Modificarea Legii privind cooperarea judiciarã internaþionalã în materie penalã

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. I. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaþionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, se modificã ºi se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Articolul 1 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

"ART. 1
Domeniul de aplicare

Prezenta lege se aplicã urmãtoarelor forme de cooperare judiciarã internaþionalã în materie penalã:
a) extrãdarea;
b)predarea în baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri în materie penalã;
d) recunoaºterea ºi executarea hotãrârilor;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) asistenþa judiciarã în materie penalã;
g) alte forme de cooperare judiciarã internaþionalã în materie penalã.”

2. Articolul 2 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

"ART. 2
Definirea unor termeni ºi expresii

În sensul prezentei legi, termenii ºi expresiile urmãtoare se definesc astfel:
a) stat solicitant - statul care formuleazã cererea;
b) stat solicitat - statul cãruia îi este adresatã cererea;
c) autoritate centralã - acea autoritate astfel desemnatã de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispoziþiilor unor convenþii internaþionale;
d) autoritate judiciarã - instanþele judecãtoreºti ºi parchetele de pe lângã acestea, stabilite potrivit legii române, precum ºi autoritãþile care au aceastã calitate în statul solicitant, conform declaraþiilor acestuia din urmã la instrumentele internaþionale aplicabile;
e) persoanã urmãritã - persoana care formeazã obiectul unui ordin sau mandat de urmãrire internaþionalã;
f) persoanã extrãdabilã - persoana care formeazã obiectul unei proceduri de extrãdare;
g) extrãdat sau persoanã extrãdatã - persoana a cãrei extrãdare a fost aprobatã;
h) extrãdare activã – procedura de extrãdare în care România are calitatea de stat solicitant;
i) extrãdare pasivã – procedura de extrãdare în care România are calitatea de stat solicitat;
j) persoana solicitatã – persoana care face obiectului unui mandat european de arestare;
k) condamnare - orice pedeapsã sau mãsurã de siguranþã, pronunþatã de cãtre o instanþã de judecatã, ca urmare a sãvârºirii unei infracþiuni;
l) mãsurã de siguranþã - orice mãsurã privativã de libertate care a fost dispusã pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotãrâre penalã;
m) hotãrâre - o hotãrâre judecãtoreascã prin care se pronunþã o condamnare;
n) stat de condamnare - statul în care a fost condamnatã persoana care poate fi transferatã sau care deja a fost transferatã;
o) stat de executare - statul cãtre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în vederea executãrii condamnãrii sale;
p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, în cazul României, este cetãþeanul român;
r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciarã emitentã este autoritatea judiciarã a unui stat membru al Uniunii Europene competentã sã emitã un mandat european de arestare potrivit legii acelui stat;
s) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciarã de executare este autoritatea judiciarã a unui stat membru al Uniunii Europene competentã sã execute un mandat european de arestare potrivit legii acelui stat
º) Stat membru emitent – stutul membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de arestare
t) Stat membru de executare – statul membru al Uniunii Europene cãruia îi este adresat un mandat european de arestare.”

3. Articolul 6 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 6
Asigurarea de reciprocitate

În cazul în care statul român formuleazã o cerere în temeiul dispoziþiilor prezentei legi în baza curtoaziei internaþionale, asigurarea reciprocitãþii va fi datã de cãtre Ministerul Justiþiei, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea motivatã a autoritãþii judiciare române competente.”

4. Articolul 7 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 7
Dreptul aplicabil

Cererile adresate autoritãþilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit Codului de procedurã penalã român, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel.”

5. Articolul 8 se abrogã.

6. Articolul 9 se abrogã.

7. La articolul 10 se introduce un nou alineat, alin. 21, , cu urmãtorul cuprins:

„Dispoziþiile alin. 1 nu se aplicã în cazul în care un tratat internaþional la care România este parte conþine prevederi mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.”

8. La articolul 11, alin. 2 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:
„2) Declaraþiile prevãzute la literele a) ºi c) ale alin.1) se iau în camerã de consiliu, de cãtre instanþa competentã sã soluþioneze cauza în primã instanþã sau instanþa pe rolul cãreia se aflã cauza, dupã caz.”

9. La articolul 11 se introduce un nou alineat, alin. 5, cu urmãtorul cuprins:

„În cazul prevãzut la art. 11 alin. 1 lit.a) cererea adresatã statului strãin se formuleazã de cãtre Ministerul Justiþiei, prin direcþia de specialitate, dupã caz, în baza încheierii instanþei competente sã soluþioneze cauza în primã instanþã, la propunerea motivatã a Ministerului Public sau în baza încheierii instanþei pe rolul cãreia se aflã cauza, dacã extrãdarea a fost acordatã dupã trimiterea în judecatã a persoanei extrãdate.”

10. Articolul 12 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ ART. 12
Confidenþialitatea

Statul român are obligaþia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant, confidenþialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege ºi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiþia pãstrãrii confidenþialitãþii nu ar putea fi asiguratã, statul român va înºtiinþa statul strãin, care va decide.”


11. Articolul 13 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 13
Autoritãþile centrale române

Cererile formulate în domeniile reglementate de titlurile II ºi IV- VII ale prezentei legi se transmit prin intermediul urmãtoarelor autoritãþi centrale:
a) Ministerul Justiþiei, dacã au ca obiect extrãdarea ºi transferarea persoanelor condamnate sau dacã se referã la activitatea de judecatã ori la faza executãrii hotãrârilor penale;
b) Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, dacã se referã la activitãþi din faza de cercetare ºi urmãrire penalã;
c) Ministerul Administraþiei ºi Internelor, dacã se referã la cazierul judiciar.”
#PAGEBREAK#
12.. Articolul 14 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 14
Transmiterea directã

(1) Cererile de asistenþã judiciarã în materie penalã pot fi transmise direct de autoritãþile judiciare solicitante autoritãþilor judiciare solicitate în cazul în care instrumentul juridic internaþional aplicabil în relaþia între statul solicitant ºi statul solicitat reglementeazã acest mod de transmitere.
(2) În afara cazurilor prevãzute la alin. (1), cererile de asistenþã judiciarã în materie penalã pot fi transmise direct de autoritãþile judiciare solicitante autoritãþilor judiciare solicitate în caz de urgenþã, însã o copie a acestora va fi transmisã simultan la Ministerul Justiþiei sau la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, dupã caz.
(3) Procedura prevãzutã la alin. (1) ºi (2) va fi urmatã ºi pentru transmiterea rãspunsului la cererile urgente de asistenþã judiciarã în materie penalã.
(4) În cazul prevãzut la alin. (1) ºi (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizaþiei Internaþionale a Poliþiei Criminale
(Interpol).”

13. Articolul 16 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 16
Competenþa internã

Competenþa autoritãþilor române pentru a formula o cerere în domeniul cooperãrii judiciare internaþionale în materie penalã sau de a executa o asemenea cerere este stabilitã de dispoziþiile titlurilor urmãtoare ale prezentei legi, precum ºi de alte acte normative pertinente.”

14. Articolul 17 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 17
Limbile utilizate
(1) Cererile prevãzute de titlurile II ºi IV-VII ale prezentei legi adresate României ºi actele anexe trebuie însoþite de o traducere în limba românã sau în una din limbile englezã ori francezã. În cazul în care documentele menþionate sunt traduse într-o altã limbã decât limba românã, Ministerul Justiþiei sau autoritatea judiciarã competentã, dupã caz, ia mãsuri pentru traducerea acestora în regim de urgenþã.
(2) Cererile menþionate la alin. 1 formulate de autoritãþile române ºi actele anexe vor fi însoþite de traduceri în una din limbile prevãzute în instrumentul juridic aplicabil în relaþia cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internaþionale ºi actele anexe se vor traduce în limba oficialã a statului solicitat. Traducerea cererilor ºi a actelor anexe se realizeazã de autoritatea care are competenþa de a formula cererea.
(3) Rãspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba românã, traducerea acestuia în limba oficialã a statului solicitant sau în una din limbile englezã ori francezã fiind facultativã, cu excepþia cazului în care prin instrumentul juridic internaþional aplicabil se dispune altfel.”

15. Articolul 18 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 18
Computarea arestãrii
(1) Durata arestului efectuat în strãinãtate în îndeplinirea unei cereri de formulate de autoritãþile române în temeiul prezentei legi este luatã în calcul în cadrul procedurii penale române ºi se computã din durata pedepsei aplicate de instanþele române.
(2) Autoritãþile române solicitate sunt obligate sã comunice autoritãþilor competente ale statului solicitant informaþiile necesare computãrii duratei arestului executat în România, în baza unei cereri adresate autoritãþilor judiciare române.”

16. Articolul 19 se abrogã.

17. Articolul 20 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 20
Cheltuieli
(1) Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulã, de statul solicitat.
(2) Cu toate acestea, sunt în sarcina statului sau a autoritãþii judiciare solicitante:
a) indemnizaþiile ºi remuneraþiile martorilor ºi experþilor, precum ºi cheltuielile de cãlãtorie ºi de ºedere;
b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;
c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autoritãþi judiciare;
d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat strãin sau de la sediul unei autoritãþi judiciare cãtre un stat terþ;
e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinþã pentru îndeplinirea unei cereri de asistenþã judiciarã;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcþie de mijloacele umane ºi tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii.
(3) Ca urmare a unui acord între autoritãþile române solicitate ºi autoritãþile strãine solicitante, se poate deroga, în cazuri excepþionale, de la dispoziþiile alin. (2).”
(4) Cheltuielile care revin statului român sunt cuprinse distinct, dupã caz, în bugetul de venituri ºi cheltuieli al Ministerului Justiþiei, Ministerului Public ºi Ministerului Administraþiei ºi Internelor.”

18. Articolul 21 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 21
Remiterea de obiecte ºi bunuri
(1) În cazul în care cererea are ca obiect sau implicã remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a cãrei urmãrire ºi judecatã þine de competenþa autoritãþilor judiciare române.
(2) Remiterea obiectelor ºi a altor bunuri poate fi amânatã sau efectuatã sub condiþia restituirii.
(3) Dispoziþiile alin. (1) ºi (2) nu aduc atingere drepturilor terþilor de bunã-credinþã ºi drepturilor statului român atunci când aceste obiecte ºi valori pot reveni acestuia.
(4) Obiectele ºi bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotãrâri definitive pronunþate în acest sens de autoritatea judiciarã competentã.
(5) În cazul cererilor de extrãdare, predarea obiectelor ºi bunurile prevãzute la alin. (1) se poate efectua chiar dacã nu se acordã extrãdarea, în special din cauza fugii sau decesului persoanei extrãdabile.”

19. Denumirea capitolului I al Titlului II se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„Extrãdarea pasivã”

20. Articolul 22 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 22
Persoane supuse extrãdãrii

Pot fi extrãdate din România, în condiþiile prezentei legi, la cererea unui stat strãin, persoanele aflate pe teritoriul sãu care sunt urmãrite penal sau sunt trimise în judecatã pentru sãvârºirea unei infracþiuni, ori sunt cãutate în vederea executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranþã în statul solicitant.”

21. La articolul 23, alineatul 3 se abrogã.

22. Articolul 24 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 24
Extrãdarea cetãþenilor români
(1) Cetãþenii români pot fi extrãdaþi din România în baza convenþiilor internaþionale multilaterale la care aceasta este parte ºi pe bazã de reciprocitate, dacã este îndeplinitã cel puþin una din urmãtoarele condiþii:
a) în vederea efectuãrii urmãririi penale ºi a judecãþii, dacã statul solicitant dã asigurãri considerate ca suficiente cã, în cazul condamnãrii la o pedeapsã privativã de libertate printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, persoana extrãdatã va fi transferatã în vederea executãrii pedepsei în România;
b) persoana extrãdabilã domiciliazã pe teritoriul statului solicitant la data formulãrii cererii de extrãdare;
c) persoana extrãdabilã are ºi cetãþenia statului solicitant;
d) persoana extrãdabilã a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetãþean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacã statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
(2) Cetãþenii români pot fi extrãdaþi în baza dispoziþiilor tratatelor bilaterale ºi pe bazã de reciprocitate.
(3) În scopul constatãrii îndeplinirii condiþiei reciprocitãþii în ceea ce priveºte extrãdarea propriilor cetãþeni ºi a celorlate condiþii prevãzute la alin. 1, Ministerul Justiþiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentã a statului solicitant. ”

23. Dupã articolul 24 se introduc douã noi articole, art. 24! ºi art. 242, cu urmãtorul cuprins:

„ART. 241
Motive obligatorii de refuz al extrãdãrii

(1) Extrãdarea va fi refuzatã dacã:
a) procedura penalã din statul solicitant nu îndeplineºte sau nu respectã condiþiile Convenþiei europene pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, încheiatã la Roma la 4 noiembrie 1950, sau ale oricãrui alt instrument internaþional pertinent în domeniu, ratificat de România;
b) existã motive serioase sã se creadã cã extrãdarea este solicitatã în scopul urmãririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasã, religie, sex, naþionalitate, limbã, opinii politice sau ideologice sau de apartenenþã la un anumit grup social;
c) situaþia persoanei riscã sã se agraveze din unul din motivele enunþate la alineatul precedent;
d) cererea este formulatã într-o cauzã aflatã pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaþionale pertinente, sau în vederea executãrii unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;
e) se referã la o infracþiune de naturã politicã sau la o infracþiune conexã unei infracþiuni politice;
f) se referã la o infracþiune militarã care nu constituie infracþiune de drept comun.
(2) Nu sunt considerate infracþiuni de naturã politicã:
a) atentatul la viaþa unui ºef de stat sau a unui membru al familiei sale;
b) crimele împotriva umanitãþii prevãzute de Convenþia pentru prevenirea ºi reprimarea crimei de genocid, adoptatã la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite;
c) infracþiunile prevãzute la art. 50 din Convenþia de la Geneva din 1949 pentru îmbunãtãþirea soartei rãniþilor ºi bolnavilor din forþele armate în campanie, la art. 51 din Convenþia de la Geneva din 1949 pentru îmbunãtãþirea soartei rãniþilor, bolnavilor ºi naufragiaþilor forþelor armate maritime, la art. 129 din Convenþia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de rãzboi ºi la art. 147 din Convenþia de la Geneva din 1949 cu privire la protecþia persoanelor civile în timp de rãzboi;
d) orice violãri similare ale legilor rãzboiului, care nu sunt prevãzute de dispoziþiile din convenþiile de la Geneva prevãzute la lit. c);
e) infracþiunile prevãzute la art. 1 al Convenþiei europene pentru reprimarea terorismului, adoptatã la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, ºi în alte instrumente internaþionale pertinente;
f) acþiunile prevãzute în Convenþia împotriva torturii ºi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptatã la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite;
g) orice altã infracþiune al cãrei caracter politic a fost eliminat de tratatele, convenþiile sau acordurile internaþionale la care România este parte.”

