Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana

CUPRINS


1. PREAMBUL


 1.1. Misiunea avocatului
1.2. Natura normelor deontologice
1.3. Obiectivele Codului
1.4. Domeniul de aplicare "ratione personae"
1.5. Domeniul de aplicare "ratione materiae"
1.6. Definitii

2. PRINCIPII GENERALE 

2.1. Independenta
2.2. Increderea si integritatea morala
2.3. Secretul profesional
2.4. Respectarea deontologiei altor barouri
2.5. Incompatibilitati
2.6. Publicitatea personala
2.7. Interesul clientului
2.8. Limitarea raspunderii avocatului fata de client

3. RELATIILE CU CLIENTII 

3.1. Debutul si incetarea relatiilor cu clientul
3.2. Conflictul de interese
3.3. Pactul "de quota litis"
3.4. Stabilirea onorariilor
3.5. Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor
3.6. Impartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat
3.7. Costul litigiului si asistenta gratuita
3.8. Fondurile clientilor
3.9. Asigurarea pentru raspunderea profesionala


4. RELATIILE CU MAGISTRATII 

4.1. Deontologia aplicabila in activitatea judiciara
4.2. Caracterul contradictoriu al dezbaterilor
4.3. Respectul fata de judecator
4.4. Informatii false sau susceptibile de a induce in eroare
4.5. Aplicarea in cazul arbitrilor si al persoanelor exercitand functii similare


5. RELATIILE DINTRE AVOCATI 
5.1. Confraternitatea
5.2. Cooperarea dintre avocatii din State Membre diferite
5.3. Corespondenta transmisa intre avocati
5.4. Onorariile pentru recomandare
5.5. Comunicarea cu partea adversa
5.6. Abrogat de Sesiunea Plenara de la Dublin, din 6 decembrie 2002)
5.7. Raspunderea pecuniara
5.8. Pregatirea continua
5.9. Litigiile dintre avocatii din mai multe State Membre


1. PREAMBUL

1.1. Misiunea avocatului Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, avocatul indeplineste un rol special. Indatoririle avocatului nu se limiteaza doar la executarea fidela a unui mandat in cadrul legii. Avocatul trebuie sa vegheze la respectul Statului de drept si a intereselor celor ale caror drepturi si libertati le apara. Este indatorirea avocatului nu numai sa pledeze pentru cauza clientului sau ci si sa fie sfatuitorul clientului.
Respectul pentru misiunea profesionala a avocatului este o conditie esentiala a Statului de drept si a unei societati democratice.
Prin urmare, misiunea avocatului ii impune indatoriri si obligatii multiple, (uneori aparent contradictorii), in raport de:
- client,
- tribunale si celelalte autoritati in fata carora avocatul pledeaza pentru cauza clientului sau actioneaza in numele acestuia,
- profesia sa in general si fiecare confrate in particular,
- public, pentru care o profesie liberala si independenta, supusa respectarii normelor pe care ea si le-a impus, este un mijloc esential de aparare a drepturilor omului in fata Statului si a altor puteri din societate.

1.2. Natura normelor deontologice 


1.2.1. Normele deontologice sunt destinate sa garanteze, prin acceptarea lor liber consimtita, buna indeplinire de catre avocat a misiunii sale, recunoscuta ca fiind indispensabila pentru buna functionare a oricarei societati omenesti. Nerespectarea acestor norme de catre avocati poate duce la o sanctiune disciplinara. 

1.2.2. Fiecare barou are normele sale specifice, care deriva din propriile sale traditii. Ele sunt adaptate organizarii si domeniului de activitate al profesiei in respectivul Stat Membru, precum si procedurilor juridice, procedurilor administrative si legislatiei nationale. Nu este nici posibil si nici nu este de dorit ca acestea sa fie dezradacinate sau sa se incerce generalizarea unor norme care nu sunt susceptibile de a fi generalizate.
Normele specifice fiecarui barou se refera totusi la aceleasi valori si releva, de cele mai multe ori, o baza comuna.

