sau, desi erau indreptatiti sa beneficieze de principiul liberei circulatii a capitalurilor si de protectia instituita de acesta in beneficiul lor.

56 Prin urmare, trebuie constatat ca articolul 2 alineatul (1) din legea VW coroborat cu articolul 4 alineatul (3) din aceeasi lege constituie o restrictie privind circulatia capitalurilor in sensul articolului 56 alineatul (1) CE.

Cu privire la a treia obiectie, intemeiata pe dreptul de a desemna doi reprezentanti in consiliul de supraveghere al societatii Volkswagen

– Argumentele partilor

57 Comisia arata ca articolul 4 alineatul (1) din legea VW, care permite statului federal si landului Saxonia Inferioara sa desemneze fiecare cate doi reprezentanti in consiliul de supraveghere al societatii Volkswagen, in masura in care sunt actionari ai acesteia, deroga de la regula prevazuta la articolul 101 alineatul (2) din legea privind societatile comerciale pe actiuni, conform careia un astfel de drept nu poate fi instituit decat prin statut si nu poate privi decat o treime din membrii consiliului de supraveghere numiti de actionari, si anume trei reprezentanti in cazul societatii Volkswagen. Potrivit Comisiei, acest articol 4 alineatul (1) constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor, intrucat restrange posibilitatea celorlalti actionari de a participa efectiv la administrarea sau la controlul acestei societati.

58 Republica Federala Germania arata ca acest consiliu de supraveghere este numai un organ de control, iar nu un organ decizional. Se adauga faptul ca numarul de reprezentanti in consiliul de supraveghere al societatii Volkswagen este proportional cu participarea la capitalul acesteia din urma si ca, in aceasta privinta, reprezentarea landului Saxonia Inferioara este inferioara partii din capital detinuta de acesta. Se sustine ca articolul 4 alineatul (1) din legea VW nu mai are relevanta practica pentru deciziile in materie de investitii.

Aprecierea Curtii
59 In temeiul articolului 4 alineatul (1) din legea VW, statul federal si landul Saxonia Inferioara au posibilitatea, in masura in care sunt actionari ai societatii Volkswagen, sa desemneze fiecare cate doi reprezentanti in calitate de membri ai consiliului de supraveghere al acesteia, si anume un numar total de patru persoane.

60 O astfel de posibilitate constituie o derogare de la dreptul comun al societatilor comerciale. Intr-adevar, acesta limiteaza drepturile de reprezentare acordate anumitor actionari la o treime din numarul de reprezentanti ai actionarilor in consiliul de supraveghere. In cazul societatii Volkswagen, in care, astfel cum arata Comisia fara a fi contrazisa in aceasta privinta, consiliul de supraveghere numara 20 de membri, dintre care 10 desemnati de actionari, numarul de reprezentanti care pot fi desemnati de statul federal si de landul Saxonia Inferioara, conform dreptului comun al societatilor comerciale, nu ar putea fi decat de maximum 3.

61 Asadar, este vorba de un drept specific, care deroga de la dreptul comun al societatilor si care este prevazut numai in beneficiul actorilor publici printr-o masura legislativa nationala.

62 Dreptul de desemnare conferit statului federal si landului Saxonia Inferioara da acestora posibilitatea de a avea o participare mai importanta in activitatea consiliului de supraveghere decat le-ar permite in mod normal calitatea lor de actionari.

63 Chiar daca, astfel cum a observat Republica Federala Germania, dreptul de reprezentare avut de acest land nu este disproportionat fata de participarea actuala la capitalul societatii Volkswagen, totusi atat acest land, cat si statul federal dispun de dreptul de a desemna cate doi reprezentanti in consiliul de supraveghere al societatii Volkswagen, din moment ce detin actiuni ale acesteia, independent de valoarea participatiei lor.

64 Articolul 4 alineatul (1) din legea VW creeaza astfel un instrument care da actorilor publici posibilitatea de a exercita o influenta care depaseste investitiile acestora. In mod corelativ, influenta celorlalti actionari poate fi redusa sub nivelul propriilor investitii.

