Un acord incheiat de o intreprindere din domeniul farmaceutic care, pentru limitarea comertului paralel, stabileste preturi majorate la export, are ca obiect restrangerea concurentei, potrivit concluziilor avocatului general la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE), Verica Trstenjak, in cauzele conexate C-501/06 P si altii GlaxoSmithKline Services Unlimited/Comisia si altii.
Verica Trstenjak, avocat general la CJCE, a expus saptamana aceasta concluziile sale in cauzele conexate C-501/06 P si altii GlaxoSmithKline Services Unlimited/Comisia si altii.
Avocatul general considera ca un acord incheiat de o intreprindere din domeniul farmaceutic care, pentru limitarea comertului paralel, stabileste preturi majorate la export, are ca obiect restrangerea concurentei.
Totodata, avocatul general propune confirmarea hotararii atacate, pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta, in masura in care aceasta impune o noua examinare de catre Comisia Europeana a aspectului daca conditiile de vanzare care restrang concurenta pot face obiectul unei exceptii pentru posibila lor contributie la promovarea progresului tehnic.
Cauza GSK
Curtea de Justitie trebuie sa stabileasca daca, in mod intemeiat, prin Hotararea din 27 septembrie 2006, Tribunalul de Prima Instanta a anulat partial decizia Comisiei prin care au fost interzise conditiile generale de vanzare impuse de fabricantul de produse farmaceutice GlaxoSmithKline Services Unlimited (GSK), intrucat incalcau interdictia privind acordurile care restrang concurenta.
Potrivit acestor conditii de vanzare, GSK a convenit cu intermediari stabiliti in Spania preturi diferite pentru anumite produse farmaceutice, dupa cum produsele in discutie erau distribuite de acesti intermediari in Spania, respectiv in alte state membre. In acest mod, GSK a urmarit sa limiteze comertul paralel cu produsele farmaceutice proprii practicat de intermediarii spanioli ca urmare a diferentelor de pret intre Spania si celelalte state membre.
La 8 mai 2001, Comisia a decis interzicerea conditiilor de vanzare impuse de GSK, considerand ca acestea incalca interdictia privind acordurile care restrang concurenta si ca GSK nu a dovedit ca erau indeplinite conditiile pentru a fi exceptate de la aceasta interdictie.
Solutionand actiunea formulata de GSK, Tribunalul de Prima Instanta a confirmat aprecierile Comisiei referitoare la incalcarea interdictiei privind acordurile. Totusi, Tribunalul a anulat decizia in ceea ce priveste respingerea de catre Comisie a cererii formulate de GSK pentru exceptarea acordului intrucat nu s-a dovedit contributia la promovarea progresului tehnic.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs GSK, pe de o parte, precum si Comisia si doua asociatii ale comerciantilor de produse farmaceutice, pe de alta parte, fiecare invocand motive diferite.
Limitarea comertului paralel vs. restrangerea concurentei
In opinia avocatului general, recursul formulat de GSK trebuie respins, intrucat partea relevanta a deciziei Comisiei care face obiectul litigiului trebuie confirmata de o motivare diferita de cea a Tribunalului. Verica Trstenjak arata ca Tribunalul de Prima Instanta a facut o interpretare eronata din punct de vedere juridic a notiunii de restrangere a concurentei prin obiect si ca existenta unei restrangeri a concurentei prin obiect nu poate sa depinda de dovedirea unei limitari a concurentei in detrimentul consumatorului final. Potrivit avocatului general, Comisia a considerat in mod corect ca acordurile prin care se urmareste limitarea comertului paralel au ca obiect restrangerea concurentei.
Totodata, avocatul general propune Curtii sa confirme solutia Tribunalului de anulare a deciziei Comisiei de a nu excepta conditiile de vanzare de la interdictia privind acordurile.
In opinia avocatului general, aprecierea Comisiei in sensul ca nu exista niciun avantaj obiectiv sesizabil nu este suficient motivata. Comisia nu poate ignora sustinerile unei intreprinderi, care se intemeiaza pe argumente economice si care furnizeaza in acest sens date economice si econometrice relevante, exclusiv pentru motivul ca nu s-a dovedit existenta unei legaturi directe intre acordul de restrangere a concurentei si promovarea progresului tehnic.
"Cu siguranta, Comisia poate respinge in termeni generali sustinerile formulate in termeni generali. Totusi, in cazul in care o intreprindere isi formuleaza argumentarea in detaliu, se impune ca si Comisia sa analizeze in detaliu aceasta argumentare. Nu este suficient sa se precizeze faptul ca la beneficiile intreprinderii se pot adauga cu usurinta resurse suplimentare, deoarece intreprinderile au libertatea de a stabili volumul investitiilor pe care il fac in cercetare si dezvoltare. O precizare atat de generala nesocoteste faptul ca, in mare masura, comportamentul pe piata al unei intreprinderi este influentat de concurenta cu celelalte intreprinderi care poate sa ii limiteze libertatea de decizie. In acest sens, trebuie avuta in vedere importanta concurentei pe planul inovatiei in sectorul farmaceutic", conform avocatului general, Verica Trstenjak
Opinia avocatului general nu este obligatorie pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene urmeaza sa delibereze in aceasta cauza, iar hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara.
____
Textul integral al concluziilor este disponibil AICI.
Comentarii articol (0)