1.3. Obiectivele Codului 


1.3.1. Integrarea continua a Uniunii Europene si a Spatiului economic european si intensificarea activitatii transfrontaliere a avocatului in interiorul Spatiului economic european, au facut necesara, pentru binele public, definirea unor norme uniforme, aplicabile oricarui avocat din Spatiul economic european, pentru activitatea sa transfrontaliera, indiferent care ar fi baroul caruia ii apartine respectivul avocat. Definirea unor astfel de norme are esentialmente drept scop atenuarea dificultatile care deriva din aplicarea unei duble deontologii, asa cum se prevede in articolele 4 si 7.2. din Directiva 77/249 si in articolele 6 si 7 din Directiva 98/5/CE. 

1.3.2. Organizatiile reprezentative ale profesiei de avocat reunite in cadrul CCBE doresc ca normele Codului, enuntate mai jos,
- sa fie recunoscute, din acest moment, ca fiind expresia consensului tuturor Barourilor din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,
- sa fie adoptate ca reguli aplicabile, in termenul cel mai scurt, in functie de procedurile nationale si/sau ale Spatiului economic european cu privire la activitatea transfrontaliera a avocatului din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,
- sa fie luate in considerare la efectuarea oricarei revizuiri a normelor deontologice interne, in vederea armonizarii progresive a acestora din urma.
Ele doresc, printre altele, ca, in masura posibilului, normele deontologice interne sa fie interpretate si aplicate intr-o maniera conforma acelora din prezentul Cod.
Atunci cand normele din prezentul Cod vor fi fost facute aplicabile in activitatea transfrontaliera, avocatul va ramane supus normelor baroului de care apartine, in masura in care acestea din urma concorda cu cele ale prezentului Cod.

1.4. Domeniul de aplicare "ratione personae" 


Normele de mai jos se vor aplica avocatilor, in sensul Directivei 77/249/CEE si in sensul Directivei 98/5/CE.

1.5. Domeniul de aplicare "ratione materiae" 


Fara a contraveni incercarii de a realiza o armonizare progresiva a normelor deontologice aplicabile intr-un cadru unic, national, normele expuse mai jos se vor aplica activitatii transfrontaliere desfasurate de avocat in interiorul Uniunii Europene si in Spatiul economic european. Prin activitate transfrontaliera se intelege:
(a) orice raport profesional cu un avocat dintr-un alt Stat Membru;
(b) activitatile avocatului intr-un alt Stat Membru, indiferent daca avocatul se afla sau nu acolo.

1.6. Definitii 


In prezentul Cod:
"Stat Membru" semnifica un Stat membru al Uniunii Europene sau orice alt Stat a carei profesie de avocat este vizata de articolul 1.4.
"Stat Membru de origine" semnifica Statul membru in care avocatul a dobandit dreptul la titlul profesional.
"Stat Membru gazda" semnifica oricare alt Stat Membru in care avocatul desfasoara o activitate transfrontaliera.
"Autoritate competenta" semnifica organizatia sau organizatiile profesionale ori autoritatile respectivului Stat Membru care au competenta de a stabili normele deontologice si de a exercita controlul disciplinar asupra avocatilor.

2. PRINCIPII GENERALE 


2.1. Independenta 
2.1.1. Multitudinea indatoririlor care ii revin avocatului impune o independenta absoluta a acestuia, scutita de orice presiune, indeosebi de presiunea derivata din propriile sale interese sau datorata influentelor din afara. Aceasta independenta este, de asemenea, necesara atat pentru increderea in justitie, cat si pentru increderea in impartialitatea judecatorului. Prin urmare, avocatul trebuie sa evite orice prejudiciere a independentei sale si sa vegheze la a nu neglija etica sa profesionala pentru a-i multumi pe clientii sai, pe judecator sau pe terti. 

2.1.2. Aceasta independenta este necesara si in activitatea juridica, si in cea judiciara. Sfatul dat de avocat clientului sau nu are nici o valoare atunci daca acest lucru a fost facut din complezenta, din interes personal sau sub efectul unei presiuni din afara.

2.2. Increderea si integritatea morala Relatiile bazate pe incredere nu pot exista decat atunci cand nu exista nici o urma de indoiala cu privire la onoarea personala, la probitatea si integritatea avocatului. Pentru avocat, aceste virtuti traditionale constituie obligatii profesionale.
#PAGEBREAK#
2.3. Secretul profesional 


2.3.1. Prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului sau si destinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Fara garantia confidentialitatii, increderea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotriva un drept si o indatorire fundamentala si primordiala a avocatului.
Obligatia avocatului cu privire la secretul profesional serveste atat intereselor administrarii justitiei, cat si intereselor clientului. In consecinta, aceasta trebuie sa beneficieze de o protectie speciala din partea statului. 

