Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat.
Deci contractul individual reglementat de Acordul-cadru european este indiscutabil un contract de munca avand ca particularitate faptul ca munca se desfasoara in conditiile tehnologiei informatiei la domiciliul telesalariatului sau in alt loc ales de acesta, cu exceptia locatiilor angajatorului.
Particularitatea subliniata face ca acest contract sa fie un contract numit grefat pe contractul individual de munca la domiciliu reglementat in Codul muncii romanesc de art. 105-107.
Definitia legala romaneasca a muncii la domiciliu este foarte apropiata de cea din Conventia nr. 177/1996 privind munca la domiciliu, adoptata de Organizatia Internationala a Muncii
2, care se constituie in prima norma internationala in materie, dar care nu a fost ratificata de Romania.
Astfel ca in Romania desi nu avem reglementari specifice pentru telemunca nimic nu se opune ca un astfel de contract individual de munca sa se poata incheia si, de altfel, se si incheie. Partile pot negocia in mod liber cu respectarea prevederilor generale referitoare la contractul individual de munca si a art. 8 alin. (1) din Codul muncii
3 (referitor la respectarea principiului bunei-credinte) si a art. 5 din Codul civil
4 (referitor la respectarea normelor legale, ordinii publice si bunelor moravuri). Nu este, desigur, o rezolvare cuprinzatoare in raport cu Acordul-cadru european asupra telemuncii
5.
Insa, in temeiul art. 139 alin. (1) si (2) din Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana „dialogul intre partenerii sociali se poate concretiza in acorduri care pot fi puse in aplicare prin alte acorduri intervenite intre partenerii sociali din statele membre sau, la cererea partenerilor care le-au incheiat, prin decizii ale Consiliului.
Rezulta deci ca un acord colectiv incheiat la nivelul Uniunii Europene poate fi transpus in realitatea economica, sociala si juridica din statele membre si prin actiunea exclusiva a partenerilor sociali. Cum o parte a confederatiilor patronale si sindicale din Romania sunt membre ale organizatiilor de profil - patronale si sindicale - de la nivelul Uniunii Europene, si la noi sunt operante pentru partenerii sociali de la nivel national obligatiile incluse in acordurile colective de la nivelul Uniunii Europene. Or, in art. 12 din Acordu-cadru privind telemunca se prevede expres ca partenerii sociali trebuie sa puna in lucru acest acord potrivit procedurilor si practicilor proprii confederatiilor patronale si sindicale din statele membre. Este ceea ce in mod firesc ar trebui sa faca si in tara noastra confederatiile patronale si sindicale; eventual printr-o anexa la contractul colectiv de munca unic la nivel national. Fireste, nimic nu se opune ca inainte de consacrarea conventionala, sau si ulterior acesteia, legiuitorul sa reglementeze el insusi elementele specifice contractului individual de telemunca. S-ar raspunde, astfel, unor cerinte presante ale practicii sociale si juridice
6.
______
NOTE:
1A se vedea pentru detalii http://ec.europa.eu/employment_social/news /2002/jul/telework_fr.pdf
2A se vedea pentru detalii http://www.un.ro/ilo/2/CONVENTIA%20177.doc
3Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
4Promulgat prin Decretul din 4.11.1864, publicat in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 271 din 04.12.1864, modificat si completat ulterior.
5B. Vartolomei, Telemunca — o noua forma de organizare a muncii, in “Dreptul”, nr. 2/2008, p. 68-69.
6Ibidem.
Comentarii articol (1)