Hotararea CEDO in Cauza Rateanu impotriva Romaniei

- Legislatie interna incidenta:
Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situatiei unor bunuri,
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei;

- Dispozitii si hotarari CEDO aplicabile:
art.1 Protocolul 1, art.41, hotararile Paduraru impotriva Romaniei,
Sebastian Taub impotriva Romaniei,
Porteanu impotriva Romaniei,
Ruxandra Ionescu impotriva Romaniei,
Radu impotriva Romaniei.




HOTARAREA in Cauza RATEANU impotriva Romaniei
(Cererea nr. 18729/05)

Strasbourg
7 februarie 2008
Devenita definitiva la 7.05.2008
Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute in art. 44 alin. (2) din Conventie. Poate suferi modificari de forma
In Cauza Rateanu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand in cadrul unei camere formate din:
Boštjan M. Zupanèiè, presedinte,
Corneliu Birsan,
Elisabet Fura-Sandström,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
David Thór Björgvinsson,
Isabelle Berro-Lefèvre, judecatori,
si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la data de 17 ianuarie 2008,
a pronuntat urmatoarea hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla cererea nr. 18729/05, introdusa impotriva Romaniei, prin care doi cetateni ai acestui stat, domnul Ilie Rateanu si doamna Roraldja Rutty Rateanu (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 2 mai 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de domnul Razvan-Horatiu Radu, agent al Guvernului roman pe langa Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
3. La 15 iunie 2006 Curtea a hotarat sa comunice Guvernului cererea. Prevalandu-se de dispozitiile art. 29 alin. 3, ea a decis ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantii s-au nascut in anul 1933 si 1935 si locuiesc in Pully-Vaud, in Elvetia.
5. In 1987, apartamentul reclamantilor situat in Bucuresti a fost expropriat prin aplicarea decretului nr. 223/1974 .
6. La 24 noiembrie 2004, ca urmare a unei actiuni in revendicare imobiliara, reclamantii au obtinut o decizie definitiva pronuntata de Curtea de apel din Bucuresti, constatand nulitatea deciziei de expropriere si precizand ca Statul nu devenise niciodata proprietarul legal al apartamentului susmentionat. Totodata, in hotararea sa din 24 noiembrie 2004, curtea de apel a respins cererea referitoare la anularea contractului de vanzare a apartamentului catre locatari, pe motiv ca acestia din urma erau cumparatori de buna credinta. Curtea de apel nu a acordat nici o despagubire reclamantilor.
7. Dupa adoptarea legii nr. 10/2001 din 14 februarie 2001 cu privire la restituirea bunurilor nationalizate in mod abuziv, reclamantii au solicitat sa le fie despagubita pierderea bunului lor ca rezultat al vanzarii, la aceeasi valoare cu valoarea estimata in bani a bunului, in conformitate cu prescriptiile legii susmentionate. Pana in prezent, nu au fost despagubiti. Procedura administrativa ar fi fost suspendata la cererea reclamantilor.