2.3.2. Avocatul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta in cadrul activitatii sale profesionale. 

2.3.3. Aceasta obligatie privind secretul profesional nu este limitata in timp. 

2.3.4. Avocatul impune angajatilor sai si oricarei persoane care colaboreaza cu el in activitatea sa profesionala sa respecte secretul profesional.

2.4. Respectarea deontologiei altor barouri 

Atunci cand indeplineste o activitate transfrontaliera, avocatul poate fi obligat sa respecte regulile deontologice ale Statului Membru gazda. Avocatul are datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe care trebuie sa le respecte in exercitarea acestei activitati specifice.
 
Organizatiile membre ale CCBE sunt obligate sa depuna codurile lor deontologice la Secretariatul CCBE, pentru ca orice avocat sa-si poata procura o copie de la respectivul secretariat.

2.5. Incompatibilitati 


2.5.1. Pentru a-i permite avocatului sa-si desfasoare activitatea cu independenta ceruta si de o maniera corespunzatoare indatoririi sale de a participa la administrarea justitiei, exercitarea anumitor profesii sau a anumitor functii ii este interzisa. 

2.5.2. Avocatul care asigura reprezentarea sau apararea unui client in fata justitiei sau in fata autoritatilor publice ale unui Stat Membru gazda va respecta normele de incompatibilitate aplicabile avocatilor din respectivul Stat. 

2.5.3. Avocatul stabilit intr-un Stat Membru gazda, care doreste sa exercite acolo in mod direct o activitate comerciala sau o activitate diferita de profesia sa de avocat, este obligat sa respecte normele de incompatibilitate aplicabile avocatilor din respectivul Stat.

2.6. Publicitatea personala 


2.6.1. Avocatul este autorizat sa informeze publicul asupra serviciilor pe care le ofera, sub conditia ca informatia sa fie fidela, veridica si sa respecte secretul profesional si alte principii esentiale ale profesiei. 

2.6.2. Publicitatea personala a unui avocat, indiferent de media utilizata, dupa cum este cazul, in presa, radio, televiziune, prin comunicare comerciala electronica ori prin alt mijloc, este autorizata in masura in care este conforma cu prevederile din art. 2.6.1.

2.7. Interesul clientului 


Sub rezerva respectarii stricte a normelor legale si deontologice, avocatul are obligatia de a apara intotdeauna cat mai bine interesele clientului sau, chiar in raport cu propriile sale interese sau cu interesele confratilor sai.

2.8. Limitarea raspunderii avocatului fata de client 


In masura in care legislatia Statului Membru de provenienta si legislatia Statului Membru gazda autorizeaza acest lucru, avocatul poate sa limiteze raspunderea sa fata de client, in conformitate cu regulile profesionale carora le este supus.

3. RELATIILE CU CLIENTII

3.1. Debutul si incetarea relatiilor cu clientul 


3.1.1. Avocatul nu actioneaza decat atunci cand este imputernicit de clientul sau. Avocatul poate totusi sa actioneze intr-un caz in care a fost insarcinat de un alt avocat care il reprezinta pe client sau in care a fost numit de o instanta competente.
Avocatul trebuie sa se straduiasca, in mod rezonabil, sa cunoasca identitatea, competenta si posibilitatile persoanei sau ale autoritatii de care a fost imputernicit, atunci cand circumstante specifice releva ca aceasta identitate, aceasta competenta sau aceste imputerniciri sunt indoielnice. 

3.1.2. Avocatul isi sfatuieste si isi apara clientul cu promptitudine, in mod constiincios si cu diligenta. El isi asuma personal raspunderea pentru misiunea care i-a fost incredintata si informeaza pe client cu privire la evolutia cauzei care i-a fost incredintata. 

