Darea si, respectiv, luarea de mita nu reprezinta o problema cu care doar societatea actuala sa se confrunte. Aceste activitati se practica inca din cele mai vechi timpuri, insa nu intotdeauna rezultatul lor a fost un succes. Chiar dimpotriva.
Despre judecatori si coruptie nu am avea ce spune, caci a fi judecator ar trebui sa denote impartialitate. Cu toate acestea, cateva exemple negative privind luarea de mita sunt ilustrate de Gary Slapper in cartea sa, “How the law works”.
Asa nu!
Profesorul Slapper mentioneaza ca, in zilele noastre, in Marea Britanie, nu exista prea multe cazuri in urma carora judecatorii sa fie revocati pentru savarsirea unor acte de coruptie.
Lucrurile nu stateau la fel in trecut. In secolul al XIII-lea, sase judecatori au fost pedepsiti pentru ca au luat mita. In anul 1350, Sir William De Thorpe, presedintele unui tribunal eneglez, a fost dat afara pentru ca s-a lasat influentat de aspecte pecuniare.
O remarca vis a vis de sistemul judiciar facuta de Episcopul Hugh Latimer a starnit multe controverse in secolul al XVI-lea. “Toti iubesc mita, este o forma nobila de furt. ”
Mai tarziu, in anul 1620, judecatorul Francis Bacon a pledat vinovat la toate cele 21 capete de acuzare privind luarea de mita si coruptia. Acesta percepea sume imense de bani din partea celor care se judecau, pentru a decide in favoarea lor. Pedeapsa a fost detentia in celebrul Turn al Londrei, alaturi de o amenda in valoare de 40.000 lire.
Asa, poate..
Faptul ca unii judecatori se preteaza la astfel de ilegalitati poate duce la o generalizare si, prin urmare, un avocat perspicace ar putea folosi in avantajul sau un astfel de exemplu negativ. Gary Slapper prezinta cazul unui anume X, devenit antologic. Acest X ajunsese cunoscut pentru numarul de ore petercut in sala de judecata, in boxa acuzatilor. De cele mai multe ori scapase nevinovat, fiind la limita aceea dintre lege si infractiune. In cele din urma, a fost prins in flagrant, iar avocatul sau s-a vazut pus in fata imposibilului: sa-l scoata din nou basma curata pe clientul sau problematic.
Primul gand al aparatorului a fost sa accepte verdictul judecatorului si, eventual, sa faca apel. Clientul nu a fost nicidecum de acord cu aceasta tehnica defensiva si a decis ca decizia judecatorului, ca orice alt lucru din lume, ar trebui sa aiba un pret. Chiar daca a insistat pe ideea de risc si pe incoruptibilitatea celui care prezida procesul, avocatul a avut surpriza sa constate, a doua zi, ca procesul se incheie in favoarea sa.
Misterul a fost dezlegat imediat de catre X: 6 sticle de whiskey de cea mai buna calitate, alaturi de o carte de vizita pe care a fost trecut numele procurorului.
Sursa: www.timesonline.co.uk
Comentarii articol (2)