Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate - republicata la 5.05.2009

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. — Statul roman asigura, in conformitate cu prevederile prezentei legi, protectia cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in strainatate.
Art. 2. — Cetatenii romani care lucreaza in strainatate si carora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiaza de masuri speciale de protectie, stabilite prin legile romane si straine sau prin tratate si conventii internationale la care Romania este parte, daca se afla in urmatoarele situatii:
a) sunt angajatii unor institutii publice straine care sunt organizate si functioneaza pe teritoriul altui stat decat Romania;
b) sunt angajatii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si reprezentantelor comerciale romane;
c) sunt angajatii unor organizatii internationale cu sediul pe teritoriul altui stat decat Romania;
d) sunt angajatii unor societati comerciale, persoane juridice romane sau straine, care efectueaza activitati de transport international.
Art. 3. — (1) Guvernul Romaniei, prin autoritatile competente, va depune diligentele necesare pentru incheierea de acorduri, intelegeri, tratate sau conventii cu autoritati publice similare din alte state, in vederea stabilirii conditiilor de protectie a cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in tarile respective.
(2) Acordurile, intelegerile, tratatele sau conventiile incheiate potrivit alin. (1) vor avea la baza:
a) principiul egalitatii de tratament;
b) aplicarea clauzelor mai favorabile prevazute in legislatia romana, straina sau internationala la care Romania este parte.
(3) Prin acordurile, intelegerile, tratatele sau conventiile incheiate pe baza principiilor enumerate la alin. (2) se vor stabili cel putin:
a) nivelul salariului minim;
b) durata timpului de lucru si de odihna;
c) conditiile generale de munca, de protectie si de securitate a muncii;
d) asigurarea pentru accidente de munca sau boli profesionale, precum si pentru cele care intervin in afara procesului muncii.
Art. 4. — Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice si oficiile consulare, va depune diligentele necesare pentru ca, prin intermediul autoritatilor publice sau al organismelor straine competente, sa se asigure cetatenilor romani prevazuti la art. 1:
a) respectarea pe durata angajarii a drepturilor prevazute la art. 3;
b) aplicarea masurilor de protectie a salariatilor, prevazute de legislatia statului respectiv;
c) solutionarea, potrivit legislatiei aplicabile statului respectiv, a unor eventuale litigii avand ca obiect acordarea drepturilor prevazute de prezenta lege.