„ART. 242
Motive opþionale de refuz al extrãdãrii
(1) Extrãdarea poate fi refuzatã atunci când fapta care motiveazã cererea face obiectul unei proceduri în curs sau atunci când aceastã faptã trebuie sau poate face de asemenea obiectul unei urmãriri ce þine de competenþa autoritãþilor judiciare române.
(2) Extrãdarea unei persoane poate fi refuzatã sau amânatã, dacã predarea acesteia este susceptibilã sã aibã consecinþe de o gravitate deosebitã pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stãrii sale de sãnãtate. În caz de refuz al extrãdãrii, prevederile art. 22 alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor.”
#PAGEBREAK#
24. Articolul 39 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ ART. 39
Procedura de extrãdare din România

(1) Extrãdarea din România se hotãrãºte de justiþie.
(2) Procedura de extrãdare pasivã are un caracter urgent ºi se desfãºoarã ºi în timpul vacanþei judecãtoreºti.
(3) Rolul Ministerului Justiþiei constã în îndeplinirea atribuþiilor care îi sunt conferite, în calitate de autoritate centralã, prin lege ºi tratatele internaþionale aplicabile.
(4) În exercitarea atribuþiilor de autoritate centralã, Ministerul Justiþiei, prin compartimentul de specialitate, îndeplineºte, cu precãdere, urmãtoarele activitãþi:
a) primirea cererii de extrãdare;
b) examinarea cererii de extrãdare ºi a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularitãþii internaþionale, în condiþiile prevãzute la art. 40;
c) transmiterea cererii de extrãdare ºi a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în condiþiile prevãzute la art. 42;
d) restituirea motivatã a cererii de extrãdare ºi a actelor anexate acesteia, în cazurile prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) ºi b);
e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Administraþiei ºi Internelor, a hotãrârii definitive prin care s-a dispus extrãdarea;
f) comunicarea cãtre autoritatea centralã a statului solicitant a soluþiei date cererii de extrãdare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrãdãrii, pronunþatã de autoritatea judiciarã competentã.”

25. Articolul 40 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 40
Examenul de regularitate internaþionalã

(1) Examenul de regularitate internaþionalã are ca scop verificarea conformitãþii cererii de extrãdare ºi a actelor anexate acesteia cu dispoziþiile tratatelor internaþionale aplicabile, inclusiv cu declaraþiile formulate de România în baza dispoziþiilor unor convenþii multilaterale.
(2) Ministerul Justiþiei, prin direcþia de specialitate, efectueazã, în termen de 3 zile calendaristice de la data primirii cererii, examenul de regularitate internaþionalã prevãzut la alin. 1, spre a constata dacã:
a) între România ºi statul solicitant existã norme convenþionale ori reciprocitate pentru extrãdare;
b) la cererea de extrãdare sunt anexate actele prevãzute de tratatul internaþional aplicabil;
c) cererea ºi actele anexate acesteia sunt însoþite de traduceri, conform prevederilor art. 17.
d) infracþiunea penru care se solicitã extrãdarea este o infracþiune politicã sau cererea de extrãdare este motivatã politic ori existã una din limitele acordãrii cooperãrii judiciare prevãzute la art. 3.
(3) De asemenea, în cadrul examenului de regularitate internaþionalã Ministerul Justiþiei verificã existenþa reciprocitãþii în privinþa extrãdãrii propriilor cetãþeni, în cazul în care se solicitã extrãdarea unui cetãþean român.
(4) În cazul în care constatã neîndeplinirea condiþiilor de regularitate internaþionalã menþionate la alin. 2 lit. a) ºi b) ºi la alin. 3, precum ºi în cazul în care se constatã existenþa situaþiei prevãzute la alin. 2 lit. d), Ministerul Justiþiei restituie cererea ºi actele anexe, explicând motivele. În situaþia în care cererea de extrãdare ºi documentele anexe nu sunt însoþite de traduceri în limba românã, urmeazã ca parchetul competent sã ia mãsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente.
(5) În cazul cererilor de arestare provizorie în vederea extrãdãrii, examenul de regularitate internaþionalã se efectueazã în termen de 24 de ore de la primirea cererii. ”

26. Articolul 41 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ ART. 41
Concursul de cereri

(1) Dacã extrãdarea este cerutã de mai multe state fie pentru aceeaºi faptã, fie pentru fapte diferite, statul român hotãrãºte, þinând seama de toate împrejurãrile ºi, în mod deosebit, de gravitatea ºi de locul sãvârºirii infracþiunilor, de datele depunerii cererilor respective, de cetãþenia persoanei extrãdabile, de existenþa reciprocitãþii de extrãdare în raport cu statul român ºi de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare cãtre alt stat solicitant.
(2) Despre existenþa concursului de cereri, Ministerul Justiþiei va înºtiinþa de urgenþã autoritãþile competente ale statelor solicitante.”

27. Alineatul 3 al art. 45 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„(3) Arestarea provizorie în vederea extrãdãrii se dispune ºi este prelungitã de acelaºi complet învestit cu soluþionarea cererii de extrãdare, printr-o încheiere datã în camera de consiliu ºi care poate fi atacatã cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunþare.”

28. Alineatul 3 al art. 46 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„Cererea de arestare privizorie în vederea extrãdãrii se transmite Ministerului Justiþiei, în vederea efectuãrii examenului prevãzut la art. 40, care se aplicã în mod corespunzãtor. Ca modalitate de transmitere se poate utiliza orice mijloc care lasã o urmã scrisã ºi a cãrui autenticitate poate i verificatã.”

29. Alineatul 8 al art. 54 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„(8) Hotãrârea asupra extrãdãrii poate fi atacatã cu recurs de procurorul general competent ºi de persoana extrãdabilã, în termen de 5 zile de la pronunþare, la Secþia penalã a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea Ministerului Justiþiei.”

30. La articolul 54, dupã alineatul 8 se introduce un nou alineat, 81, cu urmãtorul cuprins:

(81)„Recursul declarat împotriva hotãrârii prin care s-a respins cererea de extrãdare este suspensiv de executare. Recursul declarat împotriva hotãrârii prin care s-a dispus extrãdarea este suspensiv de executare, cu excepþia dispoziþiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea predãrii.”

31. Alineatul 6 al art. 55 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„(6) Hotãrârea definitivã asupra extrãdãrii se comunicã procurorului general de pe lângã curtea de apel care a judecat cauza în primã instanþã, care o remite, de îndatã, compartimentului de specialitate din Ministerul Justiþiei.”

32. Alineatul 4 al art. 62 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„Hotãrârea asupra tranzitului este luatã de Ministerul Justiþiei.”


33. Alineatul 5 al art. 62 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„Ministerul Justiþiei comunicã de îndatã hotãrârea luatã statului solicitant ºi Ministerului Administraþiei ºi Internelor.”


34. Denumirea Capitolului II al Titlului II se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„Capitolul II
Extrãdarea activã”

35. Articolul 66 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„Competenþa”

Competenþa de a formula cererile de extrãdare în numele statului român revine Ministerului Justiþiei.”

36. Articolul 67 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ ART. 67
Procedura

(1) De îndatã ce este informatã, prin orice mijloc care lasã o urmã scrisã ºi a cãrui autenticitate poate fi verificatã, de cãtre Biroul Naþional Interpol sau de Ministerul Justiþiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat strãin a unei persoane date în urmãrire internaþionalã, instanþa de executare sau instanþa care a emis mandatul de arestare preventivã apreciazã, printr-o încheiere motivatã, asupra îndeplinirii condiþiilor prevãzute în prezenta lege pentru a se solicita extrãdarea.
(2) Biroul Naþional Interpol are obligaþia de a informa instanþa de executare sau instanþa emitentã a mandatului de arestare preventivã de îndatã ce persoana care face obiectul mandatului a fost localizatã. Informarea va fi transmisã direct, cu o copie la Ministerul Justiþiei.
(3) Instanþa se pronunþã prin încheiere, datã în camera de consiliu, de un singur judecãtor, cu participarea procurorului, fãrã citarea pãrþilor ºi se consemneazã într-un registru special.
(4) Încheierea prevãzutã la alin. (3) poate fi atacatã cu recurs de procuror, din oficiu, în termen de 24 ore de la pronunþare.
(5) Încheierea definitivã prin care s-a propus solicitarea extrãdãrii, însoþitã de actele prevãzute la art. 38 alin. (2), se comunicã neîntârziat Ministerului Justiþiei. Încheierea definitivã prin care s-a constatat cã nu sunt întrunite condiþiile pentru a se solicita extrãdarea se comunicã Ministerului Justiþiei în cel mult 5 zile de la pronunþare.
(5) În termen de 48 de ore de la primirea încheierii prin care s-a propus solicitarea extrãdãrii ºi a actelor anexe, Ministerul Justiþiei, prin direcþia de specialitate, efectueazã un exemen de regularitate internaþionalã, în condiþiile prevãzute la art. 40, care se aplicã în mod corespunzãtor. În sensul prezentului articol se poate considera cã nu sunt întrunite condiþiile de regularitate internaþionalã ºi dacã existã motive serioase sã se creadã cã extrãdarea persoanei în cauzã nu este admisibilã potrivit legii statului pe teritoriul cãruia aceasta a fost localizatã.
(6) În funcþie de concluziile examenului de regularitate internaþionalã, direcþia de specialitate a Ministerului Justiþiei fie întocmeºte cererea de extrãdare ºi o transmite, însoþitã de actele anexe, autoritãþii competente a statului solicitat, fie propune ministrului justiþiei, motivat, sã nu se solicite extrãdarea. În cazul în care constatã cã actele sunt incomplete, înainte de a formula ºi transmite cererea de extrãdare direcþia de specialitate a Ministerului Justiþiei poate solicita instanþei competente sã îi transmitã, în cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului internaþional aplicabil.
(7) În cazul în care considerã cã nu sunt întrunite condiþiile de regularitate internaþionalã pentru a se solicita extrãdarea, ministrul justiþiei cere, motivat, procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, sã iniþieze procedura revizuirii încheierii definitive prin care s-a propus solicitarea extrãdãrii. Ministrul justiþiei nu poate solicita iniþierea procedurii revizuirii pentru alte motive decât cele legate de concluziile examenului de regularitate internaþionalã.
(8) Cererea de revizuire se poate face în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii definitive Ministerului Justiþiei ºi se soluþioneazã în termen de 24 de ore.
(9) Instanþa, dacã constatã cã cererea de revizuire este întemeiatã, anuleazã încheierea prin care s-a propus solicitarea extrãdãrii. Dacã instanþa constatã cã cererea de revizuire este neîntemeiatã, o respinge. Hotârea instanþei de revizuire este definitivã ºi se comunicã în termen de 24 de ore de la pronunþare Ministerului Justiþiei.
(10) Cererea de extrãdare ºi actele anexate acesteia însoþitã de actele prevãzute la art. 38 alin. (2) ºi de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limbile englezã sau francezã, se transmit autoritãþii competente a statului solicitat, pe una din cãile prevãzute la art. 37 alin. (1).
(11) În cazul în care persoana urmãritã nu este arestatã provizoriu în vederea extrãdãrii, procedura prevãzutã în acest articol are caracter confidenþial, pânã în momentul în care statul solicitat este învestit cu cererea de extrãdare.”
#PAGEBREAK#
37. Dupã articolul 67 se introduc douã noi articole, art. 671 ºi art. 672 , cu urmãtorul cuprins:

„Art. 671 Retragerea cererii de extrãdare
(1) În cazul în care persoana extrãdabilã nu se mai aflã sub puterea mandatului de arestare preventivã sau în cazul în care instanþa a dispus anularea mandatului de executare, instanþa competentã, din oficiu sau la cererea procurorului, verificã, prin încheiere motivatã, dacã mai subzistã condiþiile prevãzute de lege pentru a se solicita extrãdarea, ºi propune de îndatã Ministerului Justiþiei retragerea cererii de extrãdare.
(2) Dispoziþiile art. 67 se aplicã în mod crespunzãtor.”

„Art.672
Transmiterea informaþiilor suplimentare la cererea statului solicitat
(1) În cazul în care, în vederea soluþionãrii cererii de extrãdare, autoritãþile statului strãin solicitã transmiterea unor informaþii suplimentare, acestea vor fi comunicate, în termenul stabilit de autoritãþile statului solicitat, prin Ministerul Justiþiei sau direct, de cãtre instanþa competentã.
(2) Traducerea documentelor se efectueazã de cãtre instanþa competentã.”

38. La articolul 68, dupã alineatul 2 se introduce un nou alineat, alin. 31, cu urmãtorul cuprins:

(31)„Procedura prevãzutã la alin. 1-2 are caracter confidenþial, pânã la arestarea provizorie în vederea extrãdãrii a persoanei urmãrite.”

