Hotararea CEDO Cauza Buttu si Bobulescu impotriva Romaniei (nr. 2)

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
SECTIA A TREIA

HOTARAREA
din 7 februarie 2008
in Cauza Buttu si Bobulescu impotriva Romaniei (nr. 2)

(Cererea nr. 20.53202)
Strasbourg

In cauza Buttu si Bobulescu impotriva Romaniei (nr. 2),
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din:
Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Ineta Ziemele, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in Camera de consiliu la data de 17 ianuarie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 20.532/02) indreptata impotriva Romaniei si prin care 2 cetateni ai acestui stat, domnul Dimitrie Nicolaie Constantin Buttu si doamna Maria Ana Teodora Bobulescu (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 22 aprilie 2002 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 27 februarie 2006 Curtea a decis sa comunice cererea Guvernului. In temeiul prevederilor art. 29 alin. 3, aceasta a hotarat sa analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantii, frate si sora, s-au nascut in anul 1935 si, respectiv, in anul 1940 si locuiesc la Bucuresti.
5. In anul 1950, bunul imobil situat in Bucuresti, str. Daniceni (fosta strada Kogalniceanu) nr. 22, format dintr-o casa cu mai multe camere si terenul aferent in suprafata de 400 m2, a facut obiectul nationalizarii. Dupa nationalizare casa a fost impartita in patru unitati locative.
6. La data de 23 ianuarie 1997, in conformitate cu Legea nr. 112/1995, statul a vandut apartamentul nr. 2, situat la primul etaj al casei, lui R.T. La data de 21 martie 1997 statul a vandut apartamentul nr. 2, situat la parter, lui E.F.E., apartamentul nr. 4, situat la primul etaj, lui S.D, si apartamentul nr. 1, situat la parter, lui B.A. Cumparatorii apartamentelor erau fosti chiriasi ai statului.
7. La data de 8 iulie 1997, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara introdusa la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti impotriva Primariei Municipiului Bucuresti, reclamantii au obtinut o sentinta prin care s-a constatat ilegalitatea nationalizarii imobilului si s-a dispus restituirea acestuia de catre autoritati. Aceasta sentinta a ramas definitiva prin nerecurare.
8. In anul 2000 reclamantii au formulat o actiune in constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare incheiat in favoarea lui S.D., privind apartamentul nr. 4 situat la primul etaj. La finalul procedurii, prin Decizia din 9 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucuresti, a confirmat hotararea Tribunalului Bucuresti, care a constatat legalitatea contractului de vanzare-cumparare si a respins actiunea ca neintemeiata.
9. In acelasi an, reclamantii au sesizat instantele cu o actiune in constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare incheiat in favoarea lui R.T., privind apartamentul nr. 2, situat la primul etaj. Din elementele aflate la dosar reiese ca la data de 3 aprilie 2001 procedura a fost suspendata de catre Curtea de Apel Bucuresti pentru ca reclamantii sa poata sa isi continue demersurile in vederea restituirii bunului lor pe calea administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001.
10. In anul 2001 reclamantii au sesizat Tribunalul Bucuresti cu o actiune in constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare incheiate in favoarea lui B.A. si E.F.E., privind apartamentele nr. 1 si 2 situate la parter. La finalul procedurii, prin Decizia din 18 noiembrie 2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul formulat de cumparatori si a respins actiunea reclamantilor, retinand buna-credinta a partilor contractante.
11. Conform afirmatiilor Guvernului, reclamantii au depus in anul 2001 o cerere de restituire a bunului lor imobil in temeiul Legii nr. 10/2001. Conform acelorasi informatii, aceasta cerere nu a fost solutionata din cauza lipsei anumitor documente justificative.
II. Dreptul si practica interna pertinente
12. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, §§ 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26) si Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005).
13. Legea nr. 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despagubire, permitandu-le beneficiarilor sa aleaga intre o despagubire sub forma de bunuri si servicii si o despagubire sub forma de bani, echivalenta cu valoarea de piata a bunului ce nu poate fi restituit in natura in momentul acordarii sumei.
14. Prevederile relevante din Legea nr. 10/2001 (republicata), asa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 247/2005, sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 1

"(1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat (...) in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie, de regula in natura, in conditiile prezentei legi.
(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii (...), cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. (...)"

ARTICOLUL 10

"(1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (...)
(8) Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare."

ARTICOLUL 20

"(1) Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea in natura, cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata cu indicele inflatiei, daca imobilul nu a fost vandut [unor terti] pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (...), persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului. (...)."
15. Art. 13 si 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005, de asemenea relevante in cauza de fata, prevad urmatoarele:

ARTICOLUL 13

"(1) Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, denumita in continuare Comisia Centrala (...)."

