Sanatatea si securitatea in munca. Protectia salariatilor si servicii medicale. Protectia maternitatii la locurile de munca

Autor – Ionel Petrea, Director Coordonator al Inspectoratului Teritoral de Muncã Galaþi

1. Reglementare juridicã

1. Codul Muncii – Legea nr. 53/2003, Titlul V.
2. Legea nr.319/2006, Legea securitãþii ºi sãnãtãþii în muncã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 646/26.06.2006
3. H.G. nr. 1425/2006 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.
4. H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sãnãtãþii lucrãtorilor, modificatã prin HG nr. 37/2008.
5. OUG nr. 96/2003 privind protecþia maternitãþii la locurile de muncã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 750/2003, modificatã ºi completatã prin Legea nr. 25/2004 ºi de OUG nr. 158/2005.

2. Sãnãtatea ºi securitatea în muncã

Legea nr. 319/2006 transpune prevederile Directivei 89/391/CEE privind ameliorarea sãnãtãþii ºi securitãþii lucrãtorilor.

1. ORGANIZAREA ACTIVITATII IN DOMENIUL SSM

1. Angajatorul are obligaþia sã asigure securitatea ºi sãnãtatea salariaþilor în toate aspectele legate de muncã. Obligaþiile salariaþilor nu pot aduce atingere responsabilitãþii angajatorului. Mãsurile privind securitatea ºi sãnãtatea în muncã nu pot sã determine, în nici un caz, obligaþii financiare pentru salariaþi.
2. Organizarea activitãþilor de prevenire ºi protecþie este realizatã de angajator, în urmãtoarele moduri:

b1 – prin asumarea de cãtre angajator a atribuþiilor pentru realizarea mãsurilor prevãzute de lege; Existã aceastã posibilitate în cazul întreprinderilor cu pânã la 9 lucrãtori ºi al celor cu 10 – 49 lucrãtori dacã angajatorul lucreazã efectiv ºi cu regularitate în unitate, dacã are nivelul de pregãtire în domeniul ssm corespunzãtor cel puþin nivelului de bazã iar activitãþile desfãºurate nu fac parte din categoria activitãþilor industriale, de construcþii ºi de protecþie ºi pazã precizate în anexa 5 la HG 1425/2006.

b2 – prin desemnarea uneia sau mai multor lucrãtori pentru a se ocupa de activitãþile de prevenire ºi protecþie; Activitatea se organizeazã în acest mod în cazul unitãþilor care au pânã la 49 lucrãtori dacã angajatorul nu îndeplineºte cerinþele de la punctul b1 precum ºi la unitãþile care au între 50 ºi 149 lucrãtori, cu excepþia unitãþilor cu activitãþi precizate în anexa 5 la HG 1425/2006.

Lucrãtorii desemnaþi prin decizia angajatorului trebuie sã aibã cel puþin nivelul mediu de pregãtire în domeniul ssm.

b3 – prin înfiinþarea unui serviciu intern de prevenire ºi protecþie. Acesta trebuie organizat ca o structurã distinctã în subordinea directã a angajatorului ºi trebuie sã fie format din lucrãtori care îndeplinesc cerinþele minime de pregãtire corespunzãtoare nivelului mediu ºi/sau superior; Conducãtorul serviciului trebuie sã aibã nivelul superior de pregãtire. Structura serviciului va fi stabilitã de angajator în funcþie de mãrimea întreprinderii, de riscurile la care sunt supuºi lucrãtorii ºi de distribuþia lucrãtorilor în unitate. Lucrãtorii din serviciul intern de prevenire ºi protecþie pot desfãºura ºi activitãþi complementare (prevenirea ºi stingerea incendiilor ºi protecþia mediului).

b4 – prin apelarea la servicii externe de prevenire ºi protecþie; acestea asigurã activitãþile pe bazã de contract care trebuie sã cuprindã cel puþin urmãtoarele: activitãþile de prevenire ºi protecþie ce vor fi desfãºurate, colaborarea cu lucrãtorii desemnaþi sau serviciul intern de prevenire ºi protecþie, clauze privind soluþionarea litigiilor.

Serviciul extern trebuie sã aibã acces la toate informaþiile necesare desfãºurãrii activitãþii.

Serviciul extern trebuie sã fie abilitat de Comisia constituitã la nivelul direcþiilor de muncã, sã dispunã de personal cu nivel de pregãtire mediu ºi superior ºi sã aibã mijloacele materiale necesare pentru a-ºi desfãºura activitatea.

Serviciul extern trebuie sã transmitã inspectoratului teritorial de muncã o copie de pe certificatul de abilitare în termen de 10 zile de la data primirii ºi un raport de activitate semestrial.

