Instantele nu pot sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative, pe motiv de discriminare

In sedinta din 3 iulie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate de Ministerul Justitiei referitor la unele dispozitii din Ordonanta Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata.

Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art.1, art.2 alin.(3) si ale art.27 alin.(1) din OG nr. 137 sunt neconstitutionale in masura in care „din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.”

Deciziile Curtii Constitutionale sunt definitive si general obligatorii. Argumentatiile retinute in motivarea solutiilor pronuntate vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dispozitiile OG nr. 137/200 criticate:

„ Art. 1. - (1) In Romania, stat de drept, democratic si social, demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate de lege.
(2) Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui alt organ jurisdictional;
b) dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din partea oricarui individ, grup sau institutie;
c) drepturile politice, si anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publica si de a avea acces la functii si demnitati publice;
d) drepturile civile, in special:
(i) dreptul la libera circulatie si la alegerea resedintei;
(ii) dreptul de a parasi tara si de a se intoarce in tara;
(iii) dreptul de a obtine si de a renunta la cetatenia romana;
(iv) dreptul de a se casatori si de a-si alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul la mostenire;
(vii) dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de intrunire si de asociere;
(x) dreptul de petitionare;
e) drepturile economice, sociale si culturale, in special:
(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare;
(ii) dreptul de a infiinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuinta;
(iv) dreptul la sanatate, la ingrijire medicala, la securitate sociala si la servicii sociale;
(v) dreptul la educatie si la pregatire profesionala;
(vi) dreptul de a lua parte, in conditii de egalitate, la activitati culturale si sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice.
(3) Exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate in situatii comparabile.
(4) Orice persoana fizica sau juridica are obligatia sa respecte principiile enuntate la alin. (2).


"Art. 2 -  (3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare."


La art. 2. alin (1),  Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 defineste discriminarea ca fiind „orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.”

„Art. 27. - (1) Persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului.”