Este important de remarcat cã instanþa a acordat reclamantei 4000 euro
din cei 16000 euro solicitaþi.
În 1991, reclamanta a solicitat în baza legii 18/1991 reconstituirea
dreptului de proprietate asupra unui teren de 5,5 hectare care aparþinuse
mamei sale; în anul 1993 comisia comunalã pentru aplicarea legii 18 i-a
acordat reclamantei acþiuni la fostul IAS, neputându-i acorda suprafaþa de
teren solicitatã, deoarece fusese deja atribuitã altor cetãþeni, care au
fost puºi în posesie.
Plângerea formulatã împotriva hotãrârii comisiei comunale ºi a celei
judeþene a fost respinsã de Judecãtoria Panciu în 1995, instanþa reþinând cã
potrivit legii 18/1991, controlul judecãtoresc se limita, în redactarea de
atunci, la alte aspecte (de exemplu, dreptul de a obþine titlul de
proprietate, întinderea suprafeþei de teren) decât la amplasarea terenului.
Recursul împotriva acestei sentinþe a fost respins de Tribunalul Vrancea.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis cã restrângerea controlului
judecãtoresc numai la aspectele menþionate reprezintã o încãlcare a
dreptului de acces la un tribunal, parte integrantã a dreptului la un proces
echitabil, instanþa neavând un control deplin, asupra tuturor aspectelor de
fapt ºi de drept ale cauzei.
Hotãrârea Curþii nu priveºte natura administrativã a Comisiilor pentru
aplicarea legii nr. 18/1991, competenþele sau modul de organizare al
acestora, ci inexistenþa, la acel moment, unui control judiciar total al
deciziilor acestor comisii.
Curtea nu criticã sistemul român de a face administraþie cu instituþii ca
cea a Prefectului, lucru care existã în toate sistemele de drept, ci doar
imposibilitatea instanþelor de a cenzura, sub toate aspectele, actele
administrative emise de acestea.
Aceastã problemã a fost soluþionatã încã din 1997, când, prin legea 169,
s-a completat competenþa de control a instanþelor în materie, astfel încât
articolul 58 prevede cã “Instanþa examineazã cauza conform dispoziþiilor
prevãzute de Codul de procedurã civilã”. Din 1997, controlul judecãtoresc
este aºadar complet, vizând toate aspectele de fapt ºi de drept ale
hotãrârilor comisiilor de aplicare a legii 18/1991 în concordanþã cu cerinþa
respectãrii dreptului la un proces echitabil aºa cum reiese aceasta din
practica Curþii Europene a Drepturilor Omului.
De altfel, Curtea a luat a salutat “cu interes” aceastã schimbare
legislativã, care rezolvã pentru evenimentele ulterioare anului 1997,
problema dedusã judecãþii Curþii Europene.
În plus, trebuie arãtat cã dreptul de proprietate al reclamantei a fost
reconstituit în întregime, în naturã, pe alte amplasamente, ca urmare a
eforturilor autoritãþilor, inclusiv cele ale Agentului Guvernamental.
Schimbãrile legislative, rezolvarea problemei reclamantei în drept intern
ºi eforturile depuse de autoritãþi au condus Curtea la concluzia cã nu este
necesar sã se pronunþe asupra încãlcãrii dreptului de proprietate al
reclamantei.
Un ultim aspect care trebuie subliniat este faptul cã acest dosar este
singurul privitor la competenþa limitatã a instanþei de a controla deciziile
comisiilor administrative de aplicare a legii 18/1991 comunicat Guvernului
român de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
Comentarii articol (0)