65 Faptul ca acest consiliu de supraveghere nu este, dupa cum sustine Republica Federala Germania, un organ decizional, ci un simplu organ de control nu este de natura sa afecteze pozitia si influenta actorilor publici avuti in vedere. Intr-adevar, atribuind consiliului de supraveghere misiunea de a controla administrarea societatii si de a face rapoarte catre actionari cu privire la aceasta administrare, dreptul german al societatilor comerciale acorda acestui organ, in scopul exercitarii acestei misiuni, competente importante, precum numirea si revocarea membrilor directoratului. In plus, astfel cum a amintit Comisia, aprobarea consiliului de supraveghere este necesara pentru un anumit numar de operatiuni, intre care, pe langa infiintarea si transferul unitatilor de productie, figureaza crearea de sucursale, cumpararea si vanzarea de bunuri imobile, investitii si cumpararea altor intreprinderi.

66 Prin limitarea posibilitatii altor actionari de a avea participatii la societate in vederea crearii sau a mentinerii unor legaturi economice durabile si directe cu aceasta, care permit o participare efectiva la administrarea sau la controlul sau, articolul 4 alineatul (1) din legea VW poate descuraja investitorii directi din alte state membre sa investeasca in capitalul acestei societati.

67 Pentru aceleasi motive ca acelea expuse la punctele 53‑55 din prezenta hotarare, aceasta constatare nu poate fi infirmata de argumentul invocat de Republica Federala Germania potrivit caruia ar exista pe pietele financiare internationale un viu interes al investitorilor pentru actiunile societatii Volkswagen.

68 Avand in vedere cele de mai sus, trebuie constatat ca articolul 4 alineatul (1) din legea VW constituie o restrictie privind circulatia capitalurilor in sensul articolului 56 alineatul (1) CE.

69 Este lipsita de orice relevanta intrebarea daca statul federal si landul Saxonia Inferioara se folosesc sau nu se folosesc de dreptul care le este oferit de acest articol 4 alineatul (1). Intr-adevar, in aceasta privinta este suficient sa se constate ca dreptul specific si derogatoriu de la dreptul comun conferit acestor actori publici de a numi reprezentanti in consiliul de supraveghere al societatii Volkswagen este mentinut in sistemul juridic german.
#PAGEBREAK#
Cu privire la o eventuala justificare a restrictiilor

Argumentele partilor
70 In subsidiar, Republica Federala Germania arata ca dispozitiile din legea VW criticate de Comisie sunt justificate de motive imperative de interes general. Intr‑adevar, aceasta lege, care se inscrie intr-un context istoric particular, ar fi instituit un „just echilibru al puterilor” pentru a tine cont de interesele salariatilor societatii Volkswagen si pentru a proteja actionarii minoritari ai acesteia. Astfel, aceasta lege ar urmari un obiectiv de politica sociala si regionala, precum si un obiectiv economic care s-ar combina cu obiective de politica industriala.

71 In opinia Comisiei, care contesta pertinenta acestor consideratii de ordin istoric, legea VW nu raspunde interesului general, motivele invocate de Republica Federala Germania nefiind valabile pentru toate intreprinderile care exercita o activitate pe teritoriul acestui stat membru, ci urmareste sa satisfaca obiective de politica economica ce nu pot justifica restrictii privind libera circulatie a capitalurilor (hotararea Comisia/Portugalia, citata anterior, punctele 49 si 52).

Aprecierea Curtii

72 Libera circulatie a capitalurilor poate fi limitata prin masuri nationale justificate de motivele mentionate la articolul 58 CE sau de motive imperative de interes national, atat timp cat nu exista o masura comunitara de armonizare care sa prevada masurile necesare pentru a asigura protectia acestor interese (a se vedea hotararile citate anterior Comisia/Portugalia, punctul 49, Comisia/Franta, punctul 45, Comisia/Belgia, punctul 45, Comisia/Spania, punctul 68, Comisia/Italia, punctul 35, precum si Comisia/Tarile de Jos, punctul 32).

73 In lipsa unei asemenea armonizari comunitare, este, in principiu, de competenta statelor membre sa decida nivelul la care doresc sa asigure protectia unor astfel de interese legitime, precum si modul in care trebuie atins acest nivel. Totusi, acestea nu o pot face decat in limitele trasate de tratat si in special cu respectarea principiului proportionalitatii, care impune ca masurile adoptate sa poata garanta realizarea obiectivului urmarit de statele membre si sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (a se vedea hotararile citate anterior Comisia/Portugalia, punctul 49, Comisia/Franta, punctul 45, Comisia/Belgia, punctul 45, Comisia/Spania, punctul 68, Comisia/Italia, punctul 35, precum si Comisia/Tarile de Jos, punctul 33).

