Hotararea CEDO in Cauza Dumitrescu impotriva Romaniei (nr. 1)

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 14 februarie 2008
in Cauza Dumitrescu impotriva Romaniei (nr. 1)
(Cererea nr. 14.019/05)

In Cauza Dumitrescu impotriva Romaniei (nr. 1),

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Isabelle BerroLefevre, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 24 ianuarie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 14.019/05) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Iulia Dumitrescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 2 aprilie 2005, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 2 martie 2006, Curtea a decis sa comunice cererea Guvernului. Invocand art. 29 § 3 din Conventie, aceasta a decis sa analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei
4. Reclamanta s-a nascut in anul 1934 si a locuit in Bucuresti. In urma decesului sau, care a intervenit la data de 2 iulie 2006, domnii Gheorghe si Gabriel Dumitrescu, sotul si, respectiv, fiul reclamantei, in calitate de mostenitori, si-au exprimat, prin scrisoarea din 8 noiembrie 2006, dorinta de a continua procesul.
5. In anul 1958, in temeiul Decretului nr. 92/1950, imobilul situat la nr. 41 din str. Romulus din Bucuresti, compus dintr-o casa si din terenul aferent in suprafata de 381 m2, apartinand parintilor reclamantei, a facut obiectul unei nationalizari.
6. La 23 mai 2000, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara, reclamanta a obtinut o hotarare definitiva care constata ilegalitatea nationalizarii imobilului si dispunea restituirea acestuia catre reclamanta.
7. In pofida recunoasterii definitive in justitie a dreptului sau de proprietate, reclamanta s-a aflat in imposibilitatea de a-si recupera bunul in intregime, deoarece, in temeiul Legii nr. 112/1995, statul a vandut, la data de 15 martie 1999, apartamentul situat la parter, cu o suprafata de 55,20 m², precum si terenul aferent chiriasilor care il ocupau.
8. La 21 martie 2002, reclamanta a solicitat instantelor de judecata sa constate nulitatea vanzarii apartamentului mentionat mai sus. Aceasta a aratat ca statul isi insusise acest apartament intr-un mod abuziv si ilegal si ca acesta nu putea fi proprietarul legitim, drept care nu putea sa il vanda in mod legal.
9. La finalul procedurii, prin Decizia din data de 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucuresti, desi a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei, a respins actiunea acesteia in ceea ce priveste apartamentul vandut la data de 15 martie 1999, cu motivarea ca chiriasii erau cumparatori de buna-credinta. Curtea de Apel nu i-a acordat reclamantei nicio despagubire.
10. La data de 6 august 2001, in temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a depus la Primaria Municipiului Bucuresti o cerere de restituire a imobilului situat la nr. 41 din str. Romulus din Bucuresti. Pana in prezent nu a fost adoptata nicio decizie.

II. Dreptul intern pertinent
11. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, §§ 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26) si Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005).
12. Legea nr. 10/2001 din 14 februarie 2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despagubire, permitand beneficiarilor sa aleaga intre o compensatie sub forma de bunuri si servicii si o compensatie sub forma de despagubire pecuniara echivalenta cu valoarea de piata a bunului care nu poate fi restituit in natura, la momentul acordarii sumei.
13. Prevederile relevante din Legea nr. 10/2001 (republicata), asa cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 1

"(1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat (...) in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi.
(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii (...), cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
(...)"

ARTICOLUL 10

"(1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.
(...)
(8) Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare, in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare."

ARTICOLUL 20

"(1) Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea in natura, cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata cu indicele inflatiei, daca imobilul nu a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (...), persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului.
(...)"
14. Art. 13 si 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care sunt de asemenea relevante in cauza de fata, prevad urmatoarele:

ARTICOLUL 13
"(1) Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului-Ministru Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor (...)"

ARTICOLUL 16

"(1) Deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare (...) se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judete, conform esalonarii stabilite de aceasta, dar nu mai tarziu de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
2) Notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost solutionate (...) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor.
(...)
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevazute la alin. (1) si (2), in care, in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dupa care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.
(6) (...) Societatea de evaluatori desemnata va efectua procedura de specialitate si va intocmi raportul de evaluare pe care il va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.
(7) In baza raportului de evaluare, Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
15. Functionarea societatii pe actiuni "Proprietatea" este descrisa in cauza Radu impotriva Romaniei (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
16. Legea nr. 247/2005 a fost modificata ultima data prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81 din 28 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de stat.
Conform art. 181 din titlul I al ordonantei, atunci cand Comisia Centrala a hotarat acordarea de despagubiri a caror valoare nu depaseste 500.000 lei romanesti noi (RON), beneficiarii pot opta intre actiunile la Fondul "Proprietatea" si acordarea unor despagubiri pecuniare. Pentru sumele mai mari de 500.000 RON, partile interesate pot solicita despagubiri pecuniare in valoare de 500.000 RON, urmand a li se acorda actiuni la Fondul "Proprietatea" pentru diferenta.
Conform art. 7 din titlul II al ordonantei, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a ordonantei, Guvernul va trebui sa stabileasca regulile de desemnare a societatii de administrare a Fondului "Proprietatea".

IN DREPT

I. Chestiune preliminara
17. Curtea observa ca, in urma decesului reclamantei survenit la data de 2 iulie 2006, domnii Gheorghe si Gabriel Dumitrescu, sotul si, respectiv, fiul reclamantei, in calitate de mostenitori, si-au exprimat, prin scrisoarea din 8 noiembrie 2006, dorinta de a continua procesul.
18. Tinand cont de obiectul cauzei de fata si de totalitatea elementelor aflate in posesia sa, Curtea apreciaza ca mostenitorii reclamantei pot pretinde ca au un interes suficient pentru a justifica continuarea analizarii cererii si le recunoaste, prin urmare, calitatea de a i se substitui pe viitor in aceasta cauza (vezi Hodos si altii impotriva Romaniei, nr. 29.968/96, § 43, 21 mai 2002).
19. Din motive de ordin practic, prezenta hotarare va continua sa o numeasca pe doamna Iulia Dumitrescu "reclamanta", desi aceasta calitate ar trebui in prezent sa fie atribuita mostenitorilor sai (conform hotararii Dalban impotriva Romaniei [MC], nr. 28.114/95, § 1, CEDO 1999-VI).

