Instanta competenta sa solutioneze procedura de schimbare a condamnarii, dupa transferul condamnatului in alt stat

In recursul promovat catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, procurorul general a constatat ca, examenul jurisprudentei actuale releva doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, confirma caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:

1). Intr-o prima abordare jurisprudentiala, s-a considerat ca instantele in a caror raza teritoriala se afla locul de detinere al persoanelor condamnate intr-un alt stat sau instanta de executare in raport de infractiunile pentru care a fost condamnat resortisantul roman sunt competente sa judece aceste cereri deoarece ele devin instante de executare in temeiul art.122 din Legea nr.302/2004, iar motivul invocat se regaseste in cazurile de contestatie la executare ori alte modificari de pedepse, prevazute de art.461 alin.1 lit.d tezele finale si art.449 alin.1 lit.a din Codul de procedura penala (Anexele 1 - 8 ).


2). Cealalta orientare a practicii recunoaste competenta exclusiva a Curtii de Apel Bucuresti de a judeca cererile prin care se tinde la conversiunea condamnarii formulate ulterior hotararii sale prin care a dispus si s-a realizat transferul persoanei condamnate intr-un alt stat, avand in vedere prevederile art.144 si 150 din Legea nr.302/2004.


Argumentele Procurorului General

Potrivit principiului personalitatii legii penale, denumit si principiul nationalitatii active, consacrat in art.4 din Codul penal, legea penala romana se aplica si infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nici o cetatenie, are domiciliul in tara.

Justitia este o exprimare si o afirmare a suveranitatii nationale si, ca atare, nu se poate admite, de principiu, imixtiunea justitiei straine care sa-si impuna autoritatea hotararii sau actelor sale judiciare.

Recunoasterea de catre instantele romanesti constituie singurul mijloc legal prin care hotararile penale straine isi pot produce, cand legea noastra accepta, efecte juridice pe teritoriul Romaniei.

Numai pe aceasta cale statul roman isi insuseste dispozitivul hotararii penale, acordandu-i in virtutea propriei suveranitati eficienta (anumite efecte) pe teritoriul tarii noastre.

Combaterea fenomenului de internationalizare a criminalitatii si evitarea dublei sanctionari de catre state diferite pentru aceeasi conduita sociala in baza principiilor teritorialitatii (ce tine de esenta statului de drept) sau personalitatii (reglementat sub diferite formulari in legislatia penala a fiecarei tari) au determinat ca printre formele de cooperare judiciara internationala in materie penala prevazute de Legea nr.302/2004 sa fie reglementata si „Transferarea persoanelor condamnate”.

Totodata, aceasta are ca scop si finalitate reintegrarea mai rapida a persoanei condamnate in tara de origine, precum si accesul acesteia la toate regimurile de executare a pedepselor privative de libertate.

Astfel, in acord cu obligatiile asumate prin ratificarea Conventiei europene asupra persoanelor condamnate si Protocolul aditional adoptat la Strasbourg in 18 decembrie 1997, prin Legile nr.76/1996 si nr.511/2001, in Titlul VI din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala este prevazuta procedura prin care se poate realiza transferarea persoanelor condamnate in ipoteza in care statul roman este stat de executare (art.127 – 152).

Din analiza acestor dispozitii legale rezulta ca, in ipoteza in care statul roman este stat de executare, resortisantul roman condamnat intr-un alt stat se poate adresa autoritatilor romane cu cerere de transfer in vederea executarii pedepsei inchisorii in Romania fie direct, fie prin intermediul autoritatilor centrale competente ale statului de condamnare.

Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti este desemnat ca singura autoritate competenta a statului roman in aceasta procedura numai in ceea ce priveste primirea cererilor si transmiterea raspunsurilor, conform art.128 alin.3 si 4, art.130 alin.3 si art.149 alin.1 din Legea nr.302/2004.

Dupa ce obtine toate informatiile, inscrisurile ajutatoare, consimtamantul autoritatilor competente ale statului strain de condamnare, parcurge procedura prealabila si face examenul de regularitate internationala, impuse de art.129, art.133, art.134, art.149 alin.1 si art.151 alin.2, Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti le va transmite, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta, potrivit alin.4 al art.149.

La randul sau, acesta sesizeaza curtea de apel ca sa procedeze la recunoasterea hotararii straine si sa o puna in executare conform art.145 si art.146, dupa caz.

Potrivit normelor generale de competenta cuprinse in alin.5 teza a II-a al art.281 din Codul de procedura penala, introdus prin Legea nr.281/2003, curtea de apel este competenta sa solutioneze cererile prin care s-a solicitat transferul persoanelor condamnate in strainatate.

Pe de alta parte, art.138 alin.3 si art.139 alin.3 prevad ca solutionarea cererii de transfer formulata de catre un resortisant strain condamnat de catre o instanta romana se solutioneaza de catre curtea de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detinere ori, in cazul in care condamnatul nu a inceput executarea, domiciliul acestuia.

Prin derogare sau diferit de aceste dispozitii, in art.150 se statueaza ca autoritatile judiciare competente in procedurile privind acceptarea sau respingerea cererii de transferare a unui resortisant roman condamnat intr-un alt stat sunt Curtea de Apel Bucuresti si parchetul de pe langa aceasta.