2. OBLIGATIILE ANGAJATORILOR

1. sã obþinã autorizaþia de funcþionare din punct de vedere al ssm, înainte de începerea oricãrei activitãþi. Persoanele juridice ºi persoanele fizice care au obligaþia înregistrãrii în Registrul Comerþului se autorizeazã în baza Legii nr. 359/2004. Ceilalþi angajatori se autorizeazã de cãtre inspectoratul teritorial de muncã.
2. sã realizeze ºi sã fie în posesia unei evaluãri a riscurilor pentru securitatea ºi sãnãtatea în muncã.
3. sã þinã evidenþa accidentelor de muncã urmate de incapacitate temporarã de muncã mai mare de 3 zile lucrãtoare, a accidentelor uºoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase.
4. sã întocmeascã un plan de prevenire ºi protecþie compus din mãsuri tehnice, sanitare, organizatorice ºi de altã naturã bazat pe evaluarea riscurilor.
5. sã stabileascã pentru lucrãtori, prin fiºa postului, atribuþiile ºi rãspunderile ce le revin în domeniul ssm.
6. sã elaboreze instrucþiuni proprii pentru completarea ºi/sau aplicarea reglementãrilor de securitate ºi sãnãtate în muncã, þinând seama de particularitãþile activitãþilor ºi ale locurilor de muncã.
7. sã asigure informarea fiecãrei persoane, anterior angajãrii în muncã, asupra riscurilor la care aceasta este expusã la locul de muncã, precum ºi asupra mãsurilor de prevenire ºi de protecþie necesare;
8. sã ia mãsuri pentru autorizarea exercitãrii meseriilor ºi a profesiilor prevãzute de legislaþia specificã.
9. sã angajeze numai persoane care, în urma examenului medical ºi dupã caz, a testãrii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncã pe care urmeazã sã o execute ºi sã asigure controlul medical periodic ºi dupã caz, controlul periodic psihologic, ulterior angajãrii;
10. sã asigure realizarea mãsurilor dispuse de inspectorii de muncã cu prilejul controalelor sau al cercetãrii evenimentelor.
11. sã nu modifice starea de fapt rezultatã din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afarã de cazurile în care menþinerea acestei stãri ar genera alte accidente ori ar periclita viaþa accidentaþilor ºi a altor persoane;
12. sã asigure echipamente de muncã fãrã pericol pentru securitatea ºi sãnãtatea lucrãtorilor.
13. sã asigure echipamente individuale de protecþie.
14. sã acorde alimentaþie de protecþie persoanelor care lucreazã în condiþii de muncã ce impun acest lucru, potrivit prevederilor contractului colectiv de muncã ºi/sau contractului individual de muncã.
15. sã acorde materiale igienico-sanitare conform prevederilor contractului colective de muncã ºi/sau contractului individual de muncã.
16. sã coopereze, sã îºi coordoneze acþiunile, sã se informeze reciproc despre riscurile profesionale ºi sã informeze lucrãtorii asupra acestora, atunci când în acelaºi loc de muncã îºi desfãºoarã activitatea lucrãtori din mai multe întreprinderi ºi/sau unitãþi.

3. CONSULTAREA SI PARTICIPAREA LUCRATORILOR

Angajatorii consultã lucrãtorii ºi/sau reprezentanþii lor ºi permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea ºi sãnãtatea în muncã.

1. reprezentanþii lucrãtorilor cu rãspunderi specifice în domeniul securitãþii ºi sãnãtãþii în muncã sunt aleºi de cãtre ºi dintre lucrãtorii din întreprindere ºi/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncã sau regulamentul intern. Numãrul de reprezentanþi ai lucrãtorilor se stabileºte prin contractul colectiv de muncã sau regulamentul intern.
2. Comitetul de securitate ºi sãnãtate în muncã se constituie, în unitãþi care au un numãr de cel puþin 50 de lucrãtori. În unitãþile care au mai puþin de 50 de lucrãtori atribuþile comitetului de securitate ºi sãnãtate în muncã revin reprezentanþilor lucrãtorilor cu rãspunderi specifice în domeniul securitãþii ºi sãnãtãþii în muncã.

Comitetul de securitate ºi sãnãtate în muncã funcþioneazã în baza regulamentului de funcþionare propriu. Angajatorul are obligaþia sã asigure întrunirea comitetului cel puþin o datã pe trimestru ºi ori de câte ori este nevoie. Comitetul este legal întrunit dacã sunt prezenþi cel puþin jumãtate plus unu din numãrul membrilor sai ºi decide cu votul a cel puþin douã treimi din numãrul membrilor prezenþi.