ARTICOLUL 16

"(1) Deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu (...) solutionarea notificarilor si in care s-au consemnat sume care urmeaza a se acorda ca despagubire (...) se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) nu mai tarziu de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost solutionate (...) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor. (...)
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevazute la alin. (1) si (2), in care, in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dupa care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.
(6) (...) evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnata va efectua procedura de specialitate si va intocmi raportul de evaluare pe care il va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.
(7) In baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
16. Functionarea Societatii pe actiuni "Proprietatea" este descrisa in Cauza Radu impotriva Romaniei (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
17. Legea nr. 247/2005 a fost modificata ultima oara prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81 din 28 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, care se refera la accelerarea procedurii de despagubire pentru imobilele preluate abuziv de stat.
18. Conform art. 181 din titlul I al ordonantei de urgenta, atunci cand Comisia Centrala a decis acordarea de despagubiri in cuantum ce nu depaseste 500.000 lei noi (RON), beneficiarii pot opta intre actiuni la "Proprietatea" si acordarea de despagubiri banesti. Pentru sume mai mari de 500.000 RON, partile interesate pot solicita despagubiri banesti pana la valoarea de 500.000 RON si li se vor acorda actiuni la "Proprietatea" pentru diferenta.
19. Conform art. 7 din titlul II al ordonantei de urgenta, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a acesteia, Guvernul va trebui sa stabileasca regulile de desemnare a societatii administrator al "Proprietatea".


#PAGEBREAK#

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

20. Reclamantii sustin ca vanzarea apartamentului nr. 4, situat la primul etaj, catre chiriasul S.D., validata prin Decizia din 9 noiembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti, precum si vanzarea apartamentelor nr. 1 si 2, situate la parter, catre chiriasii E.F.E. si B.A., validata prin Decizia din 18 noiembrie 2003 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, au incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. De asemenea, ei se plang de imposibilitatea de a se bucura de dreptul lor de proprietate asupra apartamentului nr. 2, situat la primul etaj, vandut lui R.T., cu incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevede urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

21. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. Mai mult, ea observa ca nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate si prin urmare il declara admisibil.

B. Asupra fondului

22. Guvernul arata ca reclamantii au depus o cerere de restituire in natura a bunului lor, in temeiul Legii nr. 10/2001, dar ca aceasta nu a fost inca solutionata din cauza lipsei anumitor documente justificative. Acesta considera ca ultima reforma in materie, si anume Legea nr. 247/2005, prevede ca, in cazul in care restituirea imobilului nu este posibila, despagubirea se va face prin emisiunea de titluri de participatie la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea), la nivelul valorii bunului, stabilita prin expertiza. Guvernul concluzioneaza ca despagubirea prevazuta de legislatia romana corespunde cerintelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si ca intarzierea inregistrata in acordarea despagubirilor catre reclamanti nu nesocoteste justul echilibru ce trebuie pastrat intre interesele de fata.
23. Reclamantii contesta argumentul Guvernului. Ei afirma ca autoritatile au incalcat sentinta definitiva pronuntata in favoarea lor si au vandut in mod ilegal apartamentele ce compun imobilul catre terte persoane care le ocupau in calitate de chiriasi. Ei considera ca Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificata de legile ulterioare, nu face decat sa confirme vanzarea bunului lor imobil, fara a le oferi posibilitatea de a-si recupera proprietatea.
24. Curtea a solutionat in mai multe randuri cauze ce ridicau probleme similare celor din cazul de fata si a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (a se vedea Cauza Porteanu, mentionata mai sus, §§ 32-35).
25. In ceea ce priveste apartamentul nr. 2, situat la primul etaj, vandut lui R.T., Curtea observa ca reclamantii continua sa se afle in imposibilitatea de a se bucura de bunul lor, pe care autoritatile ar fi trebuit sa li-l restituie, din cauza vanzarii sale de catre stat unor terti. Curtea observa ca, desi procedura in anulare a contractului de vanzare-cumparare a fost suspendata in fata instantelor interne, o astfel de actiune nu constituia, in speta, un recurs ce prezenta perspective rezonabile de succes (cf. mutatis mutandis, Popescu si Dasoveanu impotriva Romaniei, nr. 24.681/02, §§ 26-29, 19 iulie 2007).
26. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata duce la o alta concluzie in cazul de fata. Curtea reaminteste in special ca, in contextul legislativ roman ce reglementeaza actiunile in revendicare imobiliara si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vanzarea de catre stat a bunului altuia catre terti de buna-credinta, chiar daca ea a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al acestuia, reprezinta o privare de bunul respectiv. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (Cauza Strain mentionata mai sus, §§ 39, 43 si 59).
27. Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, nesocotirea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra apartamentelor nr. 2 si 4 (situate la primul etaj), si nr. 1 si 2 (situate la parter), precum si asupra terenului aferent, vandute chiriasilor R.T., S.D., B.A. si E.F.E., combinata cu lipsa totala de despagubire timp de aproape 10 ani, le-a impus o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea acestei prevederi.

