CJCE: Prestigiul marcii vs. interzicerea vanzarii produselor in magazine de solduri

Cauza C-59/08 Copad SA/Christian Dior couture SA, SIL

In 2000, Dior a incheiat cu Société industrielle lingerie (SIL) un contract de licenta pentru fabricarea si distribuirea de produse de lenjerie purtand marca Christian Dior.

Acest contract precizeaza ca in scopul pastrarii notorietatii si a prestigiului marcii Dior, SIL se obliga sa nu vanda aceste articole in special catre magazine de solduri care nu fac parte din reteaua de distributie selectiva, cu exceptia cazurilor in care exista un acord scris din partea Dior si ca licentiatul va lua toate masurile necesare pentru a asigura respectarea acestei clauze de catre distribuitorii si detailistii sai.

Cu toate acestea, din cauza dificultatilor economice, SIL a vandut articole purtand marca Dior catre Copad, care desfasoara activitati specifice magazinelor de solduri.

Considerand ca aceasta revanzare era interzisa prin contract, Dior a introdus o actiune in contrafacere de marca impotriva SIL si Copad. Distribuitorii au invocat epuizarea dreptului Dior asupra marcii sale, intrucat produsele au fost introduse pe piata in cadrul Spatiului Economic European (SEE) cu consimtamantul Dior.

Curtea de Casatie franceza, sesizata cu litigiul in ultima instanta, a solicitat CJCE sa interpreteze Directiva 89/104 privind marcile, in special referitor la nerespectarea de catre licentiat a unei clauze din contractul de licenta care, din motive care tin de prestigiul marcii, interzice vanzarea catre magazine de solduri din afara retelei de distributie selectiva.


Solutia CJCE

CJCE a constatat ca titularul unei marci poate invoca drepturile conferite de aceasta impotriva licentiatului care incalca o clauza din contractul de licenta ce interzice, din motive care tin de prestigiul marcii, vanzarea catre magazine de solduri, in masura in care se dovedeste ca, date fiind circumstantele din actiunea principala, aceasta incalcare aduce atingere imaginii de prestigiu care confera produselor respective o senzatie de lux.

CJCE a aratat ca Directiva permite titularului unei marci sa invoce drepturile pe care aceasta i le confera impotriva licentiatului, atunci cand acesta incalca anumite clauze din contractul de licenta, prevazute la articolul 8 aliniatul (2) din directiva, printre care figureaza in special cele privind calitatea produselor fabricate. Calitatea produselor de prestigiu rezulta nu numai din caracteristicile lor materiale, ci si din aspectul si din imaginea de prestigiu care le confera o senzatie de lux.

"Or, in aceasta privinta, un sistem de distributie selectiva, precum cel din cauza, care urmareste sa asigure o prezentare valorizanta a produselor in spatiul de vanzare, in special in ceea ce priveste pozitionarea, promovarea, prezentarea produselor si politica comerciala, este de natura sa contribuie la reputatia produselor in cauza si prin urmare la pastrarea senzatiei de lux a acestora", subliniaza CJCE.

In consecinta, CJCE sustine ca nu poate fi exclus ca vanzarea de produse de prestigiu de catre licentiat catre terti care nu fac parte din reteaua de distributie selectiva sa afecteze chiar calitatea acestor produse, astfel incat, intr-o asemenea ipoteza, trebuie sa se considere ca o clauza contractuala care interzice vanzarea respectiva este inclusa in domeniul de aplicare al directivei privind marcile.

Potrivit CJCE, instantei nationale competente ii revine sarcina sa verifice daca, tinand cont de circumstantele din litigiul cu care este sesizata, incalcarea de catre licentiat a unei clauze precum cea din actiunea principala aduce atingere senzatiei de lux a produselor de prestigiu, afectand astfel calitatea acestora.

In continuare, Curtea a aratat ca vanzarea efectuata cu nerespectarea unei clauze care interzice revanzarea catre magazine de solduri din afara retelei de distributie selectiva poate fi considerata, in sensul directivei, ca fiind efectuata fara consimtamantul titularului marcii in cazul in care se dovedeste ca o asemenea incalcare presupune nerespectarea uneia dintre clauzele prevazute de directiva.

"Desi comercializarea de catre un licentiat a produselor de marca trebuie considerata, in principiu, ca fiind efectuata cu consimtamantul titularului marcii, nu este mai putin adevarat ca respectivul contract de licenta nu echivaleaza cu un consimtamant absolut si neconditionat al titularului marcii cu privire la comercializarea, de catre licentiat, a produselor care poarta marca respectiva", mai subliniaza CJCE.

Potrivit Curtii, Directiva prevede, in mod expres, posibilitatea titularului marcii de a invoca drepturile pe care aceasta i le confera fata de un licentiat in cazul in care acesta din urma incalca anumite clauze din contractul de licenta.

Prin urmare, conform CJCE, directiva trebuie interpretata in sensul ca acea comercializare de catre licentiat a unor produse care poarta marca, cu incalcarea unei clauze din contractul de licenta, impiedica epuizarea dreptului conferit de marca titularului sau in cazul in care se dovedeste ca aceasta clauza corespunde uneia dintre cele prevazute la articolul 8 alineatul (2) din aceasta directiva.

In sfarsit, Curtea a considerat ca atingerea adusa renumelui marcii poate, in principiu, sa reprezinte un motiv legitim in sensul directivei, care justifica posibilitatea titularului marcii de a se opune comercializarii ulterioare a produselor de prestigiu introduse pe piata in cadrul SEE de acesta sau cu consimtamantul sau.

_______

Hotararea CJCE poate fi vizualizata integral aici.