Lucrarea "Dreptul Public al Muncii", premiata de Uniunea Juristilor din Romania si Societatea "Titu Maiorescu"

• coordonator Alexandru Ticlea
• Laura Georgescu
• Ana Cioriciu Stefanescu
• Barbu Vlad

Pentru prima data o astfel de lucrare trateaza exhaustiv functionarii publici:
• pe cei carora li se aplica statutul general (Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata) inclusiv:
- functionarii publici din cadrul Consiliului Legislativ,
- functionarii publici din cadrul structurilor de specialitate ale Administratiei Prezidentiale,
• dar si pe cei aflati sub incidenta statutelor speciale:
- cadre militare,
- politisti,
- functionari publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor,
- functionari publici parlamentari,
- functionarilor publici din cadrul institutiei Avocatul Poporului,
- functionari publici din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor,
- manageri publici.

De ce „Dreptul public al muncii”?

• „Dupa stiinta noastra, „dreptul public al muncii”, este o sintagma noua, neutilizata (inca) in doctrina juridica, in legislatia sau jurisprudenta romaneasca. Insa, o intalnim in doctrina straina, este adevarat cu alta semnificatie decat cea avuta de noi in vedere”. (pagina 28 din lucrare)

• “…in lucrarea de fata avem in vedere, cu predilectie, numai dreptul muncii aplicabil raporturilor de serviciu ale functionarilor publici, sau, de ceea ce se vorbeste in Franta „dreptul muncii, in sectorul public” , ori „dreptul functiei publice”, in Spania „dreptul functionarilor” (Derecho de funcionarios) sau „dreptul administrativ al muncii” (Derecho administrativo de trabajo), iar in tara noastra „teoria functiei publice” sau „statutul functionarului public”. (pagina 29 din lucrare).

• “Din pacate, studiul functiei publice, ce tine evident, de dreptul public, este extrem de rar abordat din perspectiva raporturilor de munca, prioritate avand institutia sau autoritatea publica, si nu personalul care da viata functiei publice”. (pagina 29 din lucrare).
• “De regula, autorii de drept administrativ neaga caracterul contractual al raporturilor de serviciu ale functionarilor publici”. (pagina 30 din lucrare).

• “Dimpotriva, autorii de drept al muncii se situeaza ferm pe pozitia ca raporturile de serviciu ale functionarilor publici sunt de natura contractuala …”. “Natura contractuala a raporturilor de serviciu ale functionarilor publici este insusita si de Inalta Curte de Casatie si Justitie”. (pagina 31 din lucrare).

• “Desigur ca dreptul muncii este o ramura a sistemului dreptului national alcatuita din ansamblul normelor juridice (grupate pe institutii juridice si subramuri), ce reglementeaza relatiile individuale si colective de munca (inclusiv pe cele denumite „de serviciu” si cele conexe), atributiile organizatiilor sindicale si patronatul, conflictele de munca, controlul aplicarii si respectarii legislatiei muncii (inspectia muncii, jurisdictia muncii etc.) .Intrucat dreptul muncii nu este nici drept privat pur, nici drept public pur, ci el are un caracter de drept mixt, putem accepta cel putin doctrinar, teoretic asadar, ca exista o subramura a sa, intitulata dreptul public al muncii”. (pagina 36 din lucrare).

• „In considerarea celor ce preced, dreptul public al muncii poate fi definit ca acea subramura a dreptului muncii, alcatuit din ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile de serviciu ale functionarilor publici, precum si pe cele ale celorlalte categorii de personal investite cu exercitarea autoritatii de stat, in temeiul unor statute juridice speciale”. (pagina 36 din lucrare).

Lucrarea este cladita pe o idee importanta inca controversata:
„…in materia raporturilor juridice de munca, dreptul comun este Codul muncii. Asa fiind, atunci cand este cazul, completarea Legii nr. 188/1999 se efectueaza in primul rand (si in principal) cu prevederile acestui Cod si cu celelalte acte normative incluse in legislatia muncii, si in al doilea rand (in subsidiar), cu reglementarile de drept civile, administrative sau penale”. (pagina 32 din lucrare).

Se face clar distinctia intre demnitari, functionari publici, magistrati si personalul contractual din administratia publica.

