Particularitatile contractelor electronice

Autor: Avocat Camelia Leceanu 


Ca urmare, contractele incheiate online vor fi considerate din punct de vedere juridic contracte „intre prezenti“, iar cele incheiate offline - contracte „intre absenti“, cu toate consecintele care decurg din aceasta situatie.

Avantajele contractului electronic sunt incontestabile: costurile sale sunt minime, indiferent de distanta dintre parteneri, eliminandu-se in totalitate costurile generate de transportul persoanelor implicate in negociere, poate fi rapid si comod incheiat.
Contractul electronic nu difera foarte mult de omologul sau clasic, insa prezinta anumite particularitati. Contractul electronic este asimilat contractului clasic din punctul de vedere al validitatii sale si al efectelor produse, fiind calificat juridic ca fiind un contract la distanta, insa apare o conditie suplimentara in ceea ce priveste dovada existentei acestui tip de contract. 


Dovada contractului electronic 

Contractele incheiate prin mijloace electronice, reglementate de capitolul 3 al Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic, produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor clasice incheiate in mod valabil, insa art. 7 instituie obligatia probarii sale si prin perspectiva prevederilor legii privind semnatura electronica, nr. 455/2001. 

Proba contractelor incheiate prin intermediul mijloacelor electronice este ceva mai dificil de realizat din cauza absentei suporturilor durabile (hartie), insa, in cazul aparitiei unor litigii, ele pot fi folosite ca proba in instanta, cu respectarea regulilor generale in materie tinand seama si de prevederile legii speciale privind semnatura electronica. 

In prezent, majoritatea tarilor au impus recunoasterea juridica a semnaturii electronice. Parlamentul European si Consiliul, la 13 decembrie 1999, au adoptat Directiva 1999/93/ CE care stabileste un cadru comunitar pentru semnaturile electronice, in scopul garantarii bunei functionari a pietei interne in domeniul semnaturilor electronice, instituind un cadru juridic armonizat si potrivit pentru utilizarea semnaturilor electronice in interiorul Comunitatii Europene. Art. 5 (1) al Directivei consacra egalitatea de tratament juridic intre semnatura electronica extinsa (avansata) si semnatura olografa, stipuland ca numai semnaturile electronice extinse (avansate) au acelasi efect egal ca si semnatura scrisa de mana in statele membre, fiind admise ca probe legale. In legatura cu semnaturile electronice simple, art. 5 (2) prevede ca statele membre trebuie sa se asigure ca unor astfel de semnaturi nu li se refuza efectul legal sau nu sunt refuzate ca probe in procese numai pe baza faptului ca nu sunt calificate drept semnaturi electronice extinse (avansate). 


Efectele tipurilor de semnaturi electronice 

In sistemul national roman, Legea nr. 455/2001 instituie doua categorii de semnaturi electronice: semnatura electronica si semnatura electronica extinsa. Contractul ce poarta o semnatura electronica extinsa - bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generat cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice - este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata, producand aceleasi consecinte ca si acesta. Semnatura electronica simpla are aceleasi efecte juridice ca si semnatura clasica pe hartie numai daca este recunoscuta de catre cel caruia i se opune. Inscrisul in forma electronica caruia i s-a asociat logic o semnatura electronica este asimilat, in privinta conditiilor si efectelor sale, cu inscrisul sub semnatura privata, asa cum dispune art. 5 din Legea nr. 455/2001. Inscrisul in forma electronica, recunoscut de cel caruia i se opune, are, intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile, aceleasi efecte ca actul autentic, potrivit dispozitiilor art. 6 din aceeasi lege. 

In materie comerciala, simplul acord al vointelor manifestate da nastere contractului, astfel incat inscrisul nu este necesar nici pentru nasterea contractului, nici pentru dovada continutului sau. Insa, in situatiile de exceptie, cand forma scrisa a contractului este ceruta ca o conditie de forma sau de validitate, numai semnatura electronica extinsa poate face dovada contractului, astfel ca este indicat sa se foloseasca aceasta semnatura electronica extinsa. 


Contracte ce nu pot fi Incheiate electronic 

De la regula potrivit careia prin mijloace informatice poate fi incheiat orice tip de contract exista cateva exceptii, printre acestea situandu-se si contractele pentru care legea cere forma solemna, respectiv contractele ce se autentifica la notariat. In practica sunt foarte rare cazurile cand activitatea notariala se desfasoara prin intermediul notarului electronic, potrivit Legii nr. 589/ 2004 privind regimul juridic al activitatii electronice notariale. Insa, cum contractele solemne sunt atipice materiei comerciale, perfectarea contractelor prin mijloace electronice ia amploare, fiind des folosita in comertul international. Contractul electronic incheiat intre comerciantii care furnizeaza produse sau servicii si consumatori trebuie sa se supuna dispozitiilor Ordonantei nr. 130/2000, privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta. 