39. Articolul 69 se modificã ºi va avea urmãtorul curpris:

„Asigurarea rejudecãrii cauzei în prezenþa persoanei extrãdate, în condiþiile art. 34 alin. (1) este datã de Ministerul Justiþiei.”

40. Dupã articolul 73 se introduce un nou articol, art. 731, cu urmãtorul cuprins:

„ Art. 731
Efectele extrãdarii sub condiþie

În cazul în care extrãdarea a fost acordatã sub condiþie, instanþa care a propus solicitarea extrãdãrii ia mãsurile necesare pentru respectarea condiþiei impuse de statul solicitat ºi dã garanþii în acest sens.
În cazul în care condiþia impusã este retrimiterea pe teritoriul statului solicitant, instanþa dispune însoþirea acestuia la frontierã, în vederea preluãrii de cãtre autoritãþile competente ale statului solicitat.”

41. Articolul 74 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 74
Cheltuieli

(1) Cheltuielile privind procedura de extrãdare efectuate pe teritoriul României se suportã de statul român, prin bugetele autoritãþilor ºi instituþiilor implicate, în funcþie de atribuþiile conferite fiecãreia dintre acestea prin prezenta lege. Dispoziþiile art. 20 alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) Cheltuielile de tranzit se suportã de statul solicitant.”

42. La Titlul II, dupã Capitolul III se introduce un nou capitol, „Capitolul III1, cu urmãtorul cuprins:

„Capitolul III1

Dispoziþii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrãdare adoptate la nivelul Uniunii Europene

ART. 761
Domeniu de aplicare

Dispozitiile prezentului capitol se aplicã pentru punerea în practicã a dispoziþiilor Convenþiei privind simplificarea procedurii de extrãdare între Statele Membre ale Uniunii Europene, adoptatã la 10 martie 1995 ºi Convenþia privind extrãdarea între Statele Membre ale Uniunii Europene, adoptatã la 27 septembrie 1996 ºi a dispoziþiilor privind extrãdarea din Convenþia din 19 iunie 1990 de aplicare a acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990, în relaþia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaraþii în sensul neaplicãrii deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare ºi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte sãvârºite înainte de o anumitã datã.

ART. 762
Prescripþia, aministia ºi alte cauze care înlãturã rãspunderea penalã sau consecinþele condamnãrii

(1) În ceea ce priveºte împlinirea ºi întreruperea prescripþiei, sunt aplicabile numai dispozitiile din legislatia statului solicitant.
(2) Amnistia acordatã de România nu împiedicã extrãdarea, cu excepþia cazului în care fapta ilicitã intrã sub jurisdicþie românã.
(3) Absenta unei plângeri prealabile sau a unui aviz oficial care autorizeazã urmãrirea, care ar fi necesare numai potrivit legii române nu aduce atingere obligatiei de extrãdare.

ART. 763
Extrãdarea în materia accizelor, a taxei pe valoarea adãugatã ºi în materie vamalã

Statul român acordã extrãdarea pentri fapte penale în materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugatã ºi în materie vamalã.

ART. 764
Semnalarea în Sistemul Informatic Schengen

Un semnalment în Sistemul Informatic Schengen are acelasi efect ca ºi o cerere de arestare provizorie în vederea extrãdãrii, în sensul articolului 16 din Conventia europeanã de extradare, încheiatã la Paris la 13 septembrie 1957.

ART. 765
Extrãdarea simplificatã

Extrãdarea simplificatã se aplicã în relaþia cu statele membre ale Uniunii Europene, fãrã verificarea condiþiilor speciale prevãzute de art. 50, ori de câte ori sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la art. 49.”



42.Denumirea Titlului III se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„TITLUL III
Dispoziþii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea deciziei – cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare ºi procedurile de predare între statele membre”

43. Articolul 77 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ (1) Mandatul european de arestare este o hotãtâre judecãtoreascã emisã de autoritatea judiciarã competentã a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestãrii ºi predãrii cãtre un alt stat membru a unei persoane cãutate în vederea exercitãrii urmãririi penale sau în scopul executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranþã privativã de libertate.
(2) Mandatul european de arestare se executã pe baza principiului recunoºaterii ºi încrederii reciproce, în confomitate cu dispoziþiile deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.”

44. Articolul 81 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 81
Obiectul ºi condiþiile emiterii mandatului european de arestare

(1) Instanþa care a emis mandatul arestare preventivã în cursul urmãririi penale sau al judecãþii, sau instanþa de executare, dupã caz, emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare, în urmãtoarele condiþii:
a) în vederea efectuãrii urmãririi penale sau a judecãþii, dacã fapta este pedepsitã de legea penalã românã cu o pedeapsã privativã de libertate mai mare de 1 an;
b) în vederea executãrii pedepsei, dacã pedeapsa aplicatã este mai mare de 4 luni, ori în vederea executãrii unei mãsuri de siguranþã;
c) în vederea executãrii unei mãsuri de siguranþã privative de libertate mai mare de 4 luni.
(2) Autoritãþile judiciare române emitente pot solicita autoritãþilor judiciare de executare sã remitã bunurile care constituie mijloace materiale de probã.
(3) Dispoziþiile art. 79 se aplicã în mod corespunzãtor
(4) Când persoana care face obiectul mandatului european de arestare a fost datã în urmãrire internaþionalã în vederea extrãdãrii, instanþa informeazã neîtârziat Centrul de Cooperare Poliþieneascã Internaþionalã din cadrul Ministerului Administraþiei ºi Internelor despre emiterea mandatului european de arestare”.
#PAGEBREAK#

45. Articolul 82 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 82
Transmiterea mandatului european de arestare

(1) În cazul în care se cunoaºte locul unde se aflã persoana urmãritã, autoritatea judiciarã românã emitentã poate transmite mandatul european de arestare direct autoritãþii judiciare de executare.
(2) Autoritatea judiciarã emitentã poate sã solicite introducerea semnalmentelor persoanei în cauzã în Sistemul de Informaþii Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic Naþional de Semnalmente. În acest scop, se aplicã dispoziþiile articolului 95 al Convenþiei din 19 iunie 1990 de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind abolirea gradualã a controalelor la frontierele comune.
(3) Semnalmentul introdus în Sistemul Informatic Schengen echivaleazã cu un mandat european de arestare, dacã este însoþit de informaþiile prevãzute în anexã. Cu titlu tranzitoriu, pânã la data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate informaþiile menþionate în anexã, semnalmentul echivaleazã cu un mandat de arestare european în aºteptarea trimiterii originalului”.

46. Articolul 83 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins :

„ART. 83

Procedura de transmitere

(1) Autoritãþile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasã o urmã scrisã, cu condiþia ca autoritatea judiciarã de executare sã poatã verifica autenticitatea acestuia.
(2) În cazul în care locul unde se aflã persoana urmãritã nu este cunoscut, transmiterea unui mandat european de arestare se poate efectua fie prin Sistemul Informatic Schengen, fie prin intermediul sistemului de telecomunicaþii securizat al Reþelei Judiciare Europene, când acesta va fi disponibil, fie prin Ministerul Justiþiei, fie pe calea Organizaþiei Internaþionale a Poliþiei Criminale (Interpol) sau prin orice mijloc care lasã o urmã scrisã, în condiþii care permit ca autoritatea judiciarã de executare sã poatã verifica autenticitatea.
(3) Dacã autoritatea judiciarã emitentã nu cunoaºte autoritatea judiciarã de executare, se va efectua cercetarea necesarã, inclusiv prin punctele de contact ale Reþelei Judiciare Europene sau prin direcþia de specialitate a Ministerului Justiþiei, pentru a obþine informaþiile necesare de la Statul Membru de executare.
(4) Orice dificultate care ar interveni în legãturã cu transmiterea sau autenticitatea unui mandat european de arestare se va soluþiona prin contact direct între autoritatea judiciarã emitentã ºi autoritatea judiciarã de executare sau cu sprijinul Ministerului Justiþiei.
(5) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciarã românã emitentã poate transmite orice informaþii suplimentare necesare pentru executarea mandatului.
(6) Autoritãþile judiciare emitente române transmit o copie a mandatului european de arestare Ministerului Justiþiei. ”


47. Articolul 84 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 84

„Transferul temporar ºi audierea persoanei solicitate în timpul executãrii mandatului european de arestare

(1) Atunci când s-a emis un mandat european de arestare în situaþia prevãzutã la art. 81 alin. (1) lit. a), autoritatea judiciarã emitentã românã va putea solicita autoritãþii judiciare de executare, înainte ca aceasta sã se fi pronunþat asupra predãrii definitive, predarea temporarã în România a persoanei urmãrite, în vederea audierii sale, sau va putea solicita sã fie autorizatã luarea declaraþiei acestei persoane pe teritoriul statului membru de executare.
(2) Dacã autoritatea judiciarã de executare, dupã ce a aprobat predarea persoanei urmãrite, dispune suspendarea predãrii pânã la terminarea unui proces în curs sau pânã la executarea pedepsei aplicate în statul de executare a mandatului pentru o faptã diferitã de cea care face obiectul mandatului european de arestare, autoritatea judiciarã românã emitentã va putea solicita predarea temporarã a persoanei în vederea audierii sale sau a judecãþii.”

48. Dupã art. 88 se introduce un nou articol, 881, cu urmãtorul cuprins:

„ART. 881

Proceduri prealabile

(1) De îndatã ce curtea de apel primeºte un mandat european de arestare sau un semnalment SIS echivalent, preºedintele secþiei penale repartizeazã cauza în condiþile legii, unui complet format din doi judecãtori.
(2) Instanþa verificã dacã mandatul european de arestare conþine informaþiile prevãzute la art. 79 alin.1.
(3) Dacã informaþiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru luarea unei hotãrâri privind predarea, instanþa solicitã de urgenþã autoritãþii judiciare emitente informaþiile suplimentare necesare ºi fixeazã un termen limitã pentru primirea acestora, þinând cont de termenele maxime prevãzute la art. 95.
(4) Autoritatea judiciarã emitentã poate oricând, din proprie iniþiativã, sã transmitã orice informaþie pe care o considerã utilã.
(5) Dacã mandatul european de arestare conþine informaþiile necesare ºi este tradus potrivit dispoziþiilor art. 79 alin. 4, instanþa solicitã procurorului general de pe lângã curtea de apel sã ia mãsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reþinerea ºi prezentarea acesteia în faþa instanþei.”


49. Articolul 89 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ ART. 89
Arestarea persoanei solicitate

(1) În termen de cel mult 24 de ore de la reþinere persoana solicitatã este prezentatã instanþei competente.
(2) Instanþa informeazã persoana solicitatã asupra existenþei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conþinutului acestuia, asupra posibilitãþii de a consimþi la predarea cãtre statul membru emitent, precum ºi cu privire la drepturile sale procesuale.
(3) Instanþa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivatã.
(4) Persoana arestatã este depusã în arestul poliþiei.
(5) Instanþa comunicã autoritãþii judiciare de emitente arestarea persoanei solicitate.”

50. Articolul 90 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 90

Audierea persoanei arestate

(1) Instanþa procedeazã la audierea persoanei solicitate în termen de cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia.
(2) Persoana arestatã va fi întrebatã, mai întâi, asupra consimþãmântului la predare.
(3) Instanþa se asigurã cã persoana arestatã a consimþit voluntar ºi în deplinã cunoºtinþã de consecinþele juridice ale consimþãmântului, în special asupra caracterului irevocabil al acestuia. În acelaºi fel procedeazã ºi în cazul renunþãrii la efectele regulii specialitãþii.
(4) Dacã persoana arestatã consimte la predare se întocmeºte un proces – verbal care va fi semnat de persoana solicitatã, membrii completului de judecatã, reprezentantul Ministerului Public ºi de grefier. În acelaºi proces-verbal se consemneazã, dacã este cazul, ºi renunþarea la drepturile conferite de regula specialitãþii.
(5) Dacã persoana arestatã nu consimite la predare, instanþa procedeazã la audierea acesteia.
(6) Opoziþia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenþa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executãrii manndatului european de arestare.
(7) Instanþa poate fixa, cu respectarea termenelor maxime prevãzute la art. 95, un termen pentru administrarea probelor propuse de persoana arestatã ºi de procuror sau pentru transmiterea unor informaþii suplimentare de cãtre autoritatea judiciarã emitentã, cu privire la cauzele de refuz sau de condiþionare a predãrii.
(8) În toate cazurile, reprezentantul Ministerului Public va pune concluzii
(9)În cursul procedurii, instanþa, ascultând ºi concluziile procurorului dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menþinerii mãsurii arestãrii sau punerii în libertate a persoanei solicitate, în acest din urmã caz, luând toate mãsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate.
(10) În scopul luãrii unei decizii potrivit alineatului precedent, instanþa va þine seama de toate circumstanþele cazului ºi de necesitatea asigurãrii executãrii mandatului european de arestare.”

51. Articolul 91 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 91
Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare

(1) Persoana arestatã are dreptul de a fi informatã cu privire la conþinutul mandatului european de arestare.
(2) Persoana arestatã are dreptul de a fi asistatã de un apãrãtor ales sau numit din oficiu de instanþã.
(3) Persoana arestatã care nu înþelege sau nu vorbeºte limba românã are dreptul la interpret, asigurat gratuit de cãtre instanþã.”
#PAGEBREAK#
52. Articolul 92 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 92
Predarea temporarã sau luarea declaraþiei persoanei solicitate

(1) În situaþiile prevãzute la art. 81 alin. (1) lit. a), dacã autoritatea judiciarã emitentã o solicitã, se va putea aproba predarea temporarã a persoanei solicitate în statul membru emitent sau se va proceda la luarea unei declaraþii acestei persoane.
(2) În cazul în care s-a acordat predarea temporarã, aceasta se va efectua în condiþiile ºi pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciarã emitentã ºi cea de executare. În toate cazurile, persoana urmãritã va trebui sã se întoarcã în România pentru a participa la desfãºurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.
(3) În cazul în care nu se acordã predarea temporarã sau aceasta nu este solicitatã, autoritatea judiciarã de executare românã procedeazã la luarea unei declaraþii persoanei solicitate, dupã caz, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciarã emitentã, în conformitate cu legea statului membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedurã penalã român ºi în condiþiile stabilite potrivit înþelegerii dintre autoritãþile judiciare vizate. În toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmãrite.”