Prin vointa expresa a legiuitorului, numai Curtii de Apel Bucuresti ii este conferita competenta functionala de a se pronunta cu privire la admiterea sau respingerea cererii de transfer, recunoasterea hotararii straine de condamnare, precum si dreptul de a dispune fie continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, fie sa schimbe condamnarea prin adaptarea pedepsei la una prevazuta de legea romana pentru acea fapta, conform art.145 sau art.146.

In acest scop instanta va analiza si va stabili compatibilitatea cu legislatia romana a felului (natura juridica) sau duratei pedepsei (exprimata atat prin maximul general, cat si prin maximul special pentru acea infractiune) dispuse prin hotararea judecatoreasca straina.

In raport cu cele constatate, concomitent cu dispozitia de acceptare a transferului persoanei condamnate si recunoasterea hotararii straine, Curtea de Apel Bucuresti va opta si va decide continuarea executarii pedepsei sau conversiunea condamnarii in limitele anterior mentionate, fara a avea indrituirea legala de a face o cercetare sau ingerinta (modificare/reformare) asupra celorlalte prevederi ale hotarari penale straine, inclusiv a sistemului de stabilire a pedepsei unice/rezultante aplicata in cazul concursului de infractiuni.

Dupa parcurgerea acestei proceduri, prin sentinta penala definitiva a Curtii de Apel Bucuresti se accepta ca hotararea judecatoreasca straina sa capete autoritate de lucru judecat si sa-si produca efectele juridice pe teritoriul Romaniei recunoscute de legea penala romana.

Hotararea penala straina isi pastreaza totusi caracterul de extraneitate si nu este convertita in hotarare a insasi autoritatilor judiciare romane.

Astfel, potrivit art.122 alin.3 si 6, desi hotararea penala straina a fost recunoscuta in Romania, statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat, iar inceperea executarii penale in Romania are ca efect doar renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare.

Aceasta concluzie se desprinde si din alin.2 al art.144, potrivit caruia, la cererea statului de condamnare, Curtea de Apel Bucuresti este obligata sa-i indice, prin intermediul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, inainte de transferarea persoanei condamnare, care dintre cele doua proceduri prevazute in alin.1 va fi urmata. Daca statul de condamnare accepta procedura ce va fi urmata resortisantul roman va fi transferat in tara inainte ca hotararea judecatoreasca a instantei romane sa ramana definitiva.

In aceasta ipoteza statul roman are obligatia de a mentine acea persoana in detentie sau va lua masuri, conform art.146 alin.3, in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul Romaniei pana la finalizarea acestei proceduri de transfer.

Curtea de Apel Bucuresti, instanta speciala in aceasta procedura, va emite mandatul de executare a pedepsei conform art.149 alin.6, ca instanta ce a pronuntat hotararea de transfer a persoanei condamnate in alt stat, care se executa, si o transmite autoritatilor centrale straine, prin Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, in vederea transferului in Romania.

Totodata, Curtea de Apel Bucuresti va tine evidenta situatiei executarii pedepsei conform art.117 si 118 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005.

Dispozitiile art.122 alin.1 si 2 din Legea nr.302/2004, potrivit carora executarea unei hotarari penale straine are loc conform legii romane, iar dupa ce au fost recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte juridice ca si hotararile pronuntate de instantele romane trebuie intelese in sensul ca aceste hotarari pot fi avute in vedere sau sunt supuse acelorasi reguli privitoare la : stabilirea starii de recidiva; constatarea interventiei reabilitarii; aplicarea regulilor de contopire a pedepselor dispuse prin hotarari diferite pentru infractiuni concurente; acordarea liberarii conditionate si incidenta tuturor prevederilor din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor; pe baza ei se poate constata existenta unuia dintre cazurile prevazute de art.449 alin.1 din Codul de procedura penala; existenta cazurilor de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau detentiunii pe viata; interventia unei legi penale noi sau a amnistiei ori gratierii, precum si orice incidente sau cauze de micsorare a pedepsei ivite in cursul executarii care nu tind sa modifice felul sau durata pedepsei aplicata prin hotararea straina de condamnat, situatii in care competenta de solutionare este determinata de normele generale ce reglementeaza aceste institutii juridice.


Curtea de Apel Bucuresti nu devine instanta de executare a acestor hotarari in sensul art.418, art.449 alin.2 si art.461 alin.2 din Codul de procedura penala deoarece, existand norme speciale in procedura transferului persoanelor condamnate intr-un alt stat, in aceasta materie nu au aplicativitate normele generale referitoare la competenta solutionarii contestatiei la executare sau alte modificari de pedepse.

Ca atare, Curtea de Apel Bucuresti reprezinta singura autoritate judiciara competenta teritorial si material sa solutioneze procedura de schimbare a condamnarii care are loc dupa transferarea persoanei condamnate.

Aceasta concluzie este sustinuta si de interpretarea art.150 alin.2. Astfel, aceasta dispozitie stabileste competenta exclusiva a Curtii de Apel Bucuresti in materia procedurilor prevazute de art.149, iar acest din urma text trimite expres la art.145 sau art.146; prin urmare si la procedura prevazuta de alineatul 3 al art.146.