II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

28. Conform art. 41 din Conventie,
"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

29. Reclamantii solicita restituirea in natura a apartamentelor lor. Ei nu precizeaza nicio suma corespunzatoare valorii de piata a bunurilor lor si nu depun nicio expertiza tehnica imobiliara. Fara a indica suma, reclamantii solicita repararea prejudiciului moral suferit din cauza procedurilor interne destinate recuperarii proprietatii asupra apartamentelor lor.
30. Guvernul atrage atentia asupra faptului ca reclamantii nu au depus nicio expertiza tehnica imobiliara pentru a-si evalua bunurile. In opinia Guvernului, valoarea de piata totala a apartamentelor in litigiu este de 371.658 euro (EUR) si depune un raport de expertiza in acest sens. In ceea ce priveste cererea de reparatie a prejudiciului moral, Guvernul reaminteste ca reclamantii nu si-au cuantificat pretentiile si ca prejudiciul pretins ar fi suficient compensat in cazul unei constatari a incalcarii.
31. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a celor patru apartamente ce compun bunul imobil situat in Bucuresti, str. Daniceni (fosta strada Kogalniceanu) nr. 22, combinata cu lipsa totala de despagubire.
32. Curtea apreciaza, fata de circumstantele cauzei, ca restituirea apartamentelor nr. 2 si 4 (situate la primul etaj) si nr. 1 si 2 (situate la parter), ce compun bunul imobil mentionat mai sus, precum si terenurile aferente i-ar repune pe reclamanti, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie nu ar fi fost incalcate.
33. In cazul in care statul parat nu procedeaza la aceasta restituire, Curtea decide ca el va trebui sa le plateasca reclamantilor, cu titlul de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a bunului. Tinand cont de informatiile de care dispune asupra preturilor de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de Guvern, Curtea apreciaza ca valoarea actuala a bunului este de 371.658 EUR.
34. Mai mult, Curtea considera ca evenimentele in cauza au putut sa le induca reclamantilor o stare de incertitudine si suferinte ce nu pot fi compensate prin constatarea incalcarii. Ea apreciaza ca suma de 2.000 EUR reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de reclamanti.
#PAGEBREAK#
B. Cheltuieli de judecata

35. Reclamantii solicita rambursarea cheltuielilor de judecata angajate in fata instantelor interne, fara a preciza valoarea lor si fara a prezenta documente justificative in acest sens.
36. Conform jurisprudentei constante a Curtii, acordarea cheltuielilor de judecata in baza art. 41 din Conventie presupune sa se fi stabilit realitatea, necesitatea si, in plus, caracterul rezonabil al cuantumului lor (Hotararea Iatridis impotriva Greciei (satisfactie echitabila) [MC], nr. 31.107/96, § 54, CEDO 2000-XI).
37. Curtea observa ca pretentiile reclamantilor cu titlul de cheltuieli de judecata nu sunt nici cuantificate, nici sustinute de documentele justificative necesare. Asadar, cererea lor trebuie respinsa.
C. Dobanzi moratorii
38. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN UNANIMITATE,

C U R T E A

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa le restituie reclamantilor apartamentele nr. 2 si 4 (situate la primul etaj) si nr. 1 si 2 (situate la parter), precum si terenul aferent, ce compun imobilul situat in Bucuresti, str. Daniceni (fosta strada Kogalniceanu) nr. 22;
b) ca, in lipsa acestei restituiri, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in acelasi termen de 3 luni, 371.658 EUR (trei sute saptezeci si una mii sase sute cincizeci si opt euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca, in orice caz, statul parat sa le plateasca reclamantilor suma de 2.000 EUR (doua mii euro) cu titlu de daune morale;
d) ca, la sumele de mai sus, sa fie adaugata orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit si ca aceste sume sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila pentru rest.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 7 februarie 2008, in conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.


Bostjan M. Zupancic,      Santiago Quesada,
presedinte                        grefier