Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a pronuntat, marti, hotararea in cauza Tatar si Tatar impotriva Romaniei referitoare la impactul asupra mediului al unei tehnologii bazate pe cianura folosite in extractia aurului. Curtea europeana a decis in unanimitate ca dreptul celor doi reclamanti la un mediu sanatos si protejat a fost incalcat de catre Romania.
Hotararea CEDO, de marti, este prima in care Romania este condamnata intr-un caz legat de protectia mediului. Cei sapte judecatori ai Curtii Europene, care s-au pronuntat in acest caz, printre care si Corneliu Birsan, au decis acordarea sumei de
6266 de euro, drept cheltuieli, si
au respins acordarea unei reparatii echitabile.
Reclamantii,
Vasile Gheorghe Tatar si Paul Tatar, tata si fiu, locuitori ai orasului Baia Mare, s-au adresat Curtii Europene in 2001.
Ei s-au plans ca autoritatile romane nu au reglementat de maniera eficace folosirea cianurii si a altor substante toxice de catre S.C. Transgold S.A Baia Mare (fosta S.C. Aurul S.A Baia Mare) in procesul tehnologic de extragere a aurului. Ca urmare a acestui proces tehnologic vietile celor doi, care locuiau la 100 de metri de fabrica Aurul, au fost puse in pericol.
Problemele reclamate de cei doi au fost evidentiate de gravul accident care a avut loc in ianuarie 2000 cand apa contaminata cu cianuri s-a deversat din lacul de acumulare producand un dezastru ecologic pe cursul raului Tisa.
Curtea europeana a constatat ca autoritatile romane nu au impus societatii Transgold conditii de functionare apte sa evite producerea unor prejudicii mediului si sanatatii umane. Mai mult, au permis acestei societati sa functioneze si dupa accidentul din ianuarie 2000, incalcand principiul precautiei care ar fi impus o restrictionare a activitatii atat timp cand existau serioase indoieli cu privire la siguranta procesului tehnologic.
Mai mult, concluziile studiilor de mediu pe baza carora s-a permis functionarea fabricii Aurul nu au fost niciodata aduse la cunostinta publicului, care nu a avut posibilitatea de a le contesta. Desi dreptul publicului de a participa la luarea deciziilor privind mediul este garantat, autoritatile romane au continuat sa il ignore chiar si dupa producerea accidentului din ianuarie 2000.
In concluzie, Curtea europeana a apreciat ca Romania nu si-a respectat obligatia de a analiza corespunzator riscurile pe care activitatea companiei miniere le presupunea si de a lua toate masurile necesare pentru a asigura protejarea dreptului la un mediu sanatos si protejat, care este garantat ca parte a dreptului la viata privata si de familie.
In privinta agravarii starii de sanatate a celui de-al doilea reclamant, care sufera de astm bronsic, ca urmare a folosirii cianurii in activitatea de extragere a aurului, majoritatea judecatorilor au concluzionat ca acesta nu a facut dovada legaturii de cauzalitate intre cele doua aspecte. Cu toate acestea, doi dintre judecatorii Curtii au apreciat ca o astfel de legatura de cauzalitate a fost dovedita intr-o masura rezonabila de catre reclamanti, astfel incat au conchis ca a avut loc o incalcare a Articolului 8 din Conventie si sub acest aspect.
Din septembrie 2007, reclamantii au fost reprezentati de
Diana-Olivia Hatneanu, directorul executiv al APADOR-CH (Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania - Comitetul Helsinki) si de o echipa de
avocati internationali ai firmei Latham & Watkins, condusi de
Stephen Fietta (partener in cadrul Departamentului de Drept International al biroului Latham & Watkins din Londra). APADOR-CH si Latham au oferit de asemenea asistenta administrativa reclamantilor pentru pregatirea audierii publice.
Comentarii articol (0)