CAPITOLUL II
Agenti de ocupare a fortei de munca in strainatate

Art. 5. — Pe teritoriul Romaniei pot desfasura, in conditiile prezentei legi, activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate societatile comerciale constituite in temeiul Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv filialele societatilor comerciale straine, infiintate in Romania potrivit art. 42 si 44 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care au ca activitate principala „Activitati ale agentiilor de plasare a fortei de munca” cod CAEN — 7810, denumite in continuare agenti de ocupare a fortei de munca.
Art. 6. — Agentii de ocupare a fortei de munca desfasoara activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care solicita sa lucreze pe baza ofertelor de locuri de munca transmise din strainatate de persoane juridice, fizice si organizatii patronale straine, dupa caz.
Art. 7. — Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia sa prelucreze datele cu caracter personal ale cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care solicita locuri de munca in strainatate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 8. — Agentii de ocupare a fortei de munca pot desfasura activitatea de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate daca indeplinesc urmatoarele conditii:
a) dispun de spatiul si de dotarile necesare pentru buna desfasurare a activitatii, asa cum acestea vor fi precizate in metodologia de aplicare a prezentei legi;
b) au incadrat in munca personal cu experienta in domeniul fortei de munca;
c) au organizat o banca de date care sa cuprinda ofertele si solicitarile de locuri de munca in strainatate, informatii referitoare la conditiile de ocupare a acestora si la calificarile si aptitudinile solicitantilor aflati in evidenta lor;
d) au incheiat cu persoane juridice, persoane fizice si organizatii patronale din strainatate, dupa caz, contracte care contin oferte ferme de locuri de munca;
e) sunt inregistrati la inspectoratul teritorial de munca in a carui raza isi au sediul.
Art. 9. — (1) Contractele prevazute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel putin urmatoarele elemente:
a) durata contractului;
b) numarul de locuri de munca in strainatate pentru care se incheie contractul;
c) functia, meseria sau ocupatia;
d) natura si durata angajarii, conditiile de angajare, de incetare a angajarii sau de reangajare;
e) durata timpului de munca si de repaus;
f) tariful orar, salariul lunar si datele de plata a salariului;
g) sporuri, ore suplimentare si alte drepturi salariale;
h) cazurile in care pot fi urmarite drepturile salariale;
i) durata, modul de acordare si drepturile banesti aferente concediului de odihna;
j) conditiile de munca, masuri de protectie si securitate a muncii;
k) posibilitatea transferarii salariului in Romania;
l) asigurarea medicala a angajatilor romani, similar cu cea a cetatenilor din tara primitoare;
m) acordarea de despagubiri angajatilor romani in cazul accidentelor de munca, al bolilor profesionale sau al decesului;
n) conditiile de cazare, de locuit sau, dupa caz, de inchiriere a unei locuinte si de asigurare a hranei;
o) asigurarea formalitatilor, stabilirea conditiilor de transport din Romania in statul in care se asigura ofertele de locuri de munca si retur pentru angajatii cetateni romani si membrii de familie care ii insotesc sau ii viziteaza, precum si suportarea cheltuielilor aferente;
p) taxele, impozitele si contributiile care greveaza asupra veniturilor angajatilor cetateni romani, asigurandu-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contributii de asigurari sociale;
r) obligatiile angajatilor cetateni romani in strainatate.
(2) Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia de a asigura includerea elementelor prevazute la alin. (1) lit. c)—r) si in contractul individual de munca incheiat intre angajatorul strain si angajatul cetatean roman.
Art. 10. — Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia de a asigura incheierea contractelor individuale de munca si in limba romana.
Art. 11. — Cetatenii romani care lucreaza in strainatate pe baza contractelor prevazute la art. 8 lit. d) beneficiaza in tara de prestatiile acordate de sistemul asigurarilor sociale de sanatate, sistemul asigurarilor pentru somaj sau de sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, daca, in temeiul contractelor de asigurare incheiate, platesc organelor competente din Romania contributiile corespunzatoare stabilite pe baza declaratiilor privind veniturile lunare realizate in strainatate.
Art. 12. — Controlul indeplinirii conditiilor prevazute la art. 8 si 9 si al activitatii desfasurate de agentii de ocupare a fortei de munca se realizeaza de personalul din cadrul Inspectiei Muncii, imputernicit in acest sens.

CAPITOLUL III
Contraventii

Art. 13. — (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) exercitarea de catre agentii de ocupare a fortei de munca a activitatii de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate, cu incalcarea prevederilor art. 8—10, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b) exercitarea activitatii de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate de catre alte persoane juridice, in afara celor prevazute la art. 5, sau de catre persoane fizice, cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la alin. (1) se fac de catre personalul din cadrul Inspectiei Muncii, imputernicit in acest sens.

CAPITOLUL IV
Dispozitii finale

Art. 14. — In aplicarea dispozitiilor prezentei legi Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerul Afacerilor Externe vor elabora norme metodologice, care vor fi supuse aprobarii prin hotarare a Guvernului, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a acesteia*).
Art. 15. — Dispozitiile din prezenta lege, referitoare la raspunderea contraventionala, se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 16. — Dispozitiile art. 11 se aplica si cetatenilor romani care lucreaza in strainatate in baza unui contract individual de munca incheiat cu o persoana fizica sau juridica straina, aflat in executare la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Art. 17. — La data intrarii in vigoare a prezentei legi orice dispozitii contrare se abroga.

___

*) Republicata in temeiul dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 43/2002 pentru modificarea Legii nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 578 din 5 august 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 592/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, dandu-se textelor o noua numerotare.
Legea nr. 156/2000 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 364 din 4 august 2000.

*) Hotararea Guvernului nr. 384/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 208 din 24 aprilie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare.