Legea germana privind ajutoarele pentru formare limiteaza libera circulatie a cetatenilor UE

Dispozitia care subordoneaza acordarea de ajutoare pentru formare pentru studiile efectuate intr-un alt stat membru conditiei ca acestea sa reprezinte continuarea unor studii cu durata de cel putin un an efectuate in Germania este de natura sa descurajeze cetatenii sa isi exercite dreptul de libera circulatie.

Dupa finalizarea studiilor liceale in Germania, doamna Morgan, cetatean german, s-a stabilit in Marea Britanie, unde a lucrat un an in regim „au pair” inainte de a incepe studiile universitare, pentru care a solicitat autoritatilor germane acordarea unui ajutor. Solicitarea sa a fost respinsa pe motiv ca potrivit legislatiei nationale, acordarea ajutorului este supusa conditiei ca formarea sa constituie continuarea formarii cu durata de cel putin un an efectuate intr-o institutie germana.
Doamna Bucher, de asemenea cetatean german, locuia cu parintii sai la Bonn inainte de a decide sa se mute la Düren, localitate germana la frontiera cu Tarile de Jos, si sa studieze in orasul olandez Heerlen. Doamna Bucher a solicitat autoritatilor din Düren acordarea unui ajutor, care i-a fost refuzata pe motiv ca aceasta nu avea domiciliul „permanent” intr-o localitate de frontiera, astfel cum impune reglementarea germana.

Tribunalul administrativ din Aachen, care a fost sesizat cu actiunile celor doua studente, solicita Curtii sa se stabileasca daca libertatea de circulatie a cetatenilor Uniunii se opune conditiei ca studiile in strainatate sa fie continuarea unei formari cu durata de cel putin un an efectuate pe teritoriul Germaniei. In cazul unui raspuns afirmativ acest tribunal ar admite de asemenea actiunea doamnei Bucher.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste ca, daca statele membre sunt competente sa stabileasca continutul invatamantului si organizarea sistemelor lor educationale, aceasta competenta trebuie sa se exercite cu respectarea dreptului comunitar si in special a liberei circulatii a cetatenilor Uniunii.

Astfel, atunci cand un stat membru prevede un sistem de ajutoare pentru formare care permite studentilor sa beneficieze de astfel de ajutoare in cazul in care efectueaza studii intr-un alt stat membru, acesta trebuie sa se asigure ca modalitatile de alocare a respectivelor ajutoare nu creeaza o restrictie nejustificata privind libera circulatie.

Or, din cauza inconvenientelor pe plan personal, a costurilor suplimentare, precum si a eventualelor intarzieri pe care le implica, dubla obligatie, pe de o parte, de a fi efectuat o formare cu durata de cel putin un an in Germania si, pe de alta parte, de a continua numai acest tip de formare intr-un alt stat membru, este de natura sa-i descurajeze pe unii cetateni ai Uniunii sa paraseasca Germania in scopul efectuarii de studii intr-un alt stat membru. Prin urmare, aceasta constituie o restrictie privind libera circulatie a cetatenilor Uniunii.

Cu privire la justificarea restrictiei privind libera circulatie

Mai multe argumente au fost prezentate Curtii in vederea justificarii conditiei unei prime etape de studii in Germania.

Curtea recunoaste ca obiectivul de a se asigura ca studentii isi finalizeaza cursurile in cel mai scurt timp poate constitui un scop legitim in cadrul organizarii sistemului educational. Cu toate acestea, conditia unei prime etape de studii efectuate in Germania apare ca fiind improprie realizarii acestui obiectiv.

Cerinta continuitatii intre studiile efectuate in Germania si cele efectuate in strainatate nu este proportionala cu obiectivul de a permite studentilor sa verifice daca au facut „alegerea buna” in privinta studiilor. Intr-adevar, aceasta cerinta poate sa ii impiedice pe unii studenti sa efectueze intr-un alt stat membru o formare diferita de cea efectuata in Germania. In ceea ce priveste formarile pentru care nu exista echivalent pe teritoriul Germaniei, studentii respectivi sunt obligati sa aleaga intre a renunta la formarea pe care intentionau sa o efectueze si a pierde beneficiul ajutorului pentru formare.

Curtea arata ca, in principiu, un stat membru este indreptatit, cu scopul de a evita ca ajutoarele pentru formare destinate studentilor care doresc sa efectueze studii in alte state membre sa devina o sarcina nerezonabila, ce ar putea avea consecinte asupra nivelului global al ajutorului care poate fi acordat de catre acest stat, sa acorde astfel de ajutoare numai studentilor care au dovedit un anumit grad de integrare in societatea statului mentionat. Totusi, conditia unei prime etape de studii prezinta un caracter prea general si exclusiv in sensul ca aceasta privilegiaza in mod nejustificat un element care nu este in mod necesar reprezentativ pentru gradul de integrare in societatea respectivului stat membru la momentul cererii de ajutor.

Curtea respinge de asemenea argumentarea potrivit careia conditia unei prime etape de studii ar fi necesara pentru a preveni cumulul de ajutoare acordate de diferite state membre. Curtea subliniaza ca aceasta conditie nu vizeaza in niciun fel prevenirea sau luarea in considerare a unui eventual cumul. Prin urmare, nu s-ar putea sustine ca cerinta unei prime etape de studii in Germania este apta sau necesara prin ea insasi sa asigure ca aceste ajutoare nu se cumuleaza.

Curtea concluzioneaza ca restrictia privind dreptul la libera circulatie nu poate fi justificata de motivele invocate. 

____________________
Nota AvocatNet:

Pentru mai multe informatii, puteti consulta integral Hotararea CJCE in cauzele conexate C-11/06 si C-12/06. 
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.