3.1.3. Avocatul nu accepta sa-i fie incredintata o cauza atunci cand stie sau cand ar trebui sa stie ca el nu are competenta necesara pentru a se ocupa de aceasta cauza, fara a coopera cu un avocat care are competenta necesara.
Avocatul nu poate accepta o cauza atunci cand, datorita altor obligatii, se afla in imposibilitatea de a se ocupa de ea cu promptitudine. 

3.1.4. Avocatul nu va putea sa exercite dreptul sau de a nu se ocupa de o cauza in asa fel sau in astfel de circumstante incat clientul sa nu mai poata gasi alta modalitate de a fi asistat juridic la timp, pentru a se putea preveni prejudicierea clientului.

3.2. Conflictul de interese 

3.2.1. Avocatul nu poate sa consilieze, sa reprezinte sau sa actioneze in numele a doi sau mai multi clienti din aceeasi cauza, daca exista un conflict de interese, sau cand exista riscul semnificativ de a aparea un astfel de conflict intre interesele acestor clienti. 

3.2.2. Avocatul trebuie sa se abtina sa se mai ocupe de cauzele ambilor sau tuturor clientilor implicati, atunci cand intervine un conflict intre interesele acestora, cand secretul profesional risca sa fie violat sau cand independenta sa risca sa fie stirbita. 

3.2.3. Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client, daca secretul informatiilor incredintate de un vechi client risca sa fie violat sau atunci cand cunoasterea de catre avocat a cauzelor vechiului sau client ar favoriza pe noul client in mod nejustificat. 

3.2.4. In cazul in care avocatii practica meseria intr-o asociatie in grup, paragrafele de la 3.2.1. la 3.2.3. sunt aplicabile asociatiei in ansamblu si tuturor membrilor sai.

3.3. Pactul "de quota litis" 

3.3.1. Avocatul nu poate sa-si fixeze onorariile pe baza unui pact "de quota litis". 

3.3.2. Pactul "de quota litis" este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de incheierea definitiva a unei cauze de interes pentru respectivul client, conventie prin care clientul se angajeaza sa ii verse avocatului o parte din ceea ce rezulta de pe urma cauzei, fie ca aceasta consta intr-o suma de bani, fie in orice alt bun sau valoare. 

3.3.3. Nu constituie un astfel de pact conventia care prevede stabilirea onorariului in functie de valoarea litigiului de care se ocupa avocatul, atunci cand aceasta valoare este corespunzatoare unui tarif oficial sau daca ea este autorizata de autoritatea competenta de care depinde avocatul.

3.4. Stabilirea onorariilor 


3.4. Avocatul trebuie sa il informeze pe client cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de onorariu, iar valoarea insumata a onorariilor sale trebuie sa fie echitabila si justificata, in conformitate cu legea si cu normele deontologice la care avocatul este supus.

3.5. Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor
 
Cand avocatul solicita varsarea unui aconto cu titlu de avans asupra cheltuielilor si/sau a onorariilor, acesta nu trebuie sa depaseasca o estimare rezonabila a onorariilor si a cheltuielilor probabile pe care cauza le implica.
In caz de neplata a avansului solicitat, avocatul poate sa renunte sa se mai ocupe de cauza sau se poate retrage, cu conditia respectarii dispozitiilor articolului 3.1.4.

3.6. Impartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat 


3.6.1. Avocatului ii este interzis sa isi imparta onorariile cu o persoana care nu este avocat, in afara cazului in care asocierea dintre avocat si aceasta alta persoana este autorizata de legislatia si regulile deontologice caruia avocatul este supus. 

3.6.2. Articolul 3.6.1. nu se aplica sumelor sau compensatiilor varsate de catre avocat mostenitorilor unui confrate decedat sau unui confrate care s-a retras din calitatea de succesor al clientelei respectivului confrate.

3.7. Costul litigiului si asistenta gratuita 


3.7.1. Avocatul trebuie sa incerce, in orice moment, sa gaseasca o solutionare a litigiului clientului sau care sa fie corespunzatoare costului cauzei, si va trebui ca, la momentul oportun, sa isi consilieze clientul cu privire la oportunitatea de a cauta sa ajunga la o intelegere sau de a face apel la solutii alternative pentru a incheia litigiul. 

