Romania condamnata la CEDO pentru evenimentele din 1989, de la Timisoara

Sandru si Altii vs. Romania (nr. 22465/03)

Aplicantii, Horia Teodor Sandru, Stefan Raducan, Silvia Benea and Daniela Moldovan(nascuta Grama), sunt cetateni romani, nascuti in 1941, 1959, 1928, respectiv 1974, si locuiesc in Timisoara. Cazul are in vedere evenimentele petrecute la Timisoara, in 1989, in timpul revoltelor premergatoare manifestatiilor care au determinat caderea comunismului. Reclamantii sustin ca autoritatile romane nu au demarat investigatii privind masurile violentele impotriva populatiei, masuri menite sa inabuse revolta, dar care au determinat numeroase victime. Generalii Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac au fost cei care au fost trimisi la Timisoara de catre Nicolae Ceausescu sa restabilieasca ordinea. Aplicantii au fost direct afectati de represiunile autoritatilor, doi dintre ei au suferit rani grave, in timp ce fratele Danielei Moldovan(nascuta Grama), Alexandru Grama, a fost ucis.

Aplicantii si-au formulat plangerea in baza Art. 2 si a Art. 6. Acestia sustin ca investigatiile ulterioare nu au fost corecte, iar autoritatile romane au manifestat reticenta in rezolvarea cazului.

Decizia Curtii

Curtea a decis in unanimitate ca autoritatile romane au incalcat Art.2. Membrii Curtii nu au considerat necesar sa examinze separat si incalcarea Art.6, luand in considerare si faptul ca procedurile de investigatie au durat foarte mult. In concluzie, in baza Art. 41, Curtea a oferit fiecarui aplicant suma de 5000 de euro, cu titlu de daune morale.

Cazuri repetitive

Tot marti, CEDO a solutionat si o serie de cauze cauze repetitive, care invoca probleme de fond examinate deja de Curte:

Darnai vs. Romania (nr. 36297/02)

Aplicantul sustine ca autoritatile romane nu au aplicat la timp o decizie judecatoreasca finala, care este in favoarea reclamantului. Acesta si-a formulat plangerea in baza Art. 6 si a Art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei.

Gherghiceanu si Altii vs. Romania (nr. 21227/03, 18377/05 si 18730/05)

Cazul se refera la incapacitatea reclamantilor de a recupera de la autoritatile romane o proprietate care a fost nationalizata si vanduta de catre stat. Aplicantii si-au formulat plangerea in baza Art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei.

Referitor la aceste cazuri, Curtea a decis ca articolele invocate de reclamanti au fost incalcate.