Termenul de solutionare a recursului impotriva hotararii de prelungire a arestarii preventive

Decizia ICCJ nr. 25/2008 a fost publicata miercuri in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372.

Prin aceasta decizie, ICCJ a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ si a stabilit ca dispozitiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca:
   1. sintagma folosita de legiuitor "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate" are caracter imperativ, si nu de recomandare;
   2. recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate.

Practica neunitara a instantelor de judecata

Prin decizia nr. 25/2008, ICCJ a constatat ca in practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la termenul prevazut in art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedura penala pentru solutionarea recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale.

1. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca termenul pentru solutionarea recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii preventive, dispusa in cursul urmaririi penale, are caracter de recomandare, iar ca urmare au judecat recursul si dupa expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate.

S-a argumentat ca acest termen este instituit pentru a asigura celeritatea judecarii cauzei, ceea ce face necesara solutionarea recursului pana la expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate, dar in cazul nerespectarii lui nu este prevazuta nicio sanctiune.

2.  Alte instante, dimpotriva, au considerat ca termenul stabilit pentru solutionarea unui asemenea recurs este peremptoriu si, in consecinta, au judecat totdeauna acest recurs inainte de expirarea duratei arestarii preventive.

Prin decizia sa, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Argumentele ICCJ:

“Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale contine, potrivit reglementarii ce i s-a dat in art. 159 din Codul de procedura penala, o succesiune de momente, subliniate prin dispozitii de detaliu menite sa asigure desfasurarea acestei faze procesuale in cadrul rigorilor privind dreptul la libertate si la siguranta, astfel cum acestea sunt formulate prin art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994.

In evidentierea unuia dintre aceste momente, prin alin. 8 din articolul mentionat s-a prevazut ca "incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa", precizandu-se, in continuare, ca "recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate".

Din formularea imperativa, inclusa in partea finala a acestui alineat, rezulta neindoielnica vointa a legiuitorului ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a hotarat asupra prelungirii masurii arestarii preventive, dispusa in cursul urmaririi penale, sa fie solutionat in mod neconditionat inainte de expirarea duratei arestarii preventive luate anterior incheierii atacate.

Aceasta formulare este conforma intregului context de reglementare a procedurii privind prelungirea arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale, in cadrul careia prin dispozitiile fiecarui alineat al art. 159 din Codul de procedura penala sunt evidentiate modalitatile concrete de realizare si termenele ce trebuie respectate in raport cu succesiunea fiecarui moment, astfel ca intregul ciclu de operatiuni judiciare inerente sa asigure indeplinirea tuturor actelor necesare in conditiile de maxima rapiditate impuse de stricta limitare in timp a unei asemenea masuri privative.

In acest sens, este de observat ca, in ansamblul lor, prevederile art. 159 din Codul de procedura penala se refera la termene de scurta durata, in asa fel incat nerespectarea oricaruia dintre ele ar determina situarea procedurii prelungirii arestarii preventive in afara cadrului legal, ceea ce ar fi inadmisibil.

De altfel, prevederii alin. 10 al art. 159 din Codul de procedura penala, in sensul ca "dispozitiile art. 140³ alin. 3-7 si 9 se aplica in mod corespunzator la judecarea recursului", nu i se poate da alta semnificatie decat aceea ca vointa legiuitorului a fost ca insasi procedura solutionarii recursului impotriva incheierii referitoare la prelungirea arestarii preventive, dispusa in cursul urmaririi penale, sa se desfasoare in totalitatea ei in conditii de asigurare integrala a cerintelor de legalitate, specifice acestei cai de atac, fara a se face vreo derogare cu privire la termenele stabilite.

Asadar, in raport cu considerentele invederate, se impune sa se considere ca sintagma "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate", cuprinsa in partea finala a art. 159 alin. 8 din Codul de procedura penala, are caracter imperativ si nu de recomandare, astfel ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat totdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate. ”