3.7.2. In cazul in care clientul este susceptibil sa beneficieze de asistenta gratuita, avocatul are obligatia sa-l informeze despre aceasta.
#PAGEBREAK#
3.8. Fondurile clientilor 


3.8.1. Avocatul care detine fonduri in numele clientilor sai sau in numele unor terti (denumite in continuare "fondurile clientilor"), este sa le depuna intr-un cont deschis la o banca sau un organism financiar agreat si controlat de catre autoritatea competenta (denumit in continuare „contul tertului”). Contul tertului trebuie sa fie distinct de orice alt cont al avocatului. Toate fondurile clientilor primite de un avocat trebuie sa fie depuse intr-un astfel de cont, in afara situatiei in care proprietarul acestor fonduri este de acord sa le acorde o destinatie diferita. 

3.8.2. Avocatul tine registre complete si corecte a tuturor operatiunile efectuate cu fondurile clientilor, facand distinctie intre aceste fonduri si alte sume pe care le detine. Aceste registre trebuie pastrate timp de o perioada fixata in conformitate cu regulile nationale. 

3.8.3. Un cont al clientului nu poate sa fie debitor, decat in circumstante exceptionale permise expres de regulile nationale sau in legatura cu cheltuieli bancare, asupra carora avocatul nu are nici o influenta. Un astfel de cont nu poate fi oferit drept garantie sau sa serveasca drept gaj pentru nici un motiv. Nu poate exista nici un fel de compensatie sau conventie de fuziune intre un cont al tertului si orice alt cont din banca, dupa cum nici fondurile care apartin clientului dintr-un cont al tertului nu pot fi utilizate pentru a rambursa sume datorate de avocat bancii sale. 

3.8.4. Fondurile clientilor trebuie sa fie transferate proprietarilor unor astfel de fonduri in cea mai scurta perioada de timp ori in conditiile autorizate de acestia. 

3.8.5. Avocatul nu poate transfera in contul sau fonduri depuse intr-un cont al tertului pentru a plati onorariul sau cheltuieli, daca nu a informat in scris clientul despre acest lucru. 

3.8.6. Autoritatile competente ale Statelor Membre sunt autorizate sa verifice si sa examineze, pastrand secretul profesional, documentele legate de fondurile clientilor.

3.9. Asigurarea pentru raspunderea profesionala 

3.9.1. Avocatul trebuie sa isi asigure responsabilitatea civila profesionala intr-o masura rezonabila tinand cont de natura si importanta riscurilor asumate. 

3.9.2. Daca acest lucru este imposibil, avocatul trebuie sa informeze clientul asupra acestei situatii si asupra consecintelor acesteia.

4. RELATIILE CU MAGISTRATII

4.1. Deontologia aplicabila in activitatea judiciara Avocatul care se prezinta in fata Curtilor si Tribunalelor sau care participa la o procedura trebuie sa respecte normele deontologice aplicabile in respectiva jurisdictie.

4.2. Caracterul contradictoriu al dezbaterilor 


Avocatul trebuie sa respecte, in orice circumstanta, caracterul contradictoriu al dezbaterilor.

4.3. Respectul fata de judecator 


Avocatul va da dovada de respect si de loialitate fata de oficiile judecatorului, dar, in acelasi timp, isi va apara clientul in mod constiincios si fara teama, fara a tine cont de propriile sale interese si nici de vreo consecinta de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare alta persoana.

4.4. Informatii false sau susceptibile de a induce in eroare 


Avocatul nu trebuie, in nici un moment, sa furnizeze judecatorului, cu buna stiinta, o informatie falsa ori vreo informatie de natura sa il induca pe acesta in eroare.

4.5. Aplicarea in cazul arbitrilor si al persoanelor exercitand functii similare 


Normele aplicabile in cazul relatiilor dintre un avocat si un judecator se aplica, in egala masura, si in cadrul relatiilor avocatului cu arbitrii si cu orice alta persoana care exercita o functie judiciara sau semi-judiciara, chiar ocazional.

5. RELATIILE DINTRE AVOCATI

5.1. Confraternitatea 


5.1.1. Confraternitatea impune ca relatiile dintre avocati sa fie bazate pe incredere, spre interesul clientului si pentru a evita atat procesele inutile cat si orice comportament susceptibil sa impieteze reputatia profesiei. Totusi, ea nu trebuie sa puna niciodata in opozitie interesele avocatilor si interesele clientului. 