II. DREPTUL SI PRACTICA INTERNE PERTINENTE
8. Prevederile legale si jurisprudenta interna pertinente sunt descrise in hotararile Brumarescu c. Romaniei ([GC], no 28342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, alineatele 31-33), Strain si altii c. Romaniei (no 57001/00, CEDO 2005-VII, alineatele 19 26) si Paduraru c. Romaniei (no 63252/00, alineatele 38 53, 1 decembrie 2005).
9. Legea nr. 10/2001 din 14 februarie 2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile acaparate in mod abuziv de Stat intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989 a fost modificata prin legea 247 publicata in Monitorul Oficial din 22 iulie 2005. Noua lege mareste formele de indemnizatie permitand beneficiarilor sa aleaga intre o compensatie sub forma de bunuri si servicii si o compensatie sub forma de despagubire pecuniara echivaland cu valoarea comerciala a bunului care nu poate fi restituit in natura la momentul acordarii sumei.
10. Dispozitiile pertinente ale legii nr. 10/2001 (republicata) asa cum au fost modificate de legea 247/2005 sunt urmatoarele :
Articolul 1
« 1. Imobilele pe care Statul (...) si le-a apropriat in mod abuziv intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989, precum si cele luate de Stat in virtutea no 139/1940 privind exproprierile fortate, si inca nerestituite, vor face obiectul unei restituiri in natura .
2. Daca restituirea in natura nu este posibila, pot fi adoptate masurile de echivalenta prin reparare. Poate fi vorba de alte bunuri sau servicii (...), cu acordul solicitantului, sau de o despagubire pecuniara acordata in conformitate cu dispozitiile speciale privind plata despagubirilor pentru bunurile imobile achizitionate in mod abuziv.
(...) »
Articolul 10
« 1) Atunci cand cladirile intrate in patrimoniul statului in mod abuziv au fost demolate total sau partial, restituirea in natura este hotarata pentru terenul liber si pentru constructiile care nu au fost demolate, in timp ce masuri reparatoare prin echivalenta vor fi stabilite pentru terenurile ocupate si pentru constructiile demolate.
(...)
8) Valoarea constructiilor pe care statul si le-a apropriat in mod abuziv si care au fost demolate este determinata in functie de valoarea acestora estimata in bani la data la care administratia decide supra cererii, stabilita in functie de normele internationale de evaluare incepand cu informatiile aflate la dispozitia evaluatorilor.
9) Valoarea constructiilor care nu au fost demolate si a terenurilor aferente acestora pe care statul si le-a apropriat in mod abuziv si care nu pot fi restituite in natura este determinata in functie de valoarea acestora estimata in bani la data la care administratia hotaraste asupra cererii, in conformitate cu normele internationale de evaluare. »
Articolul 20
« 1) Persoanele care au primit despagubiri in virtutea legii 112/1995 pot, exceptand cazul in care imobilul a fost vandut [unor terte persoane ] inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, sa solicite restituirea in natura, cu atributia pentru acestea de a rambursa suma primita cu titlu de despagubire, corectata in functie de rata inflatiei.
2) In cazul in care imobilul a fost vandut [unor terte persoane] in conditiile prevazute de legea 112/1995 (...), reclamantii are dreptul la masuri de reparare prin echivalenta , in suma valorii estimate in bani a imobilului, incluzand terenul si constructiile, determinata in conformitate cu normele internationale de evaluare. Atunci cand solicitantul a primit despagubiri in virtutea legii 112/1995, acesta are dreptul la diferenta dintre valoarea estimata in bani a bunului si suma primita cu titlul asa-ziselor despagubiri, corectata in functie de rata inflatiei.
(...) »
11. articolele 13 si 16 ale titlului VII din legea 247/2005, de asemenea pertinente in prezenta afacere, sunt urmatoarele :
Articolul 13
« 1) in vederea stabilirii sumei finale a despagubirilor de acordat in functie de prezenta lege, va fi creata o Comisie centrala pentru despagubiri, denumita in continuare Comisia centrala, plasata sub autoritatea Primului ministru (...)
Articolul 16
« 1) Deciziile emise de autoritatile competente pentru a restitui bunul care mentioneaza sumele cu titlu de despagubire (...) vor fi trimise la secretariatul Comisiei centrale cel mai tarziu la 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
2) Cererile de restituire depuse in virtutea legii 10/2001 (...) care nu au primit raspuns la momentul intrarii in vigoare a legii vor fi trimise (...) catre secretariatul Comisiei Centrale (...) intr-un termen de 10 zile incepand cu data emiterii deciziilor autoritatilor competente pentru restituirea bunului.
5) Secretariatul Comisiei centrale va intocmi lista cu dosarele mentionate la alineatele 1 si 2 in care cererea de restituire in natura a fost respinsa. Aceste dosare vor fi apoi transmise catre autoritatea insarcinata cu evaluarea, care va redacta raportul de evaluare.
6) (...) Autoritatea insarcinata cu evaluarea va redacta raportul de evaluare in functie de procedura prevazuta in acest scop si il va transmite Comisie Centrale. Raportul va contine suma despagubirii de acordat..
7) Pe baza raportului de evaluare, Comisia centrala va pronunta decizia de acordare de despagubire sau va retrimite dosarul pentru o noua evaluare. »
12. Functionarea societatii pe actiuni « Proprietatea » este descrisa in cauza Radu c. Romaniei (no 13309/03, alineatele 18 20, 20 iulie 2006).
13. Legea no 247/2005 a fost modificata in ultimul rand prin ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81 din 28 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial din 29 iunie 2007 si privind accelerarea procedurii de indemnizare pentru imobilele preluate abuziv de catre stat.
Conform articolului 181 din titlul I al ordonantei, atunci cand Comisia centrala a decis acordarea de despagubiri din care suma nu depaseste 500 000 de lei noi (« RON »), beneficiarii pot opta intre actiuni la « Proprietatea » si acordarea de despagubiri pecuniare. Pentru sumele mai mari de 500 000 RON, interesatii pot reclama despagubiri pecuniare in valoare de 500 000 RON, si le vor fi acordate actiuni la « Proprietatea » pentru diferenta.
Conform articolului 7 din titlul II al ordonantei, in cele sase luni incepand de la intrarea in vigoare a ordonantei, Guvernul va trebui sa stabileasca regulile de desemnare a societatii gerante a « Proprietatea ».

IN DREPT
I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1
14. Reclamantii pretind ca vanzarea apartamentului lor validata de hotararea din 24 noiembrie 2004, curtea de apel Bucuresti nu a respectat articolul 1 din Protocolul nr. 1, formulat dupa cum urmeaza:
« Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decat pe motivul utilitatii publice si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale de drept international.
Prevederile precedente nu aduc atingere dreptului pe care il detin Statele de a pune in vigoare legile pe care le considera necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor in conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau amenzi. »

A. Asupra admisibilitatii
1. Asupra exceptiei ridicate de catre Guvern
1. Guvernul citeaza inadmisibilitatea cererii pe motiv ca reclamantii nu dispuneau de un bun in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, intrucat dreptul lor de proprietate nu a fost niciodata recunoscut printr-o sentinta judecatoreasca definitiva. Acesta invoca in aceasta privinta cazul Kopecký impotriva Slovaciei [GC], no 44912/98, CEDO 2004 IX.
2. Reclamantii se opun acestei teze.
3. Curtea constata ca reclamantii au introdus o actiune in revendicare imobiliara pentru a se constata ilegalitatea nationalizarii bunului lor si restituirea acestuia. In sentinta sa definitiva din 24 noiembrie 2004, curtea de apel din Bucuresti a stabilit ca fondul in chestiune fusese nationalizat in mod ilegal si a declarat ca reclamantii ramasesera proprietarii legitimi. Desigur, curtea de apel a refuzat dispunerea restituirii apartamentului, validand vanzarea acestuia catre terti de buna credinta. Cu toate acestea, dreptul de proprietate astfel recunoscut, cu efect retroactiv, asupra bunului nu era revocabil si prin urmare nu a fost infirmat pana in prezent. Asadar, Curtea considera ca reclamantii detineau un bun in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Strain si altii impotriva Romaniei, mentionat mai sus, alineatele 37 si 38, Sebastian Taub impotriva Romaniei, no 58612/00, alineatul 36-37, 12 octombrie 2006).
Se respinge asadar exceptia ridicata de catre Guvern.

2. Asupra fondului cererii
18. Curtea constata ca cererea nu este in mod manifest neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. De asemenea, ea constata ca aceasta nu prezinta nici un alt motiv de inadmisibilitate si o declara asadar admisibila.
B. Asupra fondului
4. Guvernul nu contesta existenta unei imixtiuni in dreptul reclamantilor cu privire la respectarea bunurilor lor, dar invoca circumstantele de natura exceptionala si imperativele de justitie sociala pe care trebuia sa le respecte in materie de restituire a proprietatilor nationalizate de vechiul regim. Acesta sustine ca reclamantii s-au adresat autoritatilor competente pentru a solicita o despagubire in virtutea legii nr. 10/2001. Acesta expune ca ultima reforma in speta, si anume legea nr. 247/2005, prevede ca, in cazul in care restituirea imobilului nu este posibila, despagubirea se face prin emiterea titlurilor de participare intr-un organism colectiv al valorilor mobiliare (Proprietatea), in valoarea bunului stabilit prin expertiza. Guvernul conchide ca indemnizatia prevazuta de legislatia romana raspunde exigentelor articolului 1 din Protocolul nr. 1 si ca intarzierea inregistrata in despagubirea interesatilor nu tulbura echilibrul just intre interesele prezentate.
5. Reclamantii se opun acestei teze. Acestia indica faptul ca hotararea din 24 noiembrie 2004 a curtii de apel din Bucuresti constatand ilegalitatea nationalizarii a ramas fara efect in detrimentul lor si ca masurile prevazute de legea 10/2001 nu a produs nici un efect intrucat acestia nu au primit raspuns la notificarea lor.
6. Curtea a tratat in nenumarate reprize cauze care implicau chestiuni asemanatoare cu cele ale cazului in speta si a constatat incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei (vezi, printre altele, Porteanu impotriva Romaniei, no 4596/03, alineatele 32 35, 16 februarie 2006).
7. Dupa ce a examinat toate elementele care i-au fost puse la dispozitie, Curtea considera ca Guvernul nu a expus nici un fapt si nici un argument care sa poata duce la o concluzie diferita in cazul de fata. Curtea reafirma indeosebi ca, in contextul legislativ roman care guverneaza actiunile in revendicare imobiliare si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vanzarea de catre Stat a unui bun al altuia unor terti de buna credinta,, chiar daca aceasta este anterioara confirmarii in justitie in mod definitiv a dreptului de proprietate al celuilalt, se analizeaza intr-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinata cu absenta totala a unei despagubiri, este contrara articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Strain, mentionat mai sus, alineatele 39, 43 si 59).
8. in masura in care Guvernul sustine ca acestia pot obtine titluri de participare intr-un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea) pe baza legii 10/2001, cu o valoare egala cu valoarea bunului stabilit prin expertiza, Curtea reitereaza constatarea sa anterioara conform careia Proprietatea nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil pentru a rezulta in acordarea efectiva a unei despagubiri pentru reclamanti (vezi, printre altele, cauzele Radu mentionata mai sus si Ruxanda Ionescu impotriva Romaniei, no 2608/02, 12 octombrie 2006). In plus, nici legea 10/2001, nici legea 247/2005 care o modifica nu iau in considerare suferit din cauza absentei prelungite a despagubirii de catre persoanele care, precum reclamantii, s-au vazut in imposibilitatea de a beneficia de bunurile lor restituite in virtutea unei hotarari definitive (vezi, mutatis mutandis, Porteanu mentionat mai sus, alineatul 34).
9. Tinand cont de jurisprudenta in materie, Curtea considera ca in speta, sustragerea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra bunului lor, combinata cu absenta totala a despagubirii de mai mult de trei ani, i-a facut sa suporte un prejudiciu disproportionat si excesiv, incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Asadar, a existat in speta o incalcare a acestei prevederi.

