Contractul individual de munca la domiciliu este un contract individual de munca cu caracter special, determinat^1 de "locul muncii"; acesta, potrivit art. 105 alin. 1 din Codul muncii, nu mai este situat in unitate, la angajator - ci la domiciliul salariatului. In consecinta si atributiile specifice functiei trebuie sa poata fi desfasurate in acest loc.
Desi, Codul muncii nu se refera la «alt loc» sau «alt local» apreciem ca, datorita faptului ca, in mod inerent, anumite activitati nu se pot desfasura la domiciliul salariatului, iar Conventia nr. 177/1996 privind munca la domiciliu, adoptata de Organizatia Internationala a Muncii
2 face referire la acestea, daca locul de munca este resedinta salariatului sau un alt loc ales de catre acesta, altul decat cele ale angajatorului, ne aflam tot in prezenta unui astfel de contract”
3.
Am subliniat
4 ca domiciliul trebuie sa apara ca loc de baza pentru prestarea muncii, deoarece el este un element de identificare al salariatului, asa cum sediul sau domiciliul au aceeasi valoare pentru angajatorul persoana juridica sau fizica.
Pe de alta parte, nu trebuie sa intelegem ca prezenta salariatului la sediul angajatorului este total interzisa intrucat, daca art. 1 lit. b) din Conventia nr. 177/1996 privind munca la domiciliu, adoptata de Organizatia Internationala a Muncii
5 specifica ca “o persoana avand calitatea de salariat nu devine lucrator la domiciliu … prin simplul fapt ca efectueaza in mod ocazional munca de salariat la domiciliul sau si nu la locul sau de munca obisnuit”
6, rezulta ca munca la domiciliu trebuie prestata in acest loc preponderent (de exemplu trei zile din saptamana de lucru de cinci zile), dar nu permanent. Altfel, vorbim doar de o clauza de munca la domiciliu ce se poate negocia in baza art. 20 alin. 2 din Codul muncii care, enuntand clauzele specifice, precizeaza, totodata, ca nu sunt limitative.
Asadar, ocazional, salariatul poate sa se prezinte la sediul angajatorului. Mai mult chiar, s-ar impune acest lucru in spiritul pct. 29 alin. 1 lit. g) din Recomandarea Organizatiei Internationale a Muncii nr. 184/1996 privind munca la domiciliu
7 care atrage atentia asupra necesitatii adoptarii unor masuri menite sa reduca riscului izolarii salariatilor cu munca la domiciliu.
Propunem de lege ferenda sa se tina cont de aceasta recomandare.
__
1Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 423.
2A se vedea pentru detalii http://www.un.ro/ilo/2/CONVENTIA%20177.doc
3Mara Ioan, Contractul individual de munca si conventia civila de prestari servicii, Editura Wolters Kluwer Romania, Bucuresti, 2009, p. 126.
4Ana Cioriciu Stefanescu, Telemunca, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 1/2009, p. 70.
5A se vedea pentru detalii http://www.un.ro/ilo/2/CONVENTIA%20177.doc
6In acelasi sens sunt si prevederile pct. 1 lit. b) din Recomandarea Organizatiei Internationale a Muncii nr. 184/1996 privind munca la domiciliu.
7A se vedea pentru detalii www.un.ro/ilo/3/RECOMANDAREA%20184.doc