53. Articolul 93 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 93
Executarea mandatului european de arestare în cazul în care persoana solicitatã consimite la predare

(1) În cazul în care persoana solicitatã consimte la predare, hotãrârea instanþei prin care se ia act de consimþãmântul consemnat în procesul-verbal judiciar menþionat la art. 90 alin. 7 are aceleaºi efecte juridice ca hotãrârea de predare prevãzutã la art. 94.
(2) Hotârârea menþionatã la alin. 1 este definitivã.”


54. Articolul 94 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 94

Hotãrârea privind executarea unui mandat european de arestare

(1) Instanþa se pronunþã prin hotãrâre cu privire la executarea unui mandat european de arestare în termen de 5 zile de la data la care a avut loc audierea persoanei solicitate.
(2) Dacã informaþiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a permite luarea unei hotãrâri privind predarea, informaþiile suplimentare necesare vor fi solicitate de urgenþã ºi se va fixa un termen pentru primirea acestora, þinând cont de termenele maxime prevãzute la art. 95.”

55. Dupã articolul 94 se introduc douã noi articole, art. 941 ºi art. 942, cu urmãtorul cuprins:

„ART. 941

Cãi de atac

(1) Împotriva încheierilor menþionate la art. 89 alin. 3 ºi 90 alin. 9 se poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunþare.
(2) Hotãrârea menþionatã la art. 94 poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunþare.
(3) Recursul formulat în scris trebuie motivat.
(4) Când recursul este declarat oral, acesta trebuie motivat în termen de 24 de ore de la declarare în cazul prevãzut la alin. 1 ºi în termen de 5 zile, în cazul prevãzut la alin. 2.
(5) Cererea de recurs ºi motivele acesteia se comunicã pãrþii interesate.
(6) În cazul declarãrii recursului, cauza se transmite de îndatã ce acesta este motivat sau la expirarea termenului de motivare, Secþiei Penale a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie.”


„ ART. 942
Soluþionarea recursului

Recursul declarat în condiþiile menþionate la art. 941 din prezenta lege se soluþioneazã cu precãdere, în termen de 3 zile de la transmiterea cauzei la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie.”

56. Articolul 107 se abrogã.

57. Articolul 109 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 109

Dispoziþii generale

Exercitarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri iniþiate de autoritãþile judiciare române competente, pentru o faptã care constituie infracþiune conform legii române, pot fi transferate unui stat strãin, în condiþiile prevãzute în prezentul titlu”


58. Articolul 111 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 111

Procedura

(1) Transferul procedurii penale se solicitã de organul de urmãrire penalã competent, dacã procedura se referã la activitatea de urmãrire penalã, sau de cãtre instanþa pe rolul cãreia se aflã cauza în primã instanþã, dacã procedura se referã la activitatea de judecatã.
(2) Cererea de transfer al procedurii penale este formulatã în baza unei încheieri prin care instanþa competentã dispune motivat transferul. În acest sens, la cererea Ministerului Public, a inculpatului sau din oficiu, instanþa competentã sã soluþioneze cauza în primã instanþã sau instanþa pe rolul cãreia se aflã cauza în primã instanþã, dupã caz, verificã dacã sunt îndeplinite prevãzute de lege pentru a se dispune transferarea.
(3) Dacã inculpatul se aflã în strãinãtate, acesta poate sã cearã, personal sau prin reprezentant legal ori prin avocat, transferul procedurii penale, direct sau prin intermediul autoritãþilor statului strãin ori al oficiilor consulare române, care o transmit autoritãþii centrale.
(4) Încheierea prevãzutã la alin. (2) poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunþare sau de la comunicare, dupã caz.
(5) Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rãmasã definitivã, suspendã termenul de prescripþie a rãspunderii penale, precum ºi continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor ºi demersurilor cu caracter urgent.
(6) Cererea prevãzutã la alin. 1 este transmisã Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie sau Ministerului Justiþiei, potrivit art. 13 din lege, însoþitã de copii autentice ale tuturor actelor de procedurã întocmite în cauzã.

59. Articolul 111 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 112
Transmiterea cererii

Ministerul Justiþiei sau Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, dupã caz, asigurã transmiterea cererii de transfer a procedurii penale pe una din cãile prevãzute de prezenta lege.”


60. La titlul IV, dupã capitolul II se introduce un nou capitol, „Capitolul II1”, cu urmãtorul cuprins:

„Capitolul II1

Dispoziþii pentru punerea în practicã a Convenþiei de aplicare a Acordurilor de la Schengen

ART. 1141
Aplicarea principiului NON BIS IN IDEM

(1) O persoanã în privinþa cãreia s-a pronuntat o hotarâre definitivã pe teritoriul unui stat membru al spaþiului Schengen, nu poate fi urmaritã pentru aceleaºi fapte doar dacã, în caz de condamnare, hotarârea a fost executatã, este în curs de executare sau nu mai poate fi executatã potrivit legii statului care a pronunþat condamnarea.
(2) Cu toate acestea, dispoziþiile alin. 1 nu se aplicã dacã:
a) faptele vizate de hotarârea strãinã s-au petrecut în tot sau în parte pe teritoriul României; în acest din urmã caz, excepþia nu se aplicã dacã faptele s-au petrecut în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunþat hotarârea;
b) dacã faptele vizate de hotarârea strãinã constituie o infracþiune contra siguranþei statului sau împotriva altor interese esenþiale ale României;
c) dacã faptele vizate de hotarârea strãinã au fost savârºite de un funcþionar român prin încãlcarea obligaþiilor sale de serviciu.
(3) Exceptiile menþionate la alin. 2 nu se aplicã atunci când, pentru aceleaºi fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urmãririi penale sau a acordat extrãdarea persoanei în cauzã.”

61. Titlul V se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„TITLUL V
Recunoaºterea ºi executarea hotãrârilor penale ºi a actelor judiciare

Capitolul I
Recunoaºterea ºi executarea hotãrârilor penale ºi a actelor judiciare strãine

ART. 115.
Hotãrârea penalã strãinã ºi actul judiciar strãin

(1) În sensul prezentului capitol, prin hotãrâre penalã strãinã se înþelege o hotãrâre pronunþatã de instanþa competentã a unui alt stat.
(2) În sensul prezentului capitol, prin act judiciar strãin se înþelege un act judiciar care emanã de la o autoritate judiciarã strãinã competentã.
(3) Competenþa instanþei sau autoritãþii judiciare strãine se verificã prin intermediul Ministerului Justiþiei.

ART. 116
Condiþii pentru recunoaºtere

(1) Recunoaºterea pe teritoriul României a unei hotãrâri penale strãine sau unui act judiciar strãin poate avea loc dacã:
a) România ºi-a asumat o asemenea obligaþie printr-un tratat internaþional la care este parte;
b) respectã dispoziþiile art. 6 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, încheiatã la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificatã de România prin Legea nr. 30/1994;
c) nu a fost pronunþatã pentru o infracþiune politicã sau pentru o infracþiune militarã care nu este o infracþiune de drept comun;
d) respectã ordinea publicã a statului român;
e) hotãrârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române;
f) nu s-a pronunþat o condamnare pentru aceleaºi fapte împotriva aceleaºi persoane în România;
g) nu s-a pronunþat o condamnare pentru aceleaºi fapte împotriva aceleaºi persoane într-un alt stat care a fost recunoscutã în România.
(2) În mod excepþional, hotãrârile penale strãine pot fi recunoscute în România ºi dacã nu este întrunitã condiþia prevãzutã la alin. 1 lit. a), pe bazã de reciprocitate. În acest sens, instanþa competentã solicitã Ministerului Justiþiei verificarea îndeplinirii condiþiei recirocitãþii.
(3) Executarea hotãrârii este posibilã, independent de verificarea condiþiilor prevãzute la alin. (1), ºi atunci când se referã la un cetãþean român a cãrui extrãdare a fost, în prealabil, acordatã de România statului strãin în care s-a pronunþat hotãrârea.


ART. 117

Procedura de recunoaºtere la cererea unui stat strãin

(1) Cererea de recunoaºtere a unei hotãrâri penale strãine, formulatã de autoritatea competentã a statului strãin solicitant, este transmisã de Ministerul Justiþiei procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel în circumscripþia cãreia domiciliazã sau este localizat condamnatul.
(2) Condamnatul se citeazã, iar o datã cu citaþia i se comunicã hotãrârea strãinã împreunã cu actele ce o însoþesc, în traducere românã.
(3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu ºi, dupã caz, la interpret.
(4) Instanþa, ascultând concluziile procurorului ºi declaraþiile condamnatului, dacã constatã cã sunt întrunite condiþiile legale, recunoaºte hotãrârea penalã strãinã ºi actele judiciare strãine, iar în cazul când pedeapsa pronunþatã prin acea hotãrâre nu a fost executatã sau a fost executatã numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsã o pedeapsã corespunzãtoare potrivit legii penale române.
(5) Dacã hotãrârea penalã strãinã se referã la un bun imobil, cererea se transmite procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel în circumscripþia cãreia se aflã imobilul.
(6) Curtea de Apel decide prin hotãrâre pronunþatã în camera de consiliu, care poate fi atacatã cu recurs. Hotãrârea se comunicã parchetului ºi Ministerului Justiþiei.


ART. 118

Procedura specialã de recunoaºtere pe cale principalã


(1) Recunoaºterea hotãrârilor penale pronunþate de instanþele judecãtoreºti din strãinãtate sau a altor acte judiciare strãine se poate face ºi pe cale principalã, de cãtre instanþa de judecatã sesizatã în acest scop de cãtre condamnat sau de cãtre procuror.
(2) În acest caz, competenþa aparþine judecãtoriei în a cãrei circumscripþie teritorialã se aflã condamnatul.
(3) Dispoziþiile art. 117 alin. 3-6 se aplicã în mod corespunzãtor.

ART. 119

Procedura de recunoaºtere pe cale incidentalã

Recunoaºterea se poate face pe cale incidentalã în cadrul unui proces penal în curs, de cãtre procuror în faza de urmãrire sau de cãtre instanþa de judecatã în faþa cãreia cauza este pendinte.

ART. 120

Executarea hotãrârilor pronunþate în proceduri administrative


Executarea hotãrârilor pronunþate în proceduri administraative, pentru fapte asimilate infracþiunilor, astfel cum sunt acestea definite de Convenþia europeanã privind valoarea internaþionalã a hotãrârilor represive, adoptatã la Haga la 28 mai 1970, este posibilã numai dacã persoana în cauzã a avut posibilitatea de a exercita o cale de atac în faþa unei instanþe judecãtoreºti.

ART. 121

Mãsuri preventive

Înainte de luarea unei decizii privind recunoaºterea unei hotãrâri penale strãine instanþa competentã poate, la cererea statului strãin, transmisã de Ministerul Justiþiei, sau chiar din oficiu, sã dispunã, independent de îndeplinirea condiþiilor prevãzute de art. 148 din Codul de procedurã penalã, arestarea preventivã a persoanei care face obiectul hotãrârii a cãrei recunoaºtere se solicitã sau o altã mãsurã preventivã pentru a evita fuga persoanei în cauzã de pe teritoriul României.

ART. 122
Legea aplicabilã ºi efectele executãrii

(1) Executarea unei hotãrâri penale strãine are loc potrivit legii române.
(2) Hotãrârile strãine recunoscute ºi executate în România produc aceleaºi efecte ca ºi hotãrârile pronunþate de instanþele române.
(3) Statul strãin care solicitã executarea este singurul competent sã decidã asupra unei cãi extraordinare de atac împotriva hotãrârii de executat.
(4) Amnistia ºi graþierea pot fi acordate atât de statul strãin, cât ºi de statul român.
(5) Statul strãin trebuie sã informeze statul român asupra intervenirii oricãreia dintre cauzele care determinã încetarea executãrii, prevãzute la alin. (4).
(6) Începerea executãrii pedepsei în România are ca efect renunþarea statului strãin la executarea pe teritoriul acestuia, exceptând cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz în care acest stat redobândeºte dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul strãin redobândeºte dreptul la executare începând din momentul în care este informat asupra neexecutãrii, totale sau parþiale, a acestei pedepse.

Capitolul II

Executarea hotãrârilor penale ºi a actelor judiciare române în strãinãtate

ART. 123

Condiþii pentru formularea unei cereri de recunoaºtere ºi executare

(1) Instanþele române pot solicita recunoaºterea ºi executarea de cãtre un stat strãin a unei hotãrâri judecãtoreºti numai în unul din urmãtoarele cazuri:
a) condamnatul este cetãþean al statului solicitat sau al unui stat terþ sau este apatrid ºi are domiciliul pe teritoriul acelui stat ºi potrivit legii statului solicitat, extrãdarea condamnatului în România în vederea executãrii pedepsei nu este admisibilã sau statul strãin refuzã sã acorde extrãdarea;
b) condamnatul este cetãþean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are ºi cetãþenia statului solicitat ºi statul strãin refuzã sã acorde extrãdarea acestuia;
(2) Formularea unei cereri de recunoaºtere ºi executare este, de asemenea, admisibilã dacã condamnatul se aflã în executarea unei pedepse privative de libertate în statul strãin pentru o altã faptã decât cea care a motivat condamnarea în România.
(3) O condiþie suplimentarã pentru formularea unei cereri de recunoaºtere a unei hotãrâri penale prin care se dispune o pedeapsã sau o mãsurã de siguranþã este ca durata pedepsei aplicate sã fie mai mare de un an.
(4) Dispoziþiile alin. (1) nu sunt aplicabile, dacã împrejurãrile cauzei o cer, în baza unui tratat încheiat cu statul strãin, atunci când se aplicã mãsura de siguranþã a expulzãrii.
(5) Delegarea executãrii se acordã cu condiþia neagravãrii, în statul strãin, a pedepsei aplicate prin hotãrârea pronunþatã în România.
(6) Recunoaºterea în strãinãtate a actelor judiciare emise de autoritãþile române competente are loc în condiþiile tratatului internaþional aplicabil.