II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
25. In conformitate cu art. 41 din Conventie,
« In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila. »

A. Prejudiciu
10. Reclamantii solicita, cu titlu de daune materiale, restituirea apartamentului.
11. In ceea ce priveste prejudiciul material, Guvernul considera ca valoarea comerciala a apartamentului cu trei camere in cauza este de 36 552 EUR, si prezinta un raport de expertiza in acest sens, mentionand ca expertul nu s-a prezentat pentru a vizita apartamentul bazandu-se pe « valorile oficial aprobate de normele metodologice ».
12. Curtea reaminteste ca a conchis incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Conventie pe motivul vanzarii de catre Stat a bunurilor reclamantilor, combinata cu absenta despagubirii.
13. Curtea considera, in circumstantele in speta, ca restituirea bunului litigios, asa cum a fost identificat in hotararea din 24 noiembrie 2004 a curtii de apel Bucuresti, ar pune reclamantii pe cat posibil intr-o situatie echivalenta cu cea in care se gaseau acestia daca cerintele articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.
14. In lipsa statului parat de a proceda la o astfel de restituire in termen de trei luni de la data la care prezenta hotarare va deveni definitiva, Curtea va trebui sa achite reclamantilor, in chip de daune materiale, o suma corespunzatoare cu valoarea actuala a bunului.
15. Tinand cont de informatiile de care dispune, Curtea considera ca valoarea comerciala actuala a bunului este de 50 000 EUR.

B. Costuri si cheltuieli de judecata
32. Reclamantii nu au formulat nici o cerere in acest sens.
33. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu obtine rambursarea cheltuielilor sale si a costurilor de judecata decat in masura in care a solicitat acest lucru. Asadar, nu acorda in speta reclamantilor nici o suma cu acest titlu.
C. Majorari de intarziere
34. Curtea hotaraste sa aplice majorarile de intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga trei procente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
IN UNANIMITATE:

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca s-a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1;
3. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa restituie reclamantilor apartamentul nr. 20 situat in strada Ramnicu Sarat nr. 1, din Bucuresti in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotararii, in conformitate cu art. 44 alin. 2 din Conventie;
b) ca in lipsa unei astfel de restituiri, Statul parat trebuie sa achite reclamantilor , in acelasi termen de trei luni, 50 000 euro (cincizeci de mii de euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca este convenabil sa se adauge la sumele susmentionate orice suma putand fi datorata cu titlu de impozit asupra sumelor respective si ca sumele respective vor fi convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii;
e) ca incepand de la data expirarii termenului amintit si pana la momentul efectuarii platii, sumele vor fi majorate cu o dobanda simpla, a carei rata este egala cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga trei puncte procentuale;


Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la data de 7 februarie 2008, in aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

Bostjan M. Zupanèiè,            Santiago Quesada,
presedinte                             grefier

_____

Sursa: www.csm-just.ro