Dintre conditiile pentru dobandirea calitatii de functionar public relevanta este conditia acordului de vointa:
„Sunt doua situatii distincte pentru realizarea acordului de vointa prin manifestarea vointei subiectelor raportului de serviciu:
a) prima situatie vizeaza intrarea in corpul functionarilor publici pe o functie publica de executie stabilita la gradul profesional „debutant”, cand raportul de serviciu se formeaza prin cererea de inscriere la concursul de recrutare si actul de numire in acea functie publica, emis de conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
b) a doua situatie vizeaza intrarea in corpul functionarilor publici pe o functie publica de executie definitiva, cand raportul de serviciu se formeaza prin actul de numire in acea functie publica, emis de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si prin cererea la concursul de recrutare, urmata de juramantul de credinta al functionarului public numit”. (pagina 87 din lucrare).

Referitor la acordurile colective se arata ca:
„Avand in vedere ca Legea nr. 188/1999, se refera doar cu caracter general la acordurile colective, dispozitiile sale se completeaza nu numai cu cele ale Hotararea Guvernului nr. 833/2007, ci si cu normele de drept comun in materie – Codul muncii, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca si Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca”. (pagina 126 din lucrare).

Observatii si aprecieri pertinente regasim cu privire la „studiile universitare” si „studiile de doctorat” in raport cu Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare si Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata.

De asemenea, se evidentiaza conditiile unui angajament scris de formare profesionala valabil.
Regasim explicatii utile si cu privire la concediile de formare profesionala.

Unele observatii taxeaza cu umor si ironie absurdul legislativ in care este prins functionarul public:
„In dreptul public al muncii modificarea raportului de serviciu in interes public (prin delegare, detasare, transfer in interesul serviciului, mutare in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice, precum si prin exercitare cu caracter temporar a unei functii publice de conducere) are caracter unilateral, fiind bazata pe vointa autoritatii publice, functionarul public neputand refuza masura sub sanctiunea eliberarii din functia publica. In concluzie, de la regula de mai sus fac exceptie promovarea definitiva si transferul la cerere. Faptul ca transferul in interesul serviciului se poate face „numai cu acordul scris al functionarului public transferat” , ca de altfel si mutarea definitiva a acestuia dispusa de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice in cadrul altui compartiment, deviaza astfel de la un caracter imperativ spre unul formal”. (pagina 293 din lucrare).


Utile sunt si precizarile cu privire la procedura de stabilire si recuperare a prejudiciilor.

Problema conflictelor (litigiilor) de munca este tratata intr-o maniera clara. Sunt formulate ferm critici punctuale:
„Credem ca o singura concluzie se impune: conflictele (litigiile) de munca in cazul tuturor categoriilor de functionari publici trebuie sa fie judecate de aceleasi sectii/complete specializate de drept comun (jurisdictia muncii) prevazute in cazul salariatilor”. (pagina 481 din lucrare).

Lucrarea denota, totodata, cunoasterea temeinica atat a doctrinei romanesti cat si a celei straine in domeniu, ideile de baza si importante in constructia lucrarii fiind structurate, incadrate corespunzator de practica judiciara.

In concluzie, lucrare intitulata „Dreptul public al muncii” prezinta o conceptie absolut originala in legatura cu functia publica si functionarul public, dorind, parca, sa impace conceptiile antagonice exprimate de-a lungul tipului de autorii de drept administrativ si cei de dreptul muncii, fiind utila deopotriva nu numai studentilor, dar si specialistilor teoreticieni – cercetatori, cadre didactice etc. – si practicieni – consilieri juridici, avocati, judecatori, functionari publici, personal din compartimentele de resurse umane, precum si reprezentanti ai Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Astfel, coordonatorul lucrarii, prof. univ. dr. Alexandru Ticlea, extrem de cunoscut pentru lucrarile sale din domeniul dreptului muncii, se dovedeste a fi un deschizator de drumuri in materie de functie publica si functionari publici.

Aceasta lucrare va fi reeditata pentru a prezenta solutii la problemele legate de modificarile legislative ce vor aparea in perioada urmatoare si nu numai.

Coautorea lucrarii,  Ana Cioriciu Stefanescu este cunoscuta si prin numeroasele articole si raspunsuri la intrebarile cititorilor publicate pe site-urile www.Avocatnet.ro si www.Contractdemunca.ro.