ART. 124
Efectele recunoaºterii

(1) Recunoaºterea ºi executarea de cãtre statul strãin a cererii de recunoaºtere formulatã de instanþele române are ca efect renunþarea de cãtre statul român la executarea hotãrârii pe teritoriul României.
(2) Dispoziþiile alin. (1) nu împiedicã statul român sã redobândeascã dreptul la executarea hotãrârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executare sau, în cazul unei pedepse pecuniare, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totalã sau parþialã a acestei pedepse.

ART. 125
Procedura de formulare a unei cereri de recunoaºtere ºi a executare a unei hotãrâri penale

(1) Cererea de recunoºatere ºi executare a unei hotãrâri penale într-un stat strãin este formulatã de instanþa de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de câte ori sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la art. 123.
(2) La cerere se anexeazã actele prevãzute de tratatul internaþional aplicabil, sau, în lipsa unui tratat, cel puþin hotãrârea definitivã ºi mandatul de executare a pedepsei.
(3) Atunci când este necesar consimþãmântul condamnatului, acesta va fi dat în camera de consiliu a instanþei de executare, exceptând cazul în care condamnatul se aflã în strãinãtate; în acest caz, consimþãmântul poate fi dat în faþa unui funcþionar consular român sau în faþa autoritãþii judiciare strãine competente.
(4) În cazul în care condamnatul se aflã în România ºi nu a formulat el însuºi cererea prevãzutã la alin. (1), procurorul competent procedeazã la notificarea acestuia.
(5) Lipsa unui rãspuns al condamnatului echivaleazã cu consimþãmântul la formularea cererii, fapt asupra cãruia este informat prin notificare.
#PAGEBREAK#
62. Articolul 126 se abrogã.

63. Articolul 127 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

“ART. 127

Dreptul aplicabil

(1) Prezentul titlu se aplicã în domeniul transferãrii persoanelor condamnate, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaþionale la care România este parte, iar în absenþa acestora, pe bazã de reciprocitate.
(2) Dispoziþiile prezentului titlu se aplicã deopotrivã, în completare, situaþiilor nereglementate prin tratatele internaþionale la care se referã alin. (1).
(3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor ºi obligaþiilor care decurg din normele internaþionale privitoare la transferul în strãinãtate a deþinuþilor, în scopul audierii acestora în calitate de martori sau al confruntãrii.
(4) În cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul român va indica instrumentul internaþional în temeiul cãruia cererea este formulatã.”

64. Articolul 131 se abrogã.

65. Articolul 138 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

“ART. 138
Procedura prealabilã

(1) Cererea de transferare formulatã de un resortisant strãin condamnat de o instanþã românã se transmite Ministerului Justiþiei din România. La primirea cererii, Ministerul Justiþiei solicitã sã îi fie transmise, în regim de urgenþã, de cãtre Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor, actele ºi informaþiile la care se referã art. 133 alin. (3) ºi art. 134 alin. (2) lit. a) - d).
(2) Dupã primirea actelor ºi informaþiilor prevãzute la alin. (1), Ministerul Justiþiei le va traduce ºi apoi le va transmite, împreunã cu cererea de transferare, autoritãþii centrale din statul de executare, de la care va solicita, totodatã, transmiterea documentelor prevãzute la art. 134 alin. (1), precum ºi hotãrârea privind acceptarea cererii de transferare.
(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacã autoritãþile române deþin informaþii sau documente care atrag în mod necesar refuzul transferãrii. O asemenea soluþie poate fi datã de cãtre curtea de apel competentã, sesizatã de procurorul general al curþii, din oficiu sau la cererea ministrului justiþiei. Sentinþa curþii de apel se motiveazã ºi este supusã recursului, în termen de 5 zile de la pronunþare.
(4) Dacã soluþia de refuz al transferãrii, prevãzutã la alin. (3), rãmâne definitivã, Ministerul Justiþiei va informa despre aceasta, în cel mai scurt timp, autoritatea centralã a statului de executare. Informarea condamnatului se va face în timp util, conform art. 133, alin. (5), prin intermediul Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor.”


66. Articolul 139 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 139
Soluþii

(1) În cazul în care procedura de soluþionare a cererii de transferare continuã, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai întâi examenului de regularitate internaþionalã la Ministerul Justiþiei. Dispoziþiile ar. 40 se aplicã în mod corespunzãtor Dupã observarea îndeplinirii condiþiilor, ministerul transmite cererea ºi actele ajutãtoare, însoþite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel competentã. La dosar se vor ataºa ºi înscrisurile depuse în legãturã cu cererea de transferare de cãtre oficiul consular strãin competent, potrivit art. 135 alin. (2).
(2) Procurorul general, primind cererea ºi actele prevãzute la alin. (1), procedeazã la luarea unei declaraþii condamnatului, pentru a se asigura cã acesta ºi-a dat consimþãmântul la transferare, personal sau prin reprezentant, în condiþiile prevãzute la art. 134 alin. (1). Declaraþia condamnatului se consemneazã într-un proces-verbal, care se semneazã de cãtre procuror ºi persoana condamnatã.
(3) Procurorul general sesizeazã, în vederea soluþionãrii cererii de transferare, curtea de apel în a cãrei circumscripþie se aflã locul de detenþie ori, în cazul în care condamnatul nu a început executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodatã, înainte de sesizarea curþii de apel, procurorul general va verifica dacã persoana condamantã face obiectul unui dosar penal aflat în curs pe teritoriul statului român, informând în mod corespunzãtor instanþa. În cazul în care obþinerea informaþiilor ar conduce la întârzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curþii de apel, urmând ca acestea sã fie obþinute cel mai târziu pâmã la primul termen de judecatã.
(4) Cererea se judecã în camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum ºi, dacã este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un apãrãtor ales ori, în lipsã, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenþã ºi cu precãdere, iar hotãrârea se motiveazã în cel mult 5 zile de la pronunþare.
(5) Hotãrârea se comunicã Ministerului Justiþiei.
(6) Împotriva hotãrârii pot declara recurs, procurorul general al curþii de apel, la cererea ministrului justiþiei, în termen de 5 zile de la comunicarea cãtre minister. Dispoziþiile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor.
(7) Ministerul Justiþiei va informa, în cel mai scurt timp, autoritatea centralã a statului de executare, cu privire la soluþia definitivã pronunþatã de cãtre instanþele române asupra cererii de transferare. Prevederile art. 138 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.
(8) Dacã transferarea condamnatului a fost acceptatã, Ministerul Justiþiei informeazã despre aceasta Ministerul Administraþiei ºi Internelor, care asigurã predarea sub escortã.
(9) În cazul unei persoane, care dupã de a fost condamnatã printr-o hotãrâre penalã definitivã pronunþatã de o instanþã românã, evadeazã, în cazul începerii executãrii pedepsei ori, în cazul în care nu a început executarea pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al cãrui resortisant este, statul roman va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executãrii pedepsei aplicate. Cererea se formuleazã de cãtre instanþa de executare, în cazul în care persoana condamantã se sustrage de la executarea pedepsei, sau de cãtre instanþa în a cãrei circumscripþie se aflã locul de deþinere, în cazul în care persoana condamantã a început executarea pedepsei. Cererea poate include ºi solicitarea ca statul pe teritoriul cãruia s-a refugiat persoana condamnatã sã ia mãsura arestãrii sau orice altã mãsurã pentru a garanta cã persoana condamnatã va rãmâne pe teritoriul sãu pânã la comunicarea hotãrârii asupra cererii de preluare a executãrii. La cerere se vor anexa documentele prevãzute la 133 alin. 3 ºi art. 134 alin. 2 lit. a, b ºi d. Dupã traducerea cererii ºi a actelor anexe acestea se transmit la Ministerul Justiþiei spre a fi comunicate autoritãþii centrale din statul solicitat.”

67. Alin. 1 lit. b) al art. 144 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„b) fie sã schimbe condamnarea, printr-o hotãrâre judecãtoreascã, înlocuind astfel pedeapsa aplicatã în statul de condamnare printr-o pedeapsã prevãzutã de legislaþia românã pentru aceeaºi infracþiune, în condiþiile enunþate la art. 146.”

68. La articolul 148 se introduce un alineat nou, alin. 2, cu urmãtorul cuprins:

„ (2) În aceste sens, în cazurile prevãzute la alin. 1 lit. a ºi b Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor va transmite periodic Ministerului Justiþiei informaþiile privind executarea pedepsei. În cazul prevãzut la alin. 1 lit. c informaþiile vor fi comunicate, la cererea Ministerului Justiþiei.”

69. Alineatul (4) al articolului 149 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„(4) Îndatã ce Ministerul Justiþiei primeºte declaraþia de consimþãmânt de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel competentã, care, la rândul sãu, sesizeazã curtea de apel pentru ca aceasta sã recunoascã hotãrârea strãinã ºi sã o punã în executare, conform prevederilor art. 145 sau art. 146, dupã caz. Dispoziþiile art. 116 se aplicã în mod corespunzãtor.”

70. Alineatul 3 al art. 154 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„(3) Cererile de tranzit ºi rãspunsurile se comunicã pe calea prevãzutã la art. 130 alin. (2). Asupra acordãrii tranzitului decide Ministerul Justiþiei.”

71. La art. 154, dupã alineatul 3 se introduce un nou alineat, alin. 31, cu urmãtorul cuprins:

(31) „Ministerul Justiþiei comunicã de îndatã hotãrârea luatã statului solicitant ºi Ministerului Administraþiei ºi Internelor.”

72. Alineatul 5 al art. 154 se modificã ºi ava avea urmãtorul cuprins:

„(5) La cererea statului solicitant, statul român, solicitat sã acorde tranzitul, poate sã dea asigurarea cã persoana condamnatã nu va fi nici urmãritã, nici deþinutã, sub rezerva aplicãrii alin. (4), nici supusã vreunei alte mãsuri de restrângere a libertãþii pe teritoriul statului român, pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului de condamnare. Asigurarea se dã de cãtre Ministerul Justiþiei. ”


73. Titlul VII se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:


„TITLUL VII
Asistenþa judiciarã în materie penalã

Capitolul I

Asistenþa judiciarã internaþionalã

ART. 158
Obiectul asistenþei judiciare

În sensul prezentului capitol, asistenþa judiciarã internaþionalã cuprinde îndeosebi urmãtoarele activitãþi:
a) comisiile rogatorii internaþionale;
b audierile prin videoconferinþã;
c) înfãþiºarea în statul solicitant a martorilor, experþilor ºi a persoanelor urmãrite;
d) notificarea actelor de procedurã care se întocmesc ori se depun într-un proces penal;
e) cazierul judiciar;
f) alte forme de asistenþã judiciarã.

ART. 159
Conþinutul general al cererii de asistenþã judiciarã ºi actele anexate acesteia

(1) Cererea de asistenþã judiciarã trebuie sã indice:
a) denumirea autoritãþii judiciare solicitantã ºi denumirea autoritãþii judiciare solicitate;
b) obiectul ºi motivele cererii;
c) calificarea juridicã a faptelor;
d) datele de identificare ale învinuitului, inculpatului sau condamnatului, ori ale martorului sau expertului, dupã caz.
e) inculparea ºi prezentarea sumarã a faptelor.
(2) La cerere se anexeazã acte în sprijinul acesteia, dupã caz, în funcþie de natura ºi obiectul cererii.
(3) Actele anexate cererii de asistenþã judiciarã trebuie certificate de autoritatea judiciarã solicitantã, fiind scutite de orice alte formalitãþi de supralegalizare.


ART. 160
Comisia rogatorie internaþionalã

Comisia rogatorie internaþionalã în materie penalã este acea formã de asistenþã judiciarã care constã în împuternicirea pe care o autoritate judiciarã dintr-un stat o acordã unei autoritãþi din alt stat, mandatatã sã îndeplineascã, în locul ºi în numele sãu, unele activitãþi judiciare privitoare la un anumit proces penal.

ART. 161
Obiectul comisiei rogatorii

(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie cu precãdere:
a) localizarea ºi identificarea persoanelor ºi obiectelor; audierea inculpatului, audierea pãrþii vãtãmate, a celorlalte pãrþi, a martorilor ºi experþilor, precum ºi confruntarea; percheziþia, ridicarea de obiecte ºi înscrisuri, sechestrul ºi confiscarea specialã; cercetarea la faþa locului ºi reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-ºtiinþificã ºi constatarea medico-legalã; transmiterea de informaþii necesare într-un anumit proces, interceptãrile ºi înregistrãrile audio ºi video, examinarea documentelor de arhivã ºi a fiºierelor specializate ºi alte asemenea acte de procedurã;
b) transmiterea mijloacelor materiale de probã;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Dacã statul solicitant doreºte ca martorii sau experþii sã depunã jurãmânt, va cere aceasta în mod expres, iar statul român va da curs acestei cereri în situaþiile în care legea internã românã nu se opune.
(3) Statul român va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Dacã statul solicitant cere în mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, în mãsura posibilului, acestei cereri.

