Calificarea necesara pentru functiile publice administrative

Autori:  Ionel Petrea si Ana Cioriciu Stefanescu


In acest sens, s-a avansat ideea ca, de exemplu, licentiatii in stiinte administrative sunt singurii calificati pentru functiile publice pur administrative - inspector, consilier, expert. 

Ocuparea acestora poate fi considerata² legala, doar in situatia lor - in acord si cu respectarea corecta a Clasificarii Ocupatiilor din Romania la care se refera art. 15 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca³ .
 
Din pacate, practica, in mare masura, arata ca, atunci cand sunt scoase posturile administrative la concurs, cerinta este numai aceea de studii superioare, „uitandu-se” mentionarea specializarii. Este un fapt tolerat⁴ , cu aplicabilitate generala, intrucat se ocolesc hotararile de guvern privind domeniile de studii universitare de licenta, structurile institutiilor de invatamant superior si specializarile organizate de acestea⁵ . 

Agentia Nationala a Functionarilor Publici ar trebui sa impuna conditia urmarii sau completarii studiilor superioare administrative pentru ocuparea functiilor, de asemenea, superioare pur administrative - inspector, consilier, expert - care implica cu predilectie exercitarea prerogativelor de putere publica si nu solicita prin natura atributiilor caracteristice, o calificare de alta specialitate cum ar fi cea economica, tehnica etc. Masura se justifica mai ales ca dupa 1989 au fost create institutii de invatamant superior in profilul administratie publica. 

Mediatizarea si valorificarea ideilor revine Agentiei deoarece aceasta exercita managementul functiei publice si a functionarilor publici, in temeiul art. 4 lit. i) din H.G. nr. 1000/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici . 

Prin impunerea pregatirii administrative alaturi de cea juridica, cea economica si cea tehnica - doar strict unde atributiile functiei le solicita si nu le reclama pe celelalte - s-ar ridica prestigiul functionarilor, s-ar mari numarul celor ce doresc sa se pregateasca pentru ocuparea unor functii publice, randamentul lor ulterior ca functionari ar creste si in final s-ar asigura o eficienta sporita a administratiei publice. 

De aceea, credem ca devine oportuna urmatoarea intrebare: daca profesionalizarea functiei publice este o cerinta imperativa, atunci de ce sa nu fie obligatorie si expresa in Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici cerinta studiilor administrative in functiile „potrivite”? 

NOTE: 

¹I. Petrea, A. Cioriciu, Concediul de studii, in Tribuna economica, nr. 26/2007, p. 33 

²Ibidem. 

³Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 103 din 06.02.2002, modificata si completata. 

⁴I. Petrea, A. Cioriciu, op. cit., p. 33 

⁵De exemplu, Hotararea Guvernului nr. 676/2007 privind domeniile de studii universitare de licenta, structurile institutiilor de invatamant superior si specializarile organizate de acestea (publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 481 din 18.07.2007) este ultima hotarare din cele care apar, in functie de organizarea/reorganizarea sistemului, consituind un reper pentru celelalte – in finalul fiecareia se face referire la cea anterioara.