4. INSTRUIREA LUCRATORILOR

Instruirea lucrãtorilor trebuie sã se realizeze în timpul programului de lucru, în interiorul sau în afara unitãþii constituie timp de muncã ºi nu trebuie sã implice cheltuieli din partea lucrãtorilor.

Are ca scop însuºirea cunoºtinþelor ºi formarea deprinderilor de securitate ºi sãnãtate în muncã.

Rezultatul instruirii lucrãtorilor se consemneazã în mod obligatoriu în fisa de instruire individualã, cu indicarea materialului predat, a duratei ºi datei instruirii; fiºa se semneazã de cãtre lucrãtorul instruit ºi de cãtre persoanele care au efectuat ºi au verificat instruirea.

Fiºa de instruire individualã va fi pãstratã de cãtre conducãtorul locului de muncã ºi va fi însoþitã de o copie a fiºei de aptitudini completatã de medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.

Instruirea lucrãtorilor în domeniul ssm cuprinde 3 faze:

1. instruirea introductiv-generalã, care se face la angajarea lucrãtorilor precum ºi lucrãtorilor detaºaþi, delegaþi sau lucrãtorului pus la dispoziþie de un agent de muncã temporarã.

Durata instruirii depinde de specificul activitãþii ºi de riscurile pentru securitate ºi sãnãtate în muncã, precum ºi de activitãþile de prevenire ºi protecþie la nivelul unitãþii, nu va fi mai micã de 8 ore, durata fiind stabilitã de angajator prin instrucþiuni proprii.

2. instruirea la locul de muncã, care are ca scop prevenirea riscurilor ºi a mãsurilor de prevenire ºi protecþie la nivelul fiecãrui loc de muncã. Instruirea se face de conducãtorul direct al locului de muncã pe o duratã stabilitã prin instrucþiuni proprii de angajator, duratã ce nu poate fi mai micã de 8 ore.
3. Instruirea periodicã are ca scop reîmprospãtarea ºi actualizarea cunoºtinþelor în domeniul ssm ºi se face de conducãtorul locului de muncã pe baza tematicilor întocmite de angajator. Intervalul dintre douã instruiri periodice va fi stabilit prin instrucþiuni proprii ºi nu va fi mai mare de 6 luni sau pentru personalul tehnico-administrativ de 12 luni.

5. COMUNICAREA, CERCETAREA, INREGISTRAREA SI RAPORTAREA ACCIDENTELOR

1. Angajatorul are obligaþia sã comunice evenimentele, de îndatã, dupã cum urmeazã:

o inspectoratelor teritoriale de muncã, toate evenimentele,
o asiguratorului, evenimentele urmate de incapacitate temporarã de muncã, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora,
o organelor de urmãrire penalã, dupã caz.

Comunicarea trebuie fãcutã pe baza unui tipizat, anexã la HG 1425/2006.

2. Cercetarea evenimentelor este obligatorie ºi se efectueazã dupã cum urmeazã:

o de cãtre angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporarã de muncã,
o de cãtre inspectoratele teritoriale de muncã în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentã sau confirmatã, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporarã de muncã lucrãtorilor la angajatorii persoane fizice, precum ºi în alte situaþii cu persoane date dispãrute.
o de cãtre Inspecþia Muncii în cazul accidentelor colective generate de unele evenimente deosebite precum avariile sau exploziile,
o de cãtre autoritãþile de sãnãtate publicã în cazul suspiciunilor de boalã profesionalã.

Cercetarea evenimentelor se face de o comisie de cercetare formatã din cel puþin 3 persoane (obligatoriu una cu pregãtire de nivel superior în domeniul ssm) numitã prin decizie de angajator.

Inregistrarea accidentelor de muncã se face în baza procesului verbal de cercetare, dupã avizarea dosarului de instituþiile abilitate.

3. Protecþia salariaþilor prin servicii medicale

Supravegherea sãnãtãþii lucrãtorilor este asiguratã de cãtre medicii specialiºti de medicina muncii ºi nu trebuie sã implice nici o cheltuialã pentru lucrãtori.

Serviciile medicale profilactice prin care se asigurã supravegherea sãnãtãþii lucrãtorilor sunt:

1. Examenul medical la angajarea în muncã – trebuie efectuat pentru lucrãtorii care urmeazã a fi angajaþi cu contract individual de muncã ori numiþi în funcþie publicã, lucrãtorilor care îºi schimbã locul de muncã, ori sunt detaºaþi precum ºi celor care îºi schimbã meseria sau profesia.

Examenul se face la solicitarea angajatorului care va completa fiºa de solicitare ºi fiºa de identificare a factorilor de risc profesional. Rezultatele examenului clinic ºi ale celorlalte examene medicale se înregistreazã în dosarul medical. Medicul specialist de medicina muncii, pe baza documentelor examinate, completeazã fiºa de aptitudini cu concluzia examenului medical la angajare – apt, apt condiþionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de muncã respectiv.