5.1.2. Avocatul recunoaste drept confrate pe orice avocat dintr-un alt Stat Membru si manifesta fata de acesta un comportament colegial si loial.

5.2. Cooperarea dintre avocatii din State Membre diferite 

5.2.1. Este de datoria oricarui avocat ca, la solicitarea unui confrate dintr-un alt Stat Membru, sa se abtina sa accepte o cauza pentru care nu are competenta necesara. Intr-o astfel de situatie, el trebuie sa isi ajute confratele sa intre in contact cu un alt avocat care sa fie in masura sa-i ofere serviciul cerut. 

5.2.2. Atunci cand avocatii din doua State Membre diferite lucreaza impreuna, amandoi au datoria de a tine cont de diferentele care pot exista intre sistemele lor legislative, barourile lor, competentele si obligatiile profesionale care exista in Statele Membre respective.

5.3. Corespondenta transmisa intre avocati 


5.3.1. Avocatul care adreseaza unui confrate dintr-un alt Stat Membru o comunicare careia doreste sa i se confere un caracter "confidential" sau "without prejudice", va trebui sa precizeze in clar acest lucru inca dinaintea expedierii primei comunicari. 

5.3.2. In cazul in care destinatarul comunicarii nu este in masura sa ii confere acesteia un caracter "confidential" sau "without prejudice", el va trebui sa il informeze pe expeditor fara intarziere. 

5.4. Onorariile pentru recomandare 

5.4.1. Avocatul nu poate nici sa pretinda si nici sa accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui tert un onorariu, un comision sau vreo alta compensatie pentru faptul ca a recomandat un avocat unui client sau ca a trimis un client la un avocat. 

5.4.2. Avocatul nu poate varsa nimanui un onorariu, un comision si nici vreo alta compensatie in contrapartida pentru ca i-a fost prezentat un client.
#PAGEBREAK#
5.5. Comunicarea cu partea adversa 


Avocatul nu poate intra in relatie directa cu o persoana, cu privire la o anume cauza, atunci cand stie ca respectiva persoana este reprezentata sau asistata de un alt avocat, exceptand cazul in care el are acordul confratelui sau (si se angajeaza sa-l tina pe acesta la curent).

5.6. Abrogat de Sesiunea Plenara de la Dublin, din 6 decembrie 2002) 

5.7. Raspunderea pecuniara In relatiile profesionale dintre avocatii din barouri din State Membre diferite, avocatul care, nelimitandu-se doar la a recomanda un confrate unui client sau la a i-l prezenta, ci incredinteaza o cauza unui omolog al sau ori il consulta intr-o cauza, este obligat in mod personal, chiar in caz de insolventa a clientului, sa plateasca onorariul, cheltuielile si sumele avansate datorate omologului strain. Totusi, respectivii avocati pot conveni, inca din momentul demararii acestor relatii, stabilirea unor dispozitii speciale cu privire la acest subiect. In plus, avocatul poate, in orice moment, sa limiteze obligatia sa personala la nivelul valorii totale a onorariilor, cheltuielilor si sumelor avansate de confratele strain, inainte de a-i notifica acestuia din urma decizia sa de a-si declina raspunderea pe viitor.

5.8. Pregatirea continua 


Avocatii trebuie sa mentina si sa dezvolte cunostintele si competentele lor profesionale, data fiind dimensiunea europeana a profesiei lor.

5.9. Litigiile dintre avocatii din mai multe State Membre 

5.9.1. Atunci cand un avocat este de parere ca un confrate dintr-un alt Stat Membru a incalcat o norma deontologica, el trebuie sa-si atentioneze confratele asupra acestui lucru. 

5.9.2. Atunci cand intre avocatii din mai multe State Membre apare un diferend personal, de natura profesionala, acestia trebuie sa incerce mai intai sa-l solutioneze pe cale amiabila. 

5.9.3. Inainte de a angaja o procedura impotriva unui coleg dintr-un alt Stat Membru, pe tema unui diferend de tipul celui mentionat la paragrafele 5.9.1. si 5.9.2., avocatul trebuie sa informeze barourile de care depind cei doi avocati, pentru a permite respectivelor barouri sa-si dea concursul in vederea solutionarii diferendului pe cale amiabila. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.