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
20. Invocand art. din Protocolul nr. 1, reclamanta se plange de faptul ca a suferit o incalcare a dreptului la respectarea bunurilor, din cauza hotararilor instantelor interne care, desi au constatat ilegalitatea nationalizarii si lipsa titlului valabil al statului asupra imobilului in discutie, au validat vanzarea de catre stat a unui apartament din acest imobil. Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."
A. Asupra admisibilitatii
21. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit neintemeiat, in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, aceasta observa ca nu este lovit de niciun motiv de inadmisibilitate si prin urmare il declara admisibil.
B. Asupra fondului
22. Guvernul nu contesta existenta unei ingerinte in dreptul reclamantei de a i se respecta bunurile.
23. In al doilea rand, Guvernul apreciaza ca reclamantei ii este ingaduit sa obtina o despagubire in baza Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, ceea ce raspunde cerintelor art. 1 din Protocolul nr. 1. Acesta considera ca, in situatii complexe precum cea de fata, in care prevederile legislative au un impact economic asupra intregii tari, autoritatile nationale trebuie sa beneficieze de o putere discretionara nu numai pentru a alege masurile menite sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, ci si pentru a le pune in practica. Acesta arata ca ultima reforma in materie, si anume Legea nr. 247/2005, stabileste principiul acordarii de despagubiri echitabile si neplafonate, fixate printr-o decizie a comisiei administrative centrale pe baza unei expertize, si accelereaza procedura de restituire sau de despagubire. Aceasta lege prevede ca, in cazul in care restituirea imobilului nu este posibila, despagubirea se face prin emisiune de titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (Fondul "Proprietatea"), la nivelul valorii bunului, stabilita prin expertiza. In opinia Guvernului, noul mecanism instituit prin Legea nr. 247/2005 asigura o despagubire efectiva, conforma cerintelor Conventiei.
24. Guvernul considera ca, in orice caz, o eventuala intarziere in acordarea unei indemnizatii, in contextul unei despagubiri neplafonate, nu rupe justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii indivizilor si cerintele interesului general si nu obliga reclamanta sa suporte o sarcina excesiva si exorbitanta.
25. Reclamanta arata ca autoritatile au vandut bunul sau, pe care statul si l-a insusit in mod abuziv, in ciuda demersurilor sale in vederea restituirii acestuia. In plus, ea considera ca solutia pe care Guvernul o lasa sa se intrevada pentru a obtine o reparatie, si anume Legea nr. 10/2001, nu constituie un mijloc eficient de despagubire.
26. Curtea observa ca reclamanta detine o hotarare definitiva si irevocabila, care dispune ca autoritatile sa ii restituie bunul in litigiu. Asa cum a constatat deja Curtea (vezi cauza Strain, citata anterior, § 38), existenta dreptului sau de proprietate in temeiul hotararii definitive sus-mentionate nu era conditionata de alte formalitati.
27. Curtea reaminteste ca a statuat deja ca vanzarea de catre stat a bunului altei persoane tertilor de buna-credinta, chiar daca a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al altcuiva, reprezinta o privare de proprietate. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain si altii, citata anterior, §§ 39, 43 si 59).
28. In plus, in cauza Paduraru, citata anterior, Curtea a constatat ca statul si-a incalcat obligatia pozitiva de a reactiona in timp util si coerent in privinta chestiunii de interes general pe care o constituie restituirea sau vanzarea unor imobile intrate in posesia sa in baza decretelor de nationalizare. De asemenea, Curtea a considerat ca incertitudinea generala astfel creata s-a repercutat asupra reclamantului, care s-a gasit in imposibilitatea de a-si recupera totalitatea bunului, desi dispunea de o decizie definitiva care condamna statul sa i-l restituie (Paduraru, citata anterior, § 112).
29. In speta, Curtea nu distinge niciun motiv de a se abate de la jurisprudenta mentionata mai sus, situatia de fapt fiind aproximativ aceeasi. Aceasta observa ca vanzarea de catre stat a apartamentului reclamantei, in temeiul Legii nr. 112/1995, care nu permitea totusi vanzarea bunurilor nationalizate ilegal, impiedica - si astazi inca - partea interesata sa isi exercite dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotarare definitiva si irevocabila.
30. In masura in care Guvernul arata ca reclamanta are dreptul sa obtina titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (Fondul "Proprietatea") in baza Legii nr. 10/2001, Curtea observa ca Fondul "Proprietatea" nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil sa conduca la acordarea efectiva a unei despagubiri reclamantei (vezi, printre altele, cauzele Radu, citata anterior, Gabriel impotriva Romaniei, nr. 35.951/02, § 31, 8 martie 2007, Savulescu impotriva Romaniei, nr. 1.696/03, § 30, 12 iulie 2007). Mai mult, nici Legea nr. 10/2001 si nici Legea nr. 247/2005, care o modifica, nu iau in considerare prejudiciul suferit din cauza unei lipse indelungate a despagubirii persoanelor care, la fel ca reclamanta, au fost lipsite de bunurile lor (Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, § 34, 16 februarie 2006).
31. Prin urmare, Curtea considera ca faptul ca reclamanta a fost lipsita de dreptul sau de proprietate asupra propriului bun, combinat cu lipsa totala de despagubire timp de peste 7 ani, a facut ca aceasta sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
