De altfel, in sensul acestei solutii pledeaza insasi finalitatea concediului – refacerea fortei de munca consumata intr-un an de activitate – deoarece din moment ce munca se desfasoara continuu, dar prin prestatii succesive, este firesc ca si dreptul la concediu sa se dobandeasca pe masura executarii contractului de munca, chiar daca realizarea si exigibilitatea in natura a dreptului are loc odata pe an, pentru o perioada de referinta raportata la anul calendaristic” 1.
Art. 140 alin. (2) din Codul muncii 2 prevede ca durata efectiva a concediului de odihna se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.
O problema controversata, in practica judiciara o reprezinta restituirea de catre salariat a indemnizatiei de concediu, in cazul in care dupa efectuarea acestuia, raporturile sale de munca inceteaza in cursul acelui an calendaristic.
Potrivit unei opinii 3 nu este posibila restituirea deoarece „dreptul la concediul de odihna este un drept pur si simplu (neafectat de modalitati), la fel ca si obligatia corelativa de plata a indemnizatiei de concediu de odihna”. Or, acest drept „conditionat de continuarea raporturilor de munca pana la sfarsitul anului calendaristic la acelasi angajator este un drept afectat de o conditie pur potestativa din partea titularului.
De aceea, obligatia de plata a indemnizatiei de concediu de odihna, conditionata de continuitatea raporturilor de munca pana la sfarsitul anului calendaristic la acelasi angajator este o obligatie sub conditie rezolutorie pur potestativa din partea celui care se obliga, nula absolut3, in baza art. 1010 din Codul civil 4 – dreptul comun pentru dreptul muncii.
Este evidenta lacuna Codului muncii care reglementeaza numai durata concediului de odihna [art. 140 alin. (2) si (4)], indemnizatia proportionala cu aceasta durata (art. 145), compensarea in bani a concediului neefectuat in cazul incetarii contractului individual de munca [art. 141 alin. (2)], nu si ce se intampla cu indemnizatia primita de salariat cand, dupa efectuarea concediului, contractul sau inceteaza.
In incercarea de a raspunde la problema supusa discutiei este necesar sa apelam si la dispozitiile H. G. nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare 5 , precum si ale altor acte normative.
Potrivit dispozitiilor acestei hotărâri, fostul salariat este obligat sa restituie o parte din indemnizatia de concediu numai atunci cand contractul individual de munca inceteaza din culpa sa.
De aceea, in conditiile lacunei din Codul muncii, procedand la interpretarea teologica a problemei se impune solutia ca salariatul sa nu fie obligat la restituirea indemnizatia de concediu in cazul in care dupa efectuarea acestuia, raporturile sale de munca inceteaza in cursul acelui an calendaristic in toate cazurile care exclud culpa lui 6 , deci inclusiv in cazul incetarii de drept ale acestora (a se vedea art. 55 lit. b), art. 56 si art. 65 din Codul muncii).
Ca exemple frecvente de incetare a contractului de munca neimputabile, in sensul de mai sus, mentionam: pensionarea; incetarea raporturile de munca prin acordul partilor; transferul; mutarea unitatii in alta localitate; constatarea nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva; admiterea cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare etc.
NOTE:
1 S. Ghimpu, I. T. Stefanescu, S. Beligradeanu, G. Mohanu, Dreptul muncii, Tratat, vol. II, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1979, p.341.
2 Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
3 L. Z. Korosi, A. G. Greceanu, Restituirea indemnizatiei pentru concediul de odihna efectuat (1), in „Revista romana de dreptul muncii” nr.4/2004, p. 26-29.
4 Codul civil a fost promulgat prin Decretul din 4.11.1864, publicat in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 271 din 04.12.1864, iar ulterior a suferit modificari si completari.
5 Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 271 din 04.12.1864.
Aceasta hotarare, prin exceptie, este partial in vigoare (A se vedea I.Petrea, A. Cioriciu, Concediul de studii, in „Tribuna Economica”, nr. 26/2007, p. 33.)
6 A se vedea in acest si A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 679 – 680.
Comentarii articol (0)