Concediu de odihna la cumul de functii. Baza legala si impedimente. Solutii

Raspunsul specialistului:

Conform art. 35 din Codul muncii (intrat in vigoare la 1 martie 2003), cu modificarile si completarile ulterioare orice salariat caruia legea nu-i interzice in mod expres, are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, sub rezerva declararii fiecarui angajator a locului unde exercita functia pe care o considera de baza.

Daca sub imperiul reglementarii anterioare (Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii – abrogate de Codul muncii), functia de baza avea semnificatia locului de munca la care se pastra carnetul de munca dar se si virau, respectiv plateau in exclusivitate contributiile sociale si se acordau tot in exclusivitate drepturile de personal specifice (concedii de odihna, spor de vechime, concedii pentru incapacitatea de munca etc.), in prezent functia de baza vizeaza doar primul aspect, intrucat legislatia muncii si securitatii sociale nu mai “scuteste” angajatorul la care se cumuleaza de obligatiile mentionate (celei de-a doua functii), acesta trebuind sa plateasca ca si cel de la norma de baza toate contributiile aferente salariului.

Deci, prin actualul Cod al muncii legiuitorul a creat un regim de egalitate intre toti angajatorii, inclusiv cei unde salariatul cumulard isi exercita functia, care vor trebui sa-i acorde in separat toate drepturile, nu numai pe cele salariale, printre care si concediul de odihna.

Probabil, cei care nu sunt de acord cu cele de mai sus invoca art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata in 1995, potrivit caruia “Salariatii care indeplinesc prin cumul, pe langa functia de baza, cu o norma intreaga, o alta functie, au dreptul la concediul de odihna platit numai de la unitatea in care au functia de baza. Unitatea in care salariatii cumuleaza le va acorda, la cerere, un concediu fara plata pentru zilele de concediu de odihna primite de la cealalta unitate”.

Aceste prevederi sunt abrogate, in baza art. 298 alin. 2 din Codul munci – act cu forta juridica mai mare si intrat in vigoare ulterior hotararii mentionate - intrucat sunt contrare acesteia. Nu au caracter de prevederi speciale (derogatorii). De la 1 martie 2003 si angajatorii de drept public la care se cumuleaza platesc toate contributiile la salariu catre stat si vot trebui sa acorde toate drepturile salariatilor, inclusiv celor cumularzi, acordandu-le deci un tratament egal.

Pentru ca nu ati efectuat concediul de odihna in natura (incepand cu 2007), aveti dreptul la compensarea acestuia in bani la incetarea contractului de munca, in baza art. 141 alin. (4) din Codul muncii. De atunci curge si termenul de 3 ani in care puteti solicita in instanta acest drept.

Cred ca e instanta e varianta sigura, intrucat s-a inradacinat puternic in administratia publica, din pacate, ca art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 250/1992 inca mai e in vigoare, acesta fiind in mare parte si opinia unor organe (financiare) de control.

Pe de alta parte, va sfatuiesc sa solicitati si un punct de vedere I.T.M.-ului, care cu siguranta va va fi favorabil. Acesta v-ar putea fi de folos in sensul ca angajatorul cumulard l-ar intelege, totusi si ati evita, astfel, calea instantei.