Plangerile impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Revizuire

Practica neunitara

In recursul in interesul legii inaintat ICCJ, Procurorul general a aratat ca examenul jurisprudentei in aceasta materie a demonstrat caracterul neunitar al acesteia, instantele sesizate direct cu cereri de revizuire procedand dupa cum urmeaza:

1. Intr-o prima orientare, cererile de revizuire au fost solutionate fara parcurgerea procedurii prevazute de art. 397-399 din Codul de procedura penala.

2. In cea de a doua orientare, instantele au apreciat necesara respectarea dispozitiilor art. 397-399 din Codul de procedura penala, motiv pentru care au dispus scoaterea cauzelor de pe rol si trimiterea acestora la parchet.

Caracterul neunitar al jurisprudentei se manifesta si la nivelul instantei supreme. Astfel, prima orientare jurisprudentiala este ilustrata de sentintele penale nr. 212 din 5 februarie 2008 si nr. 627 din 23 octombrie 2007 ale Sectiei penale, in timp ce orientarea jurisprudentiala contrara se regaseste intr-un numar de 14 hotarari, pronuntate atat de catre Sectia penala, cat si de catre Completul de 9 judecatori.


Opinia Procurorului general

Procurorul general a apreciat ca solutia care se impune este cea reflectata de prima orientare jurisprudentiala, respectiv solutionarea de catre instanta a cererii de revizuire fara parcurgerea procedurii prevazute de art. 397-399 din Codul de procedura penala.


Argumentele Procurorului general:

Argumentarea acestui punct de vedere are ca premisa decizia Sectiilor Unite nr. XVII din 19 martie 2007 (Monitorul Oficial nr. 542 din 17 iulie 2008) care a stabilit ca cererea de revizuire indreptata impotriva unei hotarari judecatoresti definitive, pronuntata in temeiul art. 278¹ alin. 8 literele a si b din Codul de procedura penala, este inadmisibila. Argumentul acestei solutii obligatorii l-a constituit faptul ca obiect al revizuirii nu il pot constitui decat hotararile judecatoresti care contin o rezolvare a fondului cauzei; asadar, un argument intemeiat pe caracteristicile hotararilor supuse revizuirii.

Institutia revizuirii, ca si institutie procesuala si procedurala prin care se realizeaza un control extraordinar al hotararilor judecatoresti (cale de atac) si prin care, in cele din urma, are loc, eventual, o dinamizare in conditii particulare a actiunii penale, este structurata in obiect al revizuirii, cazuri, titulari ai cererii de revizuire, cererea de revizuire si procedura solutionarii.
Procedura revizuirii este structurata intr-o faza a procedurilor prealabile, o alta a judecarii in principiu si o eventuala faza a rejudecarii.

Prima dintre acestea, aceea a procedurilor prealabile, de competenta procurorului, are ca finalitate facilitarea, inlesnirea desfasurarii fazei urmatoare. Prin urmare, obligatiile procurorului constau intr-o verificare pe de o parte cu caracter formal, iar pe de alta parte cu caracter substantial a cererii de revizuire.

Teoretic, procurorul verifica conditiile de valabilitate a cererii; competenta sa este circumscrisa, asadar, numai cu privire la cererea de revizuire, nu si in raport de celelalte elemente structurante ale institutiei revizuirii, anterior enumerate (cum ar fi, de pilda, obiectul cererii - hotarari judecatoresti definitive care contin o rezolvare a fondului cauzei).

Practic, insa, indeplinirea cerintei tinand de obiectul revizuirii conditioneaza verificarea desfasurata de catre procuror: in ipoteza in care cerinta obiectului nu este satisfacuta, orice verificare ramane fara obiect. Astfel, din punct de vedere formal, verificarea are ca obiect indeplinirea conditiilor intrinseci si extrinseci ale cererii de revizuire si prevazute de art. 397-399 din Codul de procedura penala.

Toate aceste conditii pe care procurorul trebuie sa le verifice (indicarea cazului de revizuire si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia, formularea scrisa a cererii, indrumarea acesteia si termenul de introducere) au ca premisa faptul ca cererea de revizuire este indreptata impotriva unei hotarari judecatoresti susceptibile de o astfel de cale extraordinara de atac.
Neindeplinirea acestei cerinte face inutila orice verificare subsecventa, fie ca este formala si, cu atat mai mult, substantiala (cu privire la aparenta de temeinicie).

Or, neindeplinirea acestei cerinte in cazul hotararilor avand ca obiect solutionarea plangerilor intemeiate pe dispozitiile art. 278¹ din Codul de procedura penala a fost stabilita cu caracter obligatoriu prin decizia Sectiilor Unite nr. XVII/2007.

Din aceasta perspectiva, o eventuala verificare a procurorului, respectiv parcurgerea procedurii prevazute de art. 397-399 din Codul de procedura penala, este redundanta: procurorul nu va putea, in concluziile pe care ar trebui sa le formuleze, decat sa faca trimitere la decizia mentionata. In acest mod, finalitatea acestei faze, aceea de a inlesni sarcina fazei urmatoare, nu isi gaseste justificarea: instanta sesizata cu cererea de revizuire va putea, fara nici o dificultate, sa faca aceeasi constatare.
Aceasta maniera de rezolvare ar avea avantajul de a asigura celeritatea procedurilor in astfel de cauze, eliminand un formalism excesiv. Renuntarii la parcurgerea procedurii prevazute de art. 397-399 din Codul de procedura penala in astfel de cauze nu i se poate reprosa prejudicierea dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece, in materia revizuirii, Curtea europeana a decis constant ca art. 6 nu este incident.

Un argument suplimentar in favoarea renuntarii la parcurgerea procedurii prevazute de art. 397-399 din Codul de procedura penala il reprezinta si dispozitiile referitoare la revizuire din Proiectul Codului de procedura penala. Astfel, potrivit art. 449 alin. 1, cererea de revizuire se adreseaza exclusive instantei; prin urmare, s-a renuntat total la faza procedurii prealabile.
In consecinta, in solutionarea cererii de revizuire a hotararilor definitive si in care au fost pronuntate solutiile prevazute de art. 2781 alin. 8 literele a si b din Codul de procedura penala nu sunt incidente dispozitiile art. 397-399 din acelasi cod. Astfel, instantele sesizate direct cu cerere de revizuire nu vor dispune trimiterea cauzei la parchet, ci vor retine cauza in vederea judecarii si pronuntarii solutiei impuse de decizia Sectiilor Unite nr. XVII/2007.

Pe de alta parte, in masura in care cererea de revizuire este adresata, originar, parchetului, acesta o va trimite instantei fara a da curs dispozitiilor art. 397 - 399 din Codul de procedura penala.