ART. 162
Data ºi locul comisiei rogatorii

(1) Dacã statul solicitant cere în mod expres, statul român îl va informa despre data ºi locul îndeplinirii comisiei rogatorii. Autoritãþile ºi persoanele în cauzã, menþionate de statul solicitant, vor putea sã asiste ºi sã colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, în limitele permise de legea românã.
(2) Dispoziþiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor ºi înn cazul în care asistenþa este solicitatã de autoritãþile judiciare române.

ART. 163
Percheziþii ºi sechestre

(1) Comisiile rogatorii având ca obiect percheziþiile ºi sechestrul sunt supuse urmãtoarelor condiþii:
a) infracþiunea care motiveazã comisia rogatorie trebuie sã fie susceptibilã de a da loc la extrãdare în România, ca stat solicitat;
b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie sã fie compatibilã cu legea românã.
(2) Comisiile rogatorii având ca obiect indisponibilizarea sumelor de bani, prin poprire, se executã potrivit dispoziþiilor Codului de procedurã penalã ºi a altor legi speciale, conform procedurilor ºi formalitãþilor prevãzute în cerere, în mãsura în care acestea nu sunt incompatibile cu legislaþia românã.
In cazul se solicitã executarea unei comisii rogatorii având ca obiect restituirea bunurlor, autoritatea judiciarã românã solicitatã poate da curs unei asemenea cereri, potrivit dispoziþiilor Codului de procedurã penalã, atunci când nu existã nici o îndoialã cã bunurile sunt proprietatea persoanei vãtãmate, fãrã prejudicirea terþilor de bunã credinþã.

ART. 164
Remiterea obiectelor ºi dosarelor

(1) Statul român va putea sã amâne remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a cãror comunicare este cerutã, dacã acestea îi sunt necesare pentru o procedurã penalã în curs.
(2) Obiectele ºi originalele dosarelor ºi ale documentelor, comunicate în îndeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cât mai curând posibil statului român de cãtre statul solicitant, în afarã de cazul în care statul român renunþã la ele.

ART. 165
Audierile prin videoconferinþã
(1) În cazul în care o persoanã care se aflã pe teritoriul României trebuie sã fie audiatã ca martor sau expert de cãtre autoritãþile judiciare ale unui stat strãin ºi este inoportun sau imposibil pentru acea persoanã sã se înfãþiºeze personal pe teritoriul acelui stat, statul strãin poate solicita ca audierea sã aibã loc prin videoconferinþã, potrivit alineatelor urmãtoare.
(2) O asemenea cerere poate fi acceptatã de statul român dacã nu contravine principiilor sale fundamentale de drept ºi cu condiþia sã dispunã de mijloacele tehnice care sã permitã efectuarea audierii prin videoconferinþã.
(3) În cererea de audiere prin videoconferinþã trebuie sã se precizeze, în afarã de informaþiile prevãzute la art. 159, motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul sã fie prezent personal la audiere, precum ºi denumirea autoritãþii judiciare ºi numele persoanelor care vor proceda la audiere.
(4) Martorul sau expertul vor fi citaþi potrivit legii române.
(5) Autoritãþile judiciare competente pentru aplicarea prezentului articol sunt curþile de apel, în cursul judecãþii, respectiv Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, în cursul urmãririi penale.
(6) Audierea prin videoconferinþã se desfãºoarã potrivit urmãtoarelor reguli:
a) audierea are loc în prezenþa judecãtorului sau procurorului român competent, dupã caz, asistat, dupã caz, de un interpret; magistratul român verificã identitatea persoanei audiate ºi este obligat sã asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii române. În cazul în care constatã cã sunt încãlcate principiile fundamentale ale dreptului român, magistratul ia de îndatã mãsurile necesare pentru a asigura desfãºurarea audierii în conformitate cu legea românã;
b) autoritãþile judiciare române competente ºi cele ale statului solicitant convin, dupã caz, asupra mãsurilor de protecþie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectueazã direct de cãtre autoritatea judiciarã competentã a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;
d) martorul sau expertul va fi asistat, dupã caz, de un interpret, potrivit legii române;
e) persoana chematã ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune mãrturie, care îi este conferit fie de legea românã, fie de legea statului solicitat.
(7) Fãrã a aduce atingere mãsurilor convenite pentru protecþia martorilor, autoritatea judiciarã românã întocmeºte un proces-verbal în care se consemneazã data ºi locul audierii, identitatea persoanei audiate, informaþii privind depunerea jurãmântului ºi condiþiile tehnice în care audierea s-a desfãºurat. Procesul-verbal se transmite autoritãþii judiciare competente a statului solicitant.
(8) Dispoziþiile Codului de procedurã penalã se aplicã în mod corespunzãtor.
(9) Dispoziþiile prezentului articol se pot aplica ºi în cazul audierii învinuiþilor sau inculpaþilor, dacã persoana în cauzã consimte ºi dacã existã un acord în acest sens între autoritãþile judiciare române ºi cele ale statului solicitant.
(10) Cheltuielile legate de stabilirea legãturii video, cele legate de punerea la dispoziþie a acestei legãturi în statul solicitant, remunerarea interpreþilor ºi indemnizaþiile plãtite martorilor ºi experþilor, precum ºi cheltuielile de deplasare în statul solicitat, vor fi rambursate de statul strãin solicitant statului român, dacã acesta din urmã nu a renunþat expres la rambursarea acestor cheltuieli în totalitate sau parþial.
(11) Dispoziþiile prezentului articol se aplicã în mod corespunzãtor ºi înn cazul în care asistenþa este solicitatã de autoritãþile judiciare române

ART. 166
Transmiterea spontanã de informaþii

(1) Autoritãþile judiciare române pot, fãrã cerere prealabilã, sã transmitã autoritãþilor competente ale unui stat strãin informaþiile obþinute în cadrul unei anchete, atunci când considerã cã acestea ar putea ajuta statul destinatar sã iniþieze o procedurã penalã sau când informaþiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenþã judiciarã.
(2) Statul român poate impune anumite condiþii privitoare la modul de utilizare a informaþiilor transmise, potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar este obligat sã respecte condiþiile impuse.

ART. 167
Livrãri supravegheate

(1) Autoritãþile judiciare române competente autorizeazã, la cerere, în condiþiile legii române, livrãri supravegheate, în cadrul unor proceduri penale privind infracþiuni care pot da loc la extrãdare.
(2) Livrãrile supravegheate se deruleazã potrivit legii române.
(3) Dispoziþiile prezentului articol se aplicã în mod corespunzãtor ºi înn cazul în care asistenþa este solicitatã de autoritãþile judiciare române


ART. 168
Anchete sub acoperire

(1) Statul român poate conveni cu un stat strãin sã îºi acorde asistenþã reciprocã pentru desfãºurarea unor anchete de cãtre agenþi sub acoperire.
(2) Autoritãþile române competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii române.
(3) În condiþiile legii române, autoritãþile judiciare române ºi cele strãine vor stabili modalitãþile concrete de desfãºurare a anchetei ºi statutul juridic al agenþilor.


ART.169
Echipele comune de anchetã
(1) În vederea facilitãrii soluþionãrii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de anchetã, cu un obiectiv precis ºi cu o duratã limitatã care poate fi prelungitã prin acordul statelor implicate. Componenþa echipei este decisã de comun acord.
(2) O echipã comunã de anchetã poate fi creatã în special când:
a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile ºi care implicã importante mijloace umane ºi de altã naturã, care privesc ambele state;
b) mai multe state efectueazã anchete care necesitã o acþiune coordonatã ºi concertatã în statele în cauzã.
(3) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetã poate fi formulatã de orice stat implicat. Echipa este formatã în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuatã.
(4) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetã cuprinde propuneri referitoare la componenþa echipei.
(5) Componenþii echipei comune desemnaþi de autoritãþile române au calitatea de "membri", în timp ce cei desemnaþi de un stat strãin au calitatea de "membri detaºaþi".
(6) Activitatea echipei comune de anchetã pe teritoriul statului român se desfãºoarã potrivit urmãtoarelor reguli generale:
a) conducãtorul echipei este un reprezentant al autoritãþii judiciare române competente;
b) acþiunile echipei se desfãºoarã conform legii române. Membrii echipei ºi membrii detaºaþi ai echipei îºi executã sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevãzute la lit. a).
(7) Membrii detaºaþi pe lângã echipa comunã de anchetã sunt abilitaþi sã fie prezenþi la efectuarea oricãror acte procedurale, cu excepþia cazului când conducãtorul echipei decide contrariul.
(8) Atunci când echipa comunã de anchetã urmeazã sã efectueze acte de procedurã pe teritoriul statului solicitant, membrii detaºaþi pot cere autoritãþilor lor competente sã efectueze actele respective.
(9) Un membru detaºat pe lângã echipa comunã de anchetã poate, conform dreptului sãu naþional ºi în limitele competenþelor sale, sã furnizeze echipei informaþiile care sunt la dispoziþia statului care l-a detaºat în scopul derulãrii anchetelor penale efectuate de echipã.
(10) Informaþiile obþinute în mod obiºnuit de un membru sau un membru detaºat în cadrul participãrii la o echipã comunã de anchetã ºi care nu pot fi obþinute în alt mod de cãtre autoritãþile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile urmãtoare:
a) în scopul pentru care a fost creatã echipa;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmãri alte infracþiuni, cu consimþãmântul statului pe teritoriul cãruia au fost obþinute informaþiile;
c) pentru a preveni un pericol iminent ºi serios pentru securitatea publicã ºi cu respectarea dispoziþiilor prevãzute la lit. b);
d) în alte scopuri, cu condiþia ca acest lucru sã fie convenit de cãtre statele care au format echipa.
#PAGEBREAK#
ART.170
Supravegherea transfrontalierã
(1) Sub rezerva existenþei unor dispoziþii contrare în convenþia aplicabilã în relaþia cu acel stat, agenþii unui stat strãin, care, în cadrul unei anchete judiciare, supravegheazã pe teritoriul acelui stat o persoanã ce se presupune cã a participat la sãvârºirea unei infracþiuni care dã loc la extrãdare sau o persoanã faþã de care sunt motive serioase sã se creadã cã poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menþionate mai sus, sunt autorizaþi sã continue aceastã supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistenþã judiciarã prezentatã în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitatã de autoritãþile române competente.
(2) Cererea de asistenþã judiciarã prevãzutã la alin. (1) va fi adresatã Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi va cuprinde toate informaþiile pertinente în cauza, în conformitate cu prevederile convenþiei aplicabile. Prin autorizaþie Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie va putea stabili anumite condiþii.
(3) Atunci când, din considerente de urgenþã, autorizarea prealabilã a statului român nu poate fi solicitatã, agenþii strãini ce acþioneazã în cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmãrire penalã sunt autorizaþi sã continue pe teritoriul României supravegherea unei persoane bãnuite cã a comis una din faptele enumerate la alin. (5), în condiþiile urmãtoare:
a) trecerea frontierei va fi comunicatã imediat, în timpul supravegherii, Ministerului Justiþiei, precum ºi structurii Poliþiei de Frontierã constituitã în cadrul punctului de trecere a frontierei;
b) o cerere de asistenþã judiciarã conform alin. (1) ºi care expune motivele ce justificã trecerea frontierei, fãrã autorizaþie prealabilã, va fi transmisã fãrã întârziere.
(4) Supravegherea prevãzutã la alin. (1) ºi (2) nu se poate desfãºura decât în condiþiile urmãtoare:
a) agenþii observatori trebuie sã respecte dispoziþiile prezentului articol ºi ale legii române;
b) sub rezerva situaþiilor prevãzute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agenþii au asupra lor un document care sã ateste cã le-a fost acordatã permisiunea;
c) agenþii de supraveghere trebuie sã fie permanent în mãsurã sã justifice calitatea lor oficialã;
d) agenþii de supraveghere pot purta armamentul din dotare în timpul supravegherii, cu excepþia cazului când prin autorizaþie Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a prevãzut altfel; utilizarea ei este interzisã, cu excepþia cazului de legitimã apãrare;
e) pãtrunderea în domiciliul unei persoane ºi în alte locuri inaccesibile publicului este intersizã;
f) agenþii de supraveghere nu pot nici reþine, nici aresta persoana supravegheatã;
g) despre orice operaþiune de supraveghere se va întocmi un raport cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, care va cere inclusiv prezentarea în persoanã a agenþilor care au efectuat suprvegherea;
h) autoritatea statului cãruia îi aparþin agenþii care au efectuat supravegherea, la cererea autoritãþii competente române, poate asista la ancheta subsecventã operaþiunii, inclusiv la procedurile judiciare;
i) autoritãþile statului cãruia îi aparþin agenþii de supraveghere la cererea autoritãþilor române, contribuie la desfãºurarea în bune condiþii a anchetei ce urmeazã operaþiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.
(5) Supravegherea prevãzutã la alin. (3) nu poate avea loc decât pentru una din urmãtoarele fapte:
a) omor, omor calificat ºi omor deosebit de grav;
b) viol;
c) distrugere ºi distrugere calificatã, sãvârºitã prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;
d) falsificare de monede ºi alte valori;
e) furt ºi tãinuire în formã calificatã;
f) delapidare;
g) lipsire de libertate în mod ilegal;
h) infracþiuni privind traficul de persoane ºi infracþiuni în legãturã cu traficul de persoane;
i) infracþiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infracþiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor ºi muniþiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare ºi al altor materii radioactive;
k) transport ilegal de deºeuri toxice ºi dãunãtoare;
l) trafic de migranþi;
m) abuz sexual asupra minorilor;
n) ºantaj.
(6) Supravegherea prevãzutã la alin. (3) va înceta dacã autorizaþia nu a fost obþinutã în termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat.

ART. 171
Confiscarea

Bunurile provenite din sãvârºirea infracþiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislaþiei în vigoare.

