Calculul indemnizatiei de concediere in cazul angajatului in concediu pentru cresterea copilului

CJCE subliniaza faptul ca o reducere a drepturilor care decurg din raportul de munca in timpul concediului pentru cresterea copilului ar putea descuraja angajatul sa ia un astfel de concediu si ar putea incuraja angajatorul sa concedieze cu preponderenta lucratori aflati in concediu pentru cresterea copilului

Directiva 96/341 urmareste punerea in aplicare a acordului-cadru privind concediul pentru cresterea copilului, incheiat de organizatiile interprofesionale europene. Acest acord-cadru constituie un angajament al partenerilor sociali de a aplica, prin dispozitii minimale, masuri destinate sa promoveze egalitatea de sanse si de tratament intre barbati si femei, oferindu-le o posibilitate de a-si concilia responsabilitatile profesionale cu obligatiile familiale.

Decizia curtii este legata de cauza nr. C-116/08 Christel Meerts/Proost NV. Doamna Meerts era angajata cu norma intreaga a societatii Proost NV din luna septembrie 1992, in baza unui contract de munca pe durata nedeterminata. Incepand cu luna noiembrie 1996, aceasta a beneficiat de diferite forme de intrerupere a carierei si, de la 18 noiembrie 2002, a lucrat cu jumatate de norma in temeiul unui concediu pentru cresterea copilului, care trebuia sa se incheie la 17 mai 2003.

La 8 mai 2003, doamna Meerts a fost concediata cu efect imediat, cu plata unei indemnizatii de concediere egala cu valoarea salariului pentru 10 luni, calculata pe baza remuneratiei pe care aceasta o primea in acel moment, redusa la jumatate din cauza reducerii echivalente a prestatiilor sale de munca.

Doamna Meerts a contestat cuantumul acestei indemnizatii de concediere in fata Tribunalului pentru Litigii de Munca din Turnhout, Belgia. Aceasta solicita ca indemnizatia de concediere sa fie calculata pe baza remuneratiei pentru norma intreaga pe care ar fi primit-o daca nu si ar fi redus prestatiile de munca in cadrul concediului pentru cresterea copilului.

In acest context, Curtea de Casatie din Belgia, in fata careia a fost dedus spre judecata litigiul, a sesizat Curtea de Justitie.
Curtea arata ca, in clauza 2 punctul (6) din acordul-cadru privind concediul pentru cresterea copilului se prevede ca drepturile dobandite sau in curs de a fi dobandite de lucrator la data la care incepe concediul pentru cresterea copilului se mentin ca atare pana la sfarsitul acestui concediu.

Atat din textul acestei dispozitii, cat si din contextul in care se inscrie reiese ca aceasta are drept obiectiv evitarea pierderii sau a reducerii drepturilor derivate din raportul de munca, dobandite sau in curs de a fi dobandite, la care lucratorul poate pretinde atunci cand incepe concediul pentru cresterea copilului, si garantarea ca, la sfarsitul concediului mentionat, acesta se va regasi, in ceea ce priveste aceste drepturi, in aceeasi situatie precum cea in care se afla inaintea concediului.

Avand in vedere obiectivul egalitatii de tratament intre barbati si femei urmarit de acordul-cadru privind concediul pentru cresterea copilului, obligatia de a respecta drepturile dobandite sau in curs de a fi dobandite trebuie inteleasa in sensul ca exprima un principiu de drept social comunitar care prezinta o importanta deosebita si nu poate fi interpretata in mod restrictiv.

Din obiectivele acordului-cadru privind concediul pentru cresterea copilului rezulta ca notiunea „drepturi dobandite sau in curs de a fi dobandite” din acordul-cadru include toate drepturile si avantajele, in bani sau in natura, derivate direct sau indirect din raportul de munca, pe care lucratorul le poate pretinde de la angajator la data la care incepe concediul pentru cresterea copilului.

Astfel de drepturi si avantaje includ toate drepturile si avantajele referitoare la conditiile de munca, precum dreptul la o perioada de preaviz al unui lucrator cu norma intreaga care beneficiaza de un concediu partial pentru cresterea copilului in cazul in care angajatorul reziliaza unilateral un contract de munca pe durata nedeterminata, durata perioadei de preaviz variind in functie de vechimea in munca a lucratorului in cadrul intreprinderii, iar scopul acesteia fiind acela de a facilita cautarea unui nou loc de munca.

Acest ansamblu de drepturi si avantaje ar fi lipsit de efect daca, in ipoteza nerespectarii perioadei legale de preaviz in cazul unei concedieri care intervine in cursul concediului partial pentru cresterea copilului, un lucrator angajat cu norma intreaga ar pierde dreptul ca indemnizatia de concediere care ii revine sa fie stabilita pe baza remuneratiei aferente contractului sau de munca.

Astfel, o legislatie nationala care ar conduce la o reducere a drepturilor care decurg din raportul de munca in cazul unui concediu pentru cresterea copilului ar putea descuraja lucratorul sa ia un astfel de concediu si ar putea incuraja angajatorul sa concedieze, dintre lucratori, cu preponderenta pe aceia care se afla in concediu pentru cresterea copilului.

Aceasta ar fi in directa contradictie cu finalitatea acordului-cadru privind concediul pentru cresterea copilului, printre obiectivele caruia se numara acela al unei mai bune concilieri a vietii familiale si profesionale.

Curtea concluzioneaza ca acordul-cadru privind concediul pentru cresterea copilului se opune ca, in cazul unei rezilieri unilaterale de catre angajator, fara motiv grav sau fara a respecta termenul legal de preaviz, a contractului de munca al unui lucrator angajat pe durata nedeterminata si cu norma intreaga, in perioada in care acesta din urma beneficiaza de un concediu partial pentru cresterea copilului, indemnizatia care trebuie platita acestui lucrator sa fie determinata pe baza remuneratiei reduse pe care o primeste in momentul concedierii.