Fiºa de aptitudine se completeazã în 2 exemplare, unul pentru angajator ºi unul pentru lucrãtor. Dosarul medical se pãstreazã de medicul de medicina muncii.

2. Examenul medical periodic se efectueazã tot de medicul de medicina muncii cu o frecvenþã stabilitã de acesta în fiºa de aptitudine.
3. Examenul medical la reluarea activitãþii se efectueazã dupã o întrerupere a activitãþii de minimum 90 de zile pentru motive medicale sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activitãþii.

4. Protecþia maternitãþii la locurile de muncã

Legislaþia actualã reglementeazã mãsuri de protecþie socialã pentru salariate gravide ºi mame, lãuze sau care alãpteazã.

Salariata gravidã este femeia care anunþã în scris angajatorul asupra stãrii sale fiziologice de graviditate ºi anexeazã un document medical care atestã aceastã stare.

În cazul în care salariatele nu informeazã în scris angajatorul despre starea lor, acesta este exonerat de obligaþiile ce-i revin în ceea ce priveºte protecþia gravidelor, a mamelor care au nãscut recent ori a celor care alãpteazã.

Pentru toate activitãþile susceptibile sã prezinte un risc specific de expunere la agenþi, procedee ºi condiþii de muncã a femeilor însãrcinate, a mamelor care au nãscut recent ori a celor care alãpteazã, angajatorul este obligat sã evalueze anual natura, gradul ºi durata expunerii salariatelor în scopul determinãrii oricãrui risc pentru securitatea sau sãnãtatea lor ºi oricãrei repercursiuni asupra sarcinii ori alãptãrii. Rezultatul evaluãrii efectuate cu participarea medicului de medicina muncii, se consemneazã în rapoarte scrise. O copie a raportului va fi înmânatã sindicatului sau reprezentanþilor salariaþilor în termen de 5 zile lucrãtoare. Salariatele vor fi informate ºi ele în scris de cãtre angajator cu rezultatele evaluãrii.

Angajatorul are obligaþia de a informa în 10 zile lucrãtoare inspectoratul teritorial de muncã ºi medicul de medicina muncii în legãturã cu situaþia în care se aflã salariata care l-a anunþat despre starea de graviditate.

In cazul în care salariata desfãºoarã o activitate care prezintã riscuri pentru sãnãtatea sau securitatea sa, ori cu repercursiuni asupra sarcinii ºi alãptãrii, angajatorul este obligat sã îi modifice condiþiile ºi/sau orarul de muncã, ori sã-i schimbe locul de muncã potrivit recomandãrii medicului de medicina muncii.

In situaþia în care angajatorul, din motive justificate nu poate îndeplini obligaþia precizatã, salariatele au dreptul la concediu de risc maternal care poate fi luat înainte de data solicitãrii concediului prenatal sau dupã terminarea concediului postnatal obligatoriu (42 zile).

Concediul de risc maternal se poate acorda în întregime sau fracþionat pe o perioadã ce nu poate depãºi 120 de zile.

In afara obligaþiilor angajatorilor, precizate, acestora le mai revin urmãtoarele obligaþii:

o de a reduce cu o pãtrime durata normalã de muncã pentru femeia gravidã cu menþinerea integralã a drepturilor salariale,
o de a acorda salariatelor gravide dispensã pentru consultaþii prenatale în limita a 16 ore pe lunã,
o sã acorde salariatelor care alãpteazã în cursul programului de lucru, douã pauze pentru alãptare de câte o orã fiecare,
o sã nu solicite salariatelor despre care se face vorbire sã lucreze noaptea ori, sã presteze muncã cu caracter insalubru sau greu de suportat,
o sã nu dispunã încetarea raporturilor de muncã sau de serviciu (cu excepþia reorganizãrii ori falimentului) salariatelor însãrcinate, celor care se aflã în concediu de risc maternal, de maternitate, pentru creºterea copilului ori în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani (18 ani ptr. copilul cu handicap).

Angajatorul care a dispus încetarea raportului de muncã sau de serviciu pentru o persoanã din cele precizate are obligaþia ca în termen de 7 zile de la data comunicãrii deciziei cãtre salariatã sã transmitã o copie a deciziei sindicatului sau reprezentanþilor salariaþilor precum ºi inspectoratului teritorial de muncã ori Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici.

Inspectoratul teritorial de muncã ºi ANFP au obligaþia ca în termen de 7 zile de la data primirii deciziei sã emitã aviz consultativ pe care sã-l transmitã, angajatorului, angajatei precum ºi sindicatului sau reprezentanþilor salariaþilor.