ART. 172
Principiul specialitãþii comisiei rogatorii

Statul român solicitant nu va folosi documentele ºi informaþiile primite de la statul solicitat decât în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii.

ART. 173
Mãsuri provizorii

La cererea statului solicitant, se pot lua mãsurile provizorii prevãzute de legea românã în vederea protejãrii mijloacelor de probã, menþinerii unei situaþii existente sau protejãrii intereselor ameninþate.

Art. 174
Înfãþiºarea martorilor sau experþilor
(1) În cazul în care înfãþiºarea în persoanã a unui martor sau expert în faþa autoritãþilor judiciare române este necesarã, autoritatea judiciarã solicitantã va face menþiune în acest sens, prin cererea de înmânare a citaþiei.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1), în cerere sau în citaþie se menþioneazã cuantumul aproximativ al indemnizaþiilor, precum ºi al cheltuielilor de cãlãtorie ºi de ºedere rambursabile. Autoritatea judiciarã românã care a dispus chemarea va putea solicita statului solicitant, prin cerere, acordarea unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmând sã fie efectuatã din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
(3) Dacã înfãþiºarea în persoanã a unui martor sau expert este solicitatã la cererea unui stat strãin, autoritatea judiciarã românã va dispune ascultarea persoanei a cãrei înfãþiºare este solicitatã ºi va consemna, prin declaraþie scrisã, rãspunsul martorului sau expertului. În cazul în care martorul sau expertul declarã cã se va înfãþiºa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul cheltuielilor de cãlãtorie ºi ºedere. Instanþa va indica prin încheiere suma de bani solicitatã de martor sau expert, unitatea bancarã unde urmeazã sã se consemneze suma de bani, consemnarea fiind fãcutã pe numele martorului sau expertului, la dispoziþia autoritãþii judiciare române competente. Încheierea instanþei precum ºi declaraþia scrisã a martorului sau expertului se va comunica statului solicitant, pe una din cãile prevãzute la art. 14 sau 15.
(3) Dacã i se prezintã o cerere în acest sens, statul solicitat poate acorda un avans martorului sau expertului. Acest avans se va menþiona în citaþie ºi va fi rambursat de cãtre statul român solicitant.

ART. 175
Nivelul cheltuielilor

Indemnizaþiile cuvenite ºi cheltuielile de transport ºi de ºedere, rambursabile martorului sau expertului de cãtre statul român solicitant, vor fi calculate de la locul de reºedinþã al acestuia ºi vor fi acordate la niveluri cel puþin egale cu cele prevãzute de tarifele ºi reglementãrile în vigoare în statul în care audierea trebuie sã aibã loc.

ART. 176
Neprezentarea martorului sau expertului

Martorul sau expertul care nu s-a prezentat în urma primirii citaþiei de înfãþiºare a cãrei comunicare a fost cerutã nu va putea fi supus, chiar dacã citaþia va cuprinde un ordin categoric, nici unei sancþiuni sau mãsuri de constrângere, în afarã de cazul în care el va reveni din proprie iniþiativã pe teritoriul statului român solicitant ºi dacã va fi din nou citat aici, în mod legal.

ART. 177
Refuzul de a depune mãrturie

Dacã un martor care dã curs citaþiei ºi se prezintã în faþa autoritãþii judiciare a statului român solicitat refuzã sã depunã mãrturie în totalitate sau în parte, nu poate fi supus vreunei mãsuri de restrângere a libertãþii sau împiedicat în alt mod sã pãrãseascã România, chiar dacã, potrivit legii române, un asemenea refuz ar constitui o infracþiune sau ar putea atrage mãsuri coercitive.


ART. 178
Imunitãþi

(1) Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetãþenia sa, care, în urma primirii unei citaþii, va consimþi sã se înfãþiºeze în faþa autoritãþilor judiciare ale statului român solicitant, nu va putea fi nici urmãrit, nici deþinut, nici supus vreunei alte restricþii a libertãþii sale individuale pe teritoriul României pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului strãin solicitat.
(2) Dacã în timpul procesului ar putea fi dispusã arestarea unui martor care este bãnuit cã a sãvârºit o infracþiune în legãturã cu mãrturia sa în faþa autoritãþilor judiciare ale statului român solicitant, alta decât refuzul de a depune mãrturie, se va lua în considerare faptul dacã interesele justiþiei nu ar fi mai bine protejate prin încredinþarea urmãririi, dacã este posibil, cãtre statul strãin solicitat.
(3) Nici o persoanã, oricare ar fi cetãþenia ei, citatã în faþa autoritãþilor judiciare ale statului român solicitant, în vederea efectuãrii urmãririi penale pentru anumite infracþiuni, nu va putea fi nici urmãritã, nici deþinutã, nici supusã vreunei alte mãsuri de restrângere a libertãþii în România pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului strãin solicitat ºi care nu sunt menþionate în citaþie.
(4) Imunitatea prevãzutã de prezentul articol înceteazã dacã martorul, expertul sau persoana urmãritã, având posibilitatea sã pãrãseascã teritoriul statului român solicitant în termen de 15 zile consecutive dupã ce prezenþa sa nu mai este cerutã de autoritãþile judiciare române, va rãmâne totuºi pe teritoriul României sau se va reîntoarce aici dupã ce îl va fi pãrãsit.


ART. 179
Transferul temporar al martorilor deþinuþi, în vederea audierii ca martor saua confruntãrii

(1) Orice persoanã deþinutã, a cãrei prezenþã în vederea audierii ca martor sau a confruntãrii este cerutã de cãtre autoritãþile judiciare solicitante, aceasta va fi transferatã temporar pe teritoriul acelui stat, cu condiþia reîntoarcerii sale în termenul indicat de cãtre autoritatea judiciarã solicitatã ºi sub rezerva dispoziþiilor art. 178, în mãsura în care acestea pot fi aplicate în mod corespunzãtor.
(2) În cazul cererilor adresate autoritãþilor judiciare române, competenþa de soluþionare a cererii aparþine instanþei în a cãrei razã teritorialã se aflã locul de deþinere. În acest sens, instanþa va dispune ascultarea persoanei deþinute, în prezenþa unui avocat ales sau numit din oficiu, precum ºi a unui interpret, dacã este cazul, în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Persoanei deþinute i se face cunoscut obiectul cererii, cerându-i-se sã declare dacã este de acord sã fie transferatã temporar pe teritoriul statului solicitant în vederea audierii ca martor. Declaraþia sa este consemnatã într-un proces verbal semnat de preºedintele completului de judecatã, grefier, avocat ºi interpret.
(3) În cazul în care persoana deþinutã nu consimte, instanþa va dispune prin încheiere respingerea cererii. Încheierea este definitivã ºi se comunicã în termen de 48 de ore de la pronunþare Ministerului Justiþiei.
(4) În cazul în care persoana deþinutã consimte la transferarea sa temporarã, instanþa va verifica dacã sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la alin. 6, urmând a dispune prin încheiere admiterea sau respingerea cererii, dupã caz. Încheierea poate fi atacatã cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunþare, de cãtre procurorul competent. Recursul se soluþioneazã în termen de 5 zile.
(5) Încheierea prevãzutã la alin. 4, se comunicã Ministerului Justiþiei, în termen de 24 de ore de la data rãmânerii definitive, care va informa autoritatea centralã a statului solicitant cu privire la decizia autoritãþii judiciare române. Încheierea prin care instanþa a dispus transferarea temporarã a persoanei deþinute se comunicã ºi Ministerului Administraþiei ºi Internelor, care asigurã predarea sub escortã a persoanei deþinute potrivit alin. 9.
(6) Transferarea poate fi refuzatã:
a) dacã prezenþa persoanei deþinute este necesarã într-un proces penal în curs pe teritoriul României;
b) dacã transferarea persoanei deþinute este susceptibilã sã îi prelungeascã detenþia;
c) dacã existã alte motive care se opun transferãrii sale pe teritoriul statului solicitant.
(7) Persoana transferatã rãmâne în detenþie pe teritoriul statului solicitant ºi, dacã este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, în afarã de cazul în care autoritatea judiciarã românã competentã nu cere punerea acesteia în libertate, în condiþiile Codului de procedurã penalã.
(8) Locul predãrii deþinutului cãtre statul solicitant, precum ºi locul preluãrii sale de la acest stat vor fi un punct de frontierã al statului român. Deþinutul este predat ºi preluat sub escortã. Ministerul Administraþiei ºi Internelor va asigura predarea ºi preluarea, informând Ministerul Justiþiei.
(9) Dispoziþiile alin. (7) se aplicã în mod corespunzãtor în cazul în care statul român este stat solicitant.
(10)În cazul cererilor formulate de autoritãþile judiciare române, sub rezerva dispoziþiilor art. 154 alin. (2) lit. a) ºi b), tranzitul pe teritoriul unui stat terþ, al persoanei deþinute va fi acordat la cererea adresatã de cãtre Ministerul Justiþiei, autoritãþii centrale a statului solicitat pentru tranzit, însoþitã de toate documentele necesare.

ART. 180
Transferarea temporarã a persoanelor deþinute, pe teritoriul statului solicitat
(1) În caz de acord între autoritãþile competente statului român cu autoritãþile statului solicitat sau solicitant, autoritatea care a iniþiat o anchetã penalã care ar putea impune prezenþa unei persoane deþinute pe teritoriul sãu, poate transfera temporar aceastã persoanã pe teritoriul statului unde ancheta trebuie sã aibã loc.
(2) Acordul prevede modalitãþile de transfer temporar al persoanei ºi termenul pânã la care trebuie sã fie trimisã pe teritoriul statului solicitant.
(3) În cazul în care se solicitã transferarea unei persoane deþinute pe teritoriul statului român, cererea de asistenþã judiciarã prevãzutã va fi adresatã Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi va cuprinde toate informaþiile pertinente în cauza, în conformitate cu prevederile convenþiei aplicabile.
(4) În cazul cererilor formulate de cãtre autoritãþile române, acestea se transmit prin intermediul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Dacã se cere ca persoana respectivã sã consimtã la transferul ei, o declaraþie de consimþãmânt sau o copie a acesteia este pusã fãrã întârziere la dispoziþia statului solicitat, potrivit dispoziþiilor prevãzute la art. 179 alin.2
(5) Persoana transferatã va trebui sã rãmânã în detenþie pe teritoriul statului solicitat ºi, eventual, pe teritoriul statului de tranzit, cu condiþia ca statul solicitant al transferului sã nu cearã punerea sa în libertate.


ART. 181
Protecþia martorilor

Martorii audiaþi conform dispoziþiilor prezentului titlu beneficiazã, dupã caz, de protecþie, potrivit legislaþiei în vigoare.

ART. 182
Comunicarea actelor de procedurã

(1) Comunicarea actelor de procedurã se efectuezã în condiþiile prezentului titlu ºi în conformitate cu dispoziþiile tratatelor internaþionale pertinente.
(2) Prin acte de procedurã se înþelege, în principal, citaþiile pentru pãrþi sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmãrire penalã, hotãrârile judecãtoreºti, cererile pentru exercitarea cãilor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedurã.

ART. 183
Comunicarea ºi dovada comunicãrii

(1) Comunicarea actelor de procedurã poate fi efectuatã prin simpla lor transmitere cãtre destinatar. Dacã statul solicitant o cere în mod expres, statul român va efectua comunicarea în una dintre formele prevãzute de legislaþia românã pentru înmânãri analoage sau într-o formã specialã compatibilã cu aceastã legislaþie.
(2) Dovada comunicãrii se face printr-un document datat ºi semnat de destinatar sau printr-o declaraþie a autoritãþii judiciare române solicitate, constatând faptul comunicãrii, forma ºi data efectuãrii comunicãrii. Actul sau declaraþia se transmite de îndatã statului solicitant. La cererea acestuia din urmã, statul român va preciza dacã notificarea a fost fãcutã în conformitate cu legea românã. În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, statul român înºtiinþeazã de îndatã statul solicitant despre motivul necomunicãrii.

ART. 184
Termenul necesar comunicãrii

Citaþia pentru înfãþiºare, destinatã unei persoane urmãrite care se aflã pe teritoriul României, se transmite autoritãþilor române competente cel mai târziu cu 40 de zile înainte de data fixatã pentru înfãþiºare. De acest termen se þine seama la fixarea datei înfãþiºãrii ºi la transmiterea citaþiei.

ART. 185
Comunicarea prin poºtã a actelor de procedurã

(1) Autoritãþile judiciare române pot transmite direct, prin poºtã, actele de procedurã ºi hotãrârile judecãtoreºti persoanelor care se aflã pe teritoriul unui stat strãin, dacã prin instrumentul juridic internaþional aplicabil în relaþia cu acel stat se prevede astfel.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1), actele de procedurã ºi hotãrârile judecãtoreºti sunt însoþite de o notã care indicã faptul cã destinatarul poate obþine de la autoritatea judiciarã emitentã informaþii asupra drepturilor ºi obligaþiilor sale.


ART. 186
Comunicarea de înscrisuri ºi date

(1) Statutul român comunicã, în mãsura în care autoritãþile judiciare române pot ele însele sã le obþinã într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar ºi orice date referitoare la acesta, care îi vor fi cerute, pentru o cauzã penalã, de autoritãþile judiciare ale statului strãin solicitant.
(2) În alte cazuri, altele decât cele prevãzute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, în condiþiile prevãzute de legea românã.

ART. 187
Transmiterea informaþiilor

(1) Statul român va transmite statului strãin interesat informaþii despre hotãrârile penale ºi despre mãsurile ulterioare, care se referã la cetãþenii statului strãin ºi care au fãcut obiectul unei menþiuni în cazierul judiciar. Aceste informaþii se comunicã cel puþin o datã pe an.
(2) Dacã persoana în cauzã este cetãþean al mai multor state, informaþiile se comunicã fiecãrui stat interesat, în afara cazului în care aceastã persoanã are cetãþenia statului român.
(3) Statul român transmite statului strãin interesat, la cererea acestuia, în cazuri speciale, câte o copie de pe hotãrârile ºi mãsurile prevãzute la alin. (1), precum ºi orice altã informaþie referitoare la acestea, pentru a-i permite sã examineze dacã ele necesitã mãsuri pe plan intern.