Momentul si locul perfectarii contractului 

Momentul si locul incheierii contractului ridica anumite probleme in ceea ce priveste legea aplicabila, iar in cazul contractelor electronice determinarea acestor aspecte prezinta particularitati. 

La orice tip de contract, clasic sau electronic, este important sa se determine momentul perfectarii contractului pentru mai multe considerente, precum: capacitatea persoanelor fizice sau juridice de a contracta se apreciaza in functie de acest moment; posibilitatea de revocare a acceptarii ofertei pana la momentul perfectarii contractului; acesta este si momentul in raport de care se stramuta de la vanzator la cumparator dreptul de proprietate asupra bunului, precum si riscul pieirii acestui bun din cauze neimputabile celeilalte parti; termenul de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune in justitie curge de la acest moment; pretul contractului se apreciaza tot in functie de acest moment, iar legea aplicabila raportului juridic nascut din acel contract va fi determinata tot in raport de locul si momentul perfectarii contractului. 

In comparatie cu contractele traditionale, tranzactiile electronice ridica intrebari inedite referitoare la momentul si locul formarii contractului. 

In ceea ce priveste incheierea contractelor electronice, prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 se prevede ca se considera a fi momentul incheierii contractului acela in care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului. Regula instituita de aceasta norma legala speciala reprezinta o aplicare a teoriei clasice intitulate „teoria informatiunii“. In situatia in care dispozitiile contractuale impun o prestatie imediata, contractul se considera incheiat in momentul in care debitorul obligatiei a inceput executarea, cu exceptia cazului in care ofertantul a cerut ca in prealabil sa i se comunice acceptarea, in conformitate cu art. 9 alin. 2 din Legea nr. 365/2002. Potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 365/2002, oferta sau acceptarea, precum si confirmarea primirii acestora astfel efectuate se considera primite atunci cand partile carora le sunt adresate pot sa le acceseze. 

Tinand seama de caracteristica majora a contractului electronic, si anume absenta fizica a partilor in momentul schimbului de consimtamant, doua probleme se ridica in cazul contractelor in care consimtamantul este dat de o persoana aflata in spatele unui calculator: consimtamantul schimbat cu un incapabil si eroarea asupra identitatii persoanei. 


Identitatea contractantilor si valabilitatea consimtamantului 

Consimtamantul este unul dintre elementele esentiale ale oricarui act juridic si exprima vointa persoanei la incheierea actului respectiv, vointa care poate produce efecte juridice numai daca autorul manifestarii de vointa este, potrivit legii, capabil sa o faca. Lipsa consimtamantului sanctioneaza actul astfel incheiat cu nulitatea absoluta. 

Aceasta problema nu ridica dificultati in spatiul automatizat daca partile au posibilitatea de evaluare directa a capacitatii persoanelor. 

Multe servere sunt echipate cu sisteme ce permit identificarea varstei vizitatorilor, cerandu-se acestuia dovada majoratului, multe prin cererea unui numar de carte de credit. Ca urmare, vizitatorul primeste un numar de identificare si o parola pe care le va utiliza pentru realizarea contractelor, insa aceste metode sunt greoaie si nesigure. 

In cazul contractelor cu executare imediata - uno icto -, comerciantii nu sunt interesati de capacitatea contractantului, deoarece obligatia contractuala fiind efectuata, riscurile actiunii in nulitate a contractului raman minime. Situatia este diametral opusa in cazul contractelor cu executare succesiva sau cu obligatia de plata amanata in timp, riscurile generate de capacitatea cocontractantului sunt maxime, ceea ce impune luarea masurilor necesare privind identificarea cocontractantului. 

Eroarea asupra identitatii persoanei constituie o cauza de nulitate a contractului numai in cazul contractelor incheiate pe considerentul calitatii persoanei - intuitu personae -, contracte in care partile fac din identitatea unuia dintre cocontractanti un element esential al contractului. In celelalte tipuri de contracte, nu se poate aplica sanctiunea nulitatii in cazul erorii asupra identitatii persoanei. 

Pentru evitarea unor astfel de erori, partile trebuie sa recurga la folosirea semnaturilor electronice si a certificarilor. Acestea sunt des utilizate in cadrul raporturilor contractuale intre profesionisti. 


Plata electronica 

Modalitatea de plata electronica prezinta riscul falsificarii instrumentelor de plata electronica. Insa  art. 24, Legea nr. 365/2002 incrimineaza fapta de falsificare a unui instrument de plata electronic, punerea in circulatie, in orice mod, a instrumentelor de plata electronica falsificate sau detinerea lor in vederea punerii in circulatie, acestea fiind pedepsite cu inchisoare de la 3 la 12 ani.
 
De asemenea, se pedepsesc cu inchisoare si detinerea de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, fabricarea ori detinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica, falsul in declaratii in vederea emiterii sau utilizarii instrumentelor de plata electronica, efectuarea si acceptarea  de operatiuni financiare in mod fraudulos. Cunoasterea si respectarea stricta a regulilor impuse de lege determina evitarea  fraudelor si a oricaror consecinte neplacute.