Elementul care confera specificitate contractului individual de munca la domiciliu, reglementat de art. 105-107 din Codul muncii, este "locul muncii".
Acesta este situat, potrivit art. 105 alin. (1) la domiciliul salariatului: „Sunt considerati salariati cu munca la domiciliu acei salariati care indeplinesc, la domiciliul lor, atributiile specifice functiei pe care o detin”.
Datorita acestui specific s-a subliniat
1 ca „munca la domiciliu este frecvent «invizibila» si scapa, de regula, inspectiei muncii, in general legislatiei, administratiei si statisticii muncii”.
La fel ca in trecutul indepartat, si in zilele noastre acest „frecvent” poate fi considerat sinonim cu „perfect”.
De aceea, in lipsa unui legislatii clare (cum este cea existenta), sau chiar in prezenta unei astfel de legislatii dar nesustinuta de un control eficient din partea institutiilor si autoritatilor statului, abuzurile sunt favorizate. De exemplu, datorita inegalitatii de tratament in materie de salarizare a muncitorilor la domiciliu de-a lungul istoriei, s-a subliniat
2 ca acestia au primit denumirea de “cei mai saraci intre saraci”.
Astfel ca, ar trebui reglementate proceduri adecvate de control pentru munca la domiciliu. Desi, daca privim cu realism problema, este mai greu sa se constate munca la domiciliu fara forme legale, datorita imposibilitatii controlului domiciliilor acelor salariatilor care nu au interes sa faca o reclamatie in acest sens.
Totusi, in situatia in care contractul mentionat nu se incheie in forma scrisa cu precizarea expresa ca munca se desfasoara la domiciliul salariatului, se va prezuma ca a fost incheiat un contract individual de munca cu acest obiect, partile putand face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Desigur ca partea interesata in acest sens poate fi, de regula, salariatul. Angajatorul poate fi interesat doar in cazul in care doreste sa traga la raspundere salariatul si are nevoie sa demonstreze existenta unui raport de munca, riscand insa sa fie sanctionat pentru neiregistrarea in forma scrisa a contractului la inspectoratul teritorial de munca – situatie mai rara.
__
1Andrei Popescu, Dreptul international al muncii, Editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 230.
2Virgil N. Madgearu, Industria la domiciliu si asigurarile sociale, Editura Minerva, Bucuresti, 1913, p. 25
Comentarii articol (8)