Programul de lucru flexibil aduce beneficii atat angajatorilor, cat si lucratorilor, arata un studiu al Comisiei Europene. Raportul grupului de experti intervine intr-un moment in care ministrii pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati se intalnesc la Bruxelles in cadrul unei reuniuni informale pentru a discuta noua strategie privind egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru perioada 2010 - 2015.
„Programele de lucru flexibile, structurile de ingrijire pentru copii si alte persoane aflate in intretinere si dreptul la concediu tind sa duca la cresterea ratelor de ocupare a fortei de munca, atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor, precum si la cresterea durabilitatii ratelor natalitatii,” a afirmat Viviane Reding, vicepresedinte al Comisiei Europene si comisar pentru justitie, drepturi fundamentale si cetatenie.
„In perioade de incetinire a cresterii economice, conditiile de lucru flexibile pot ajuta cetatenii sa isi pastreze locurile de munca. Trebuie sa continuam progresele facute in ceea ce priveste structurile pietei muncii care vizeaza compatibilitatea cu viata de familie: atat flexibilitatea programelor de lucru, cat si egalitatea de sanse intre femei si barbati sunt premise importante ale redresarii economice”, adauga aceasta.
Raportul grupului de experti privind „Programele de lucru flexibile si egalitatea de sanse intre femei si barbati” ofera o imagine de ansamblu a practicilor actuale din cele 27 de tari membre ale UE si din tarile SEE-AELS (Islanda, Norvegia, Liechtenstein si Elvetia). Acesta se concentreaza pe flexibilitatea interna (in cadrul intreprinderilor si al organizatiilor), atat in ceea ce priveste durata timpului de lucru (de exemplu, lucrul cu fractiune de norma), cat si organizarea timpului de lucru (de exemplu, un program de lucru flexibil sau program de lucru decalat si flexibilitate in ceea ce priveste ora de incepere si de incheiere a zilei de lucru). Principale concluzii ale raportului sunt:
1. In continuare, exista foarte
mari diferente intre statele membre in ceea ce priveste flexibilitatea timpului de lucru:
- flexibilitatea duratei timpului de lucru este mai raspandita in Europa de Nord si de Vest, in timp ce in Ungaria, Lituania, Republica Ceha, Estonia, Bulgaria, Slovacia, Slovenia si Romania, predomina traditionalul program de 40 de ore de lucru;
- Danemarca, Suedia, Germania, Finlanda si Norvegia inregistreaza performante relativ ridicate in ceea ce priveste organizarea flexibila, putin peste jumatate din totalul lucratorilor utilizand un anumit tip de flexibilitate in ceea ce priveste orele lor de lucru.
2. Cresterea flexibilitatii timpului de lucru
nu reprezinta intotdeauna un aspect pozitiv pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati:
- un program de lucru mai individualizat are un efect pozitiv asupra ratelor de ocupare ale fortei de munca feminine si ii poate ajuta pe angajati sa gaseasca un echilibru intre munca si viata privata, insa lucrul cu fractiune de norma (in care femeile sunt predominante) se concentreaza in continuare, in majoritatea tarilor, in sectoarele slab remunerate, cu oportunitati de cariera si de formare scazute;
- cultura organizationala joaca, de asemenea, un rol important. Atata timp cat flexibilitatea este considerata un mod „feminin” de organizare a timpului de lucru, este mai probabil ca orarele de lucru flexibile sa confirme diferentele dintre femei si barbati, decat sa le modifice.
3. Recentele evolutii in materie de politica arata ca
flexibilitatea timpului de lucru se regaseste pe agenda politica din mai multe tari, cu toate ca temele specifice pot varia:
- unele tari (precum Republica Ceha si Lituania) se concentreaza pe flexibilitate ca instrument pentru cresterea ratei de ocupare a fortei de munca (atat din punct de vedere al numarului de persoane, cat si al numarului de ore);
- lucrul cu fractiune de norma este folosit din ce in ce mai mult pentru a promova imbatranirea activa. In special in tarile nordice, lucrul cu fractiune de norma involuntar reprezinta o problema importanta, ceea ce duce la luarea de masuri de politica in incercarea de a crea un nou echilibru intre flexibilitate si securitate;
- valorificarea si anualizarea timpului de lucru fac parte, de asemenea, din agenda politica actuala (in Finlanda, Germania si Luxemburg). Orarele de lucru flexibile sunt legate in unele tari (precum Polonia si Portugalia) de dezbaterea privind reducerea numarului de ore suplimentare;
- criza financiara si economica actuala a avut un efect clar, iar flexibilitatea este vazuta acum ca un important instrument de politica care poate ajuta angajatorii sa se adapteze la conditiile economice in schimbare. Cu toate acestea, in dezbaterea actuala, problematica egalitatii de sanse intre femei si barbati nu ocupa un loc important.
La 3 martie 2010, Comisia Europeana a facut primul pas spre revizuirea normelor UE actuale privind timpul de lucru, cu o prima etapa de consultare a partenerilor sociali europeni. Comisia va publica in curand un raport al unui grup de experti referitor la impactul social si economic al normelor privind timpul de lucru, in contextul acestei revizuiri.
Raportul de astazi este al treilea dintr-o serie de rapoarte comparative de revizuire privind aspecte legate de echilibrul intre viata profesionala si viata privata, care au inclus si „armonizarea vietii profesionale si private” (2005); „asigurarea serviciilor de ingrijire a copiilor” (2009).
Raportul „Programele de lucru flexibile si egalitatea de sanse intre femei si barbati – O analiza comparativa a 30 de tari europene” poate fi vizualizat aici.
Comentarii articol (0)