ART. 1871
Autoritatea românã competentã

(1) Informaþiile la care se referã art. 186 se transmit prin intermediul Ministerului Justiþiei.
(2) Informaþiile de acelaºi fel, primite de la autoritãþile competente ale statelor strãine în cadrul schimbului de informaþii, se primesc de cãtre Ministerul Justiþiei, care le transmite autoritãþilor competente, spre a se proceda în raport cu atribuþiile privitoare la recunoaºterea ºi, respectiv, înregistrarea hotãrârilor penale strãine.
#PAGEBREAK#
Capitolul II
Dispoziþii privind asistenþa judiciarã aplicabile în relaþia cu statele membre ale Uniunii Europene

Secþiunea 1
Dispoziþii pentru punerea în practicã a Convenþiei din 19 iunie 1990 de aplicare a acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990

ART. 1872
Acordarea asistenþei

Potrivit prezentei secþiuni, asistenþa judiciarã se acordã ºi:
a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform legii române sau legii statului membru solicitant ca fiind incalcari ale normelor juridice, constatate de autoritatile administrative a caror decizie poate fi atacata cu recurs în faþa unei instanþe competente în materie penalã;
b) în proceduri privind acordarea de despãgubiri pentru cercetare abuzivã sau condamnare nelegalã;
c) în procedurile graþioase;
d) în actiunile civile alãturate acþiunilor penale, atât timp cât instanþa nu a hotarât definitiv în ce priveste latura penalã;
e) pentru a notifica comunicari judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranþã, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecatã;
f) pentru mãsuri privind suspendarea pronunþãrii sau amânarea executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranþã, liberarea condiþionata sau suspendarea ori întreruperea executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranta.


ART. 1873
Asistenþa în materie de taxe ºi accize


(1) Statul român acordã, în conformitate cu dispoziþiile Conventiei europene de asistenþã judiciarã în materie penalã din 20 aprilie 1959, asistenþa judiciarã cu privire la incãlcarile dispozitiilor legale în materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugatã ºi în materie vamalã.
(2) În cazul în care România este stat solicitant, informaþiile ºi probele obþinute de la statul solicitat nu vor fi transmise sau utilizate pentru alte anchete, urmãriri sau proceduri decât cele menþionate în cerere, cu excepþia cazului în care are consimtamântul prealabil al statului solicitat.
(3) Asistenta judiciara prevazutã în prezentul articol poate fi refuzatã atunci când valoarea totalã prezumatã a taxelor vamale neachitate în întregime sau eludate nu depaºeºte 25.000 euro, sau atunci când valoarea prezumatã a mãrfurilor exportate sau importate fãrã autorizaþie nu depaºeºte 100.000 euro, cu excepþia situaþiei în care, date fiind circumstanþele sau identitatea celui acuzat, statul solicitant considerã cazul ca fiind foarte grav.
(4) Dispoziþiile prezentului articol se aplicã, de asemenea, atunci când asistenþa judiciarã solicitatã se referã la fapte care sunt pasibile doar de o amendã pentru încalcari ale normelor juridice sancþionate de autoritãþi administrative ºi atunci când emanã de la o autoritate judiciarã.


ART. 1874
Percheziþii ºi sechestre

(1) Dispoziþiile art. 163 alin. 1 nu se aplicã în relaþia cu statele parte la Convenþiei de aplicare a Acordurilor de la Schengen
(2) În relaþia cu statele menþionate la alin. (1), pentru executarea cererilor de comisii rogatorii având ca obiect percheziþii sau sechestre pot fi impuse, totuºi, urmãtoarele condiþii:
a) legislaþia românã ºi cea a statului solicitat sã prevadã pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsã privativã de libertate sau o masurã de siguranþã cu caracter restrictiv de libertate, al carei maxim este de cel puþin ºase luni, sau legislatia uneia dintre pãrþi sã prevadã o sancþiune echivalentã, iar în legislaþia celeilalte pãrþi fapta sa fie pedepsitã ca fiind o încalcare a normelor juridice, constatatã de autoritãþile administrative a cãror decizie poate fi atacatã cu recurs în faþa unei instanþe competente în materie penalã;
b) efectuarea comisiei rogatorii sa fie compatibilã cu legea românã.


ART. 1875

Transmiterea actelor de procedurã prin poºtã

(1) În cazul transmiterii prin poºtã a actelor procedurale, dacã existã motive sã se creadã cã destinatarul nu întelege limba în care este redactat actul, acest act, sau cel puþin pasajele importante ale acestuia, trebuie tradus în limba sau in una din limbile statului membru pe teritoriul cãruia se gãseºte destinatarul. Daca autoritatea care expediazã actul ºtie cã destinatarul nu cunoaºte decât o alta limbã, actul, sau cel puþin pasajele importante ale acestuia, trebuie traduse în aceasta limba.
(2) Expertul sau martorul care nu se prezinta in instantã, deºi a fost citat prin poºtã, nu poate fi supus nici unei sancþiuni sau unei mãsuri restrictive, chiar dacã în citaþie se face mentiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu excepþia cazului în care ulterior intrã de buna voie pe teritoriul României ºi aici este din nou legal citat. Autoritatea care expediazã citaþii prin poºtã se asigurã ca acestea sã nu implice nici o pedeapsã.
(3) Dacã fapta care constituie temeiul cererii de asistenþã judiciarã este sancþionabila, potrivit dreptului intern al ambelor state, ca fiind o încalcare a normelor juridice, constatatã de autoritãþile administrative a cãror decizie poate fi atacata cu recurs în faþa unei instanþe competente în materie penalã, expedierea actelor procedurale se efectueazã în principiu conform procedurii prezentate în alineatul 1.
(5) Atunci când adresa destinatarului este necunoscutã sau când se cere o notificare formalã, trimiterea actelor de procedurã se poate face prin intermediul autoritãtilor judiciare ale statului membru solicitat.


Secþiunea 2

Alte dispoziþii privind asistenþa judiciarã aplicabile în relaþia cu statele membre ale Uniunii Europene
Art. 1876
Informaþii privind conturile bancare
(1) La cererea autoritãþilor unui stat membru UE, autoritãþile române vor dispune luarea mãsurilor necesare în vederea identificãrii conturilor bancare, indiferent de natura acestora, care sunt controlate sau deþinute într-o unitatea bancarã din România, de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã ce face obiectul unei anchete penale, ºi vor furniza acestora numerele conturilor bancare precum ºi orice alte detalii. Informaþiile vor include totodatã ºi date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are puterea de avocat, în mãsura în care acestea au fost solicitate în mod expres ºi pot fi furnizate într-un termen rezonabil
(2) Datele prevãzute la alin. 1 vor fi furnizate numai în mãsura în care informaþiile se aflã la dispoziþia bãncii care deþine conturile bancare
(3) Datele prevãzute la alin. 1 vor fi furnizate numai dacã ancheta penalã priveºte, dupã caz:
- o infracþiune pedepsitã cu o pedeapsã privativã de libertate sau la un mandat de executare a pedepsei închisorii/mandat de detenþie pe o perioadã maximã de cel puþin 4 ani, în statul solicitant, ºi cel puþin 2 ani în statul solicitat, sau
- o infracþiune menþionatã la art. 2 din Convenþia Europol din 1995 sau în anexa la Convenþie, ori
- în mãsura în care infracþiunea nu este prevãzutã de Covenþia Europol, o infracþiune prevãzutã de Conveþia din 1995 privind Protecþia Intereselor Financiare ale Comunitãþilor Europene, de Protocolul Adiþional din 1996 sau de cãtre al doilea Protocol Adiþional din 1997.
(4) În cazul în care se solicitã informaþiile prevãzute la alin. 1, autoritatea solicitantã, prin cererea formulatã va menþiona urmãtoarele:
- motivele pentru care informaþiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substanþialã în vederea cercetãrii infracþiunii respective;
- elemetele pe baza cãrora s-a stabilit cã bãncile aflate pe teritoriul României deþin sau controleazã conturile bancare ºi, în mãsura în care deþine astfel de date, care sunt bãncile implicate;
- orice alte date disponibile care ar putea facilita executarea cererii.
(5) Cererea formulatã în temeiul alin. 1 este supusã ºi urmãtoarelor condiþii:
- îndeplinirea cererii sã fie compatibilã cu legea statului român
- fapta care face obiectul anchetei penale sã fie infracþiune potrivit legii române
(6) În cazul cererilor formulate de autoritãþile române, dispoziþiile prezentului articol se aplicã în mod corespunzãtor.
#PAGEBREAK#
Art. 1877
Informaþii privind operaþiunile bancare
(1) La cererea autoritãþilor solicitante, autoritãþile române vor furniza detalii cu privire la conturile bancare indicate de cãtre acestea, precum ºi cu privire la operaþiunile bancare care s-au derulat, într-o perioadã delimitatã, prin unul sau mai multe din conturile bancare indicate în cerere, inclusiv detalii cu privire la orice expeditor sau destinatar de cont.
(2) Datele prevãzute la alin. 1 vor fi furnizate numai în mãsura în care informaþiile se aflã la dispoziþia bãncii care deþine conturile bancare
(3) În cazul în care se solicitã informaþiile prevãzute la alin. 1, autoritatea solicitantã, prin cererea formulatã va arãta motivele pentru care informaþiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substanþialã în vederea cercetãrii infracþiunii respective
(4) Cererea formulatã în temeiul alin. 1 este supusã ºi urmãtoarelor condiþii:
- îndeplinirea cererii sã fie compatibilã cu legea statului român
- fapta care face obiectul anchetei penale sã fie infracþiune potrivit legii române
(5) În cazul cererilor formulate de autoritãþile române, dispoziþiile prezentului articol se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 1878

Monitorizarea tranzacþiilor bancare
(1) Autorizãþile române vor asigura la cererea autoritãþilor unui stat membru UE monitorizarea, pe o perioadã delimitatã, a operaþiunilor bancare care se deruleazã prin unul sau mai multe din conturile bancare indicate de cãtre autoritãþile solicitante.
(2) În cazul în care se solicitã informaþiile prevãzute la alin. 1, autoritatea solicitantã, prin cererea formulatã va arãta motivele pentru care informaþiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substanþialã în vederea cercetãrii infracþiunii respective.
(3) Autoritãþile judiciare române competente autorizezã, în condiþiile legii române, monitorizarea operaþiunilor bancare. În condiþiile legii române, autoritãþile judiciare române ºi cele strãine vor stabili modalitãþile concrete de monitorizare .


Art. 1879
Confidenþialitatea
Bãncile vor asigura caracterul confidenþial atât asupra transmiterii informaþiilor cãtre autoritãþilor solicitante cât ºi asupra anchetei penale desfãºurate, fãrã a putea divulga aceste date clientului sau oricãrei alte persoane.

Art. 18710

Obligaþia de a informa
(1) În cazul în care, în cursul executãrii cererii este necesar sã fie efectuate cercetãri suplimentare, care nu au putut fi prevãzute/anticipate sau specificate de cãtre autoritatea solicitantã în cererea iniþialã, autoritatea românã solicitatã va informa fãrã întârziere statul solicitant.
(2) Dupã ce a fost informat, potrivit alin. 1 statul solicitant va putea formula o cerere suplimentarã, potrivit art. 18711.
(3) Alin. 1 se aplicã ºi în cazul în care cercetãrile suplimentare trebuie efectuate de cãtre autoritãþile altui stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat terþ.

Art. 18711

Cereri suplimentare
(1) În cazul în care autoritãþile statului solicitant formuleazã o cerere suplimentarã cererii iniþiale, cererea va cuprinde doar datele necesare identificãrii cererii iniþiale precum ºi alte date suplimentare necesare
(2) Ori de câte ori autoritãþile solicitante participã alãturi de autoritãþile române la executarea cererii de asistenþã, acestea vor putea adresa direct autoritãþii române solicitate cererea suplimetarã prevãzutã la alin. 1. O copie a acesteia va fi transmisã ºi Ministerului Justiþiei sau Parchetului de lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, dupã caz.

Art. 18712
Secretul bancar
Secterul bancar nu poate fi invocat ca motiv de refuz al cooperãrii privind cererile de asistenþã formulate de cãtre autoritãþile unui stat membru nu poate fi refuzatã pe
Art. 18713
Infracþiuni politice
Deciziile de refuz al asisteneþei în cazul infracþiunilor politice se comunicã Consiliului ºi EUROJUST.
74. Titlurile VIII-X se abrogã.

75. Articolul 189 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins:

„ART. 189
(1) Prezenta lege intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepþia dispoziþiilor titlului III, precum ºi a prevederilor Capitolului III indice 1 al Titlului II, Capitolului II indice 1 din Titlul IV ºi Capitolului II al Titlului VII, care vor intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
(2) Începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dispoziþiile titlului III vor înlocui, în relaþia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispoziþiile în materie de extrãdare, cu excepþia cazului în care statul membru pe teritoriul cãruia se aflã persoana urmãritã a formulat declaraþii în sensul neaplicãrii deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare ºi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte sãvârºite înainte de o anumitã datã.”

76. La articolul 188 se introduce un nou alineat, alin.2, cu urmãtorul cuprins:

”În Codul de procedurã penalã, dupã articolul 4081 se introduce un nou articol, art. 4082, cu urmãtorul cuprins:

ART. 4082

Revizuirea în cazul procedurii de extrãdare activã

Încheierea definitivã prin care se propune solicitarea extrãdãrii este supusã revizuirii, în condiþiile legii”

Art. II. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaþionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, se republicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.