32. Prin urmare, in speta, a avut loc incalcarea acestei prevederi.
III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
33. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
34. Reclamanta solicita, cu titlu de daune materiale, restituirea apartamentului aflat la parterul casei situate la nr. 41 din str. Romulus din Bucuresti, care a facut obiectul Contractului de vanzare-cumparare din data de 15 martie 1999, sau, in caz contrar, suma de 50.078 EUR, reprezentand valoarea actuala a apartamentului in litigiu, asa cum a fost stabilita printr-o expertiza tehnica imobiliara. De asemenea, ea solicita suma de 83.046 EUR pentru pierderea de valoare a casei din cauza divizarii efectuate in timpul perioadei comuniste. Pe de alta parte, solicita valoarea chiriilor neincasate pentru apartament in perioada 13 decembrie 1958 - 31 iulie 2001, pe care o estimeaza la suma de 51.100 EUR.
35. In sfarsit, reclamanta solicita suma de 25.000 EUR, cu titlu de daune morale pentru suferintele cauzate de imposibilitatea de a se folosi de bunul sau.
36. In ceea ce priveste prejudiciul material, Guvernul trimite un raport de expertiza (opinie) care estimeaza valoarea de piata a apartamentului la 26.856 EUR. In ceea ce priveste cererea referitoare la pierderea de valoare a casei, Guvernul invita Curtea sa o respinga, deoarece este speculativa. In ceea ce priveste cererea intemeiata pe lipsa de folosinta, Guvernul solicita, de asemenea, respingerea acesteia, facand trimitere la jurisprudenta Curtii in materie. Referitor la daunele morale, Guvernul considera, in primul rand, ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre prejudiciul moral pretins si presupusa incalcare a Conventiei. De asemenea, acesta argumenteaza ca un eventual prejudiciu moral ar fi suficient compensat prin constatarea incalcarii. In subsidiar, Guvernul considera ca pretentiile reclamantei sunt excesive.
37. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a apartamentului reclamantei, combinata cu lipsa totala de despagubire.
38. Curtea apreciaza ca, in circumstantele spetei, restituirea bunului in litigiu, asa cum a fost dispusa prin Hotararea ramasa definitiva din data de 23 mai 2000, i-ar repune pe mostenitorii reclamantei, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.
39. In cazul in care statul parat nu procedeaza la aceasta restituire, Curtea decide ca acesta sa le plateasca mostenitorilor reclamantei, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a bunului.
40. Curtea constata o diferenta mare intre valoarea imobilului, stabilita de cele doua expertize furnizate de parti, diferenta datorata, in special, metodelor de calcul utilizate. Tinand cont de informatiile de care dispune referitor la preturile de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de parti, Curtea considera ca valoarea de piata actuala a bunului este de 50.000 EUR.
41. In ceea ce priveste sumele solicitate cu titlu de pierdere de valoare a casei si de lipsa de folosinta a apartamentului, calculate in functie de pretul de inchiriere a bunurilor, Curtea nu poate aloca nicio suma in acest sens, tinand cont, pe de o parte, de faptul ca a dispus restituirea bunului in baza art. 41 din Conventie si, pe de alta parte, de faptul ca acordarea unei sume in acest sens ar avea, in speta, un caracter speculativ, modificarea de valoare a unei case si posibilitatea si randamentul unei inchirieri depinzand de mai multe variabile. Totusi, aceasta va tine cont de privarea de proprietate suferita de reclamanta cu ocazia stabilirii reparatiei pentru prejudiciul moral (vezi, mutatis mutandis, Androne impotriva Romaniei, nr. 54.062/00, § 70, 22 decembrie 2004).
42. Curtea considera ca evenimentele in cauza au putut sa ii provoace reclamantei o stare de incertitudine si suferinte, care nu pot fi compensate prin simpla constatare a incalcarii. Ea apreciaza ca suma de 2.000 EUR reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de reclamanta.
B. Cheltuieli de judecata
43. Nici reclamanta si nici mostenitorii ei nu au formulat nicio cerere in acest sens.
44. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care le-a solicitat. Prin urmare, in speta, Curtea nu acorda nicio suma cu acest titlu.
C. Dobanzi moratorii
45. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa le restituie domnilor Gheorghe si Gabriel Dumitrescu apartamentul in suprafata de 55,20 m², aflat la parterul casei situate la nr. 41 din str. Romulus din Bucuresti, care a facut obiectul Contractului de vanzare-cumparare din data de 15 martie 1999, precum si terenul aferent, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 § 2 din Conventie;
b) ca in lipsa acestei restituiri statul parat sa le plateasca impreuna domnilor Gheorghe si Gabriel Dumitrescu, in acelasi termen de 3 luni, suma de 50.000 EUR (cincizeci mii euro), cu titlu de daune materiale;
c) ca in orice caz statul parat sa le plateasca impreuna domnilor Gheorghe si Gabriel Dumitrescu suma de 2.000 EUR (doua mii euro), cu titlu de daune morale;
d) ca la sumele mentionate mai sus sa se adauge orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit si ca sumele respective sa fie convertite in moneda statului parat, la cursul de schimb valabil la data platii;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla, avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada, majorata cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 14 februarie 2008 pentru aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.


Bostjan M. Zupancic,   Santiago Quesada,
presedinte                      grefier