74 In ceea ce priveste protectia intereselor lucratorilor, invocata de Republica Federala Germania pentru a justifica dispozitiile in litigiu din legea VW, trebuie constatat ca acest stat membru nu a fost in masura sa explice, in afara de consideratii generale privind necesitatea unei protectii fata de un mare actionar care ar domina singur societatea, motivul pentru care mentinerea in capitalul societatii Volkswagen a unei pozitii consolidate si inamovibile in beneficiul actorilor publici ar fi adecvata si necesara pentru indeplinirea obiectivului de protectie a lucratorilor acestei societati.

75 In plus, in ceea ce priveste dreptul de a desemna reprezentanti in consiliul de supraveghere, trebuie constatat ca, in temeiul legislatiei germane, lucratorii insisi sunt reprezentati in cadrul acestui organ.

76 In consecinta, justificarea pe care acest stat membru o intemeiaza pe protectia lucratorilor nu poate fi admisa.

77 Acelasi lucru este valabil pentru justificarea pe care Republica Federala Germania pretinde ca o intemeiaza pe protectia actionarilor minoritari. Desi aceasta vointa de a-i proteja pe acestia din urma poate constitui in egala masura un interes legitim si poate sa justifice, cu respectarea principiilor amintite la punctele 72 si 73 din prezenta hotarare, o interventie legislativa, chiar daca aceasta din urma poate, pe de alta parte, sa constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor, trebuie constatat ca, in speta, o astfel de vointa nu poate justifica dispozitiile in litigiu din legea VW.

78 In aceasta privinta trebuie amintit ca dispozitiile respective constituie un cadru juridic care da statului federal si landului Saxonia Inferioara posibilitatea de a exercita o influenta mai importanta decat cea care ar corespunde in mod normal investitiei acestora. Or, Republica Federala Germania nu a demonstrat care sunt motivele pentru care mentinerea unei astfel de pozitii in beneficiul acestor actori publici ar fi necesara sau adecvata pentru a proteja interesele generale ale actionarilor minoritari.

79 Intr-adevar, nu se poate exclude ca, in anumite circumstante specifice, actorii publici in cauza sa-si foloseasca pozitia pentru a apara interese generale eventual contrare intereselor economice ale societatii in cauza si, in consecinta, contrare intereselor celorlalti actionari ai acesteia.

80 In sfarsit, in masura in care Republica Federala Germania sustine ca activitatea unei intreprinderi la fel de importante precum Volkswagen poate avea o asemenea incidenta asupra interesului general incat sa justifice existenta unor garantii legale care depasesc modalitatile de control prevazute de dreptul comun al societatilor comerciale, trebuie constatat ca, presupunand ca aceasta teza este intemeiata, acest stat membru nu a explicat, in afara unor consideratii generale privind riscul ca unii actionari sa isi valorifice mai mult interesele proprii decat pe cele ale lucratorilor, motivele pentru care dispozitiile din legea VW care au fost criticate de Comisie sunt adecvate si necesare pentru pastrarea locurilor de munca generate de activitatea societatii Volkswagen.

81 Avand in vedere ansamblul consideratiilor de mai sus, obiectiile invocate de Comisie si intemeiate pe incalcarea articolului 56 alineatul (1) CE trebuie admise.

82 In consecinta, trebuie constatat ca, prin mentinerea in vigoare a articolului 4 alineatul (1) si a articolului 2 alineatul (1) din legea VW, coroborate cu articolul 4 alineatul (3) din aceeasi lege, Republica Federala Germania nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 56 alineatul (1) CE.

Cu privire la cheltuielile de judecata

83 In temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, orice parte care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Comisia a solicitat obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecata, iar apararile esentiale invocate de Republica Federala Germania au fost respinse, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Camera) declara si hotaraste:
1) Prin mentinerea in vigoare a articolului 4 alineatul (1) si a articolului 2 alineatul (1) din Legea din 21 iulie 1960 privind transferul catre sectorul privat al partilor sociale ale societatii comerciale cu raspundere limitata Volkswagenwerk (Gesetz über die Überführung der Anteilsrechte an der Volkswagenwerk Gesellschaft mit beschränkter Haftung in private Hand), in versiunea aplicabila prezentului litigiu, coroborate cu articolul 4 alineatul (3) din aceeasi lege, Republica Federala Germania nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 56 alineatul (1) CE.

2) Respinge actiunea cu privire la restul motivelor.

3) Obliga Republica Federala Germania la plata cheltuielilor de judecata.

Semnaturi