Statul creditor vs statul camatar sau in alt mod despre esalonarea datoriilor

Seful Executivului explica recent intr-un briefing de presa ca „avem interesul ca firmele care sunt pe piata sa nu intre in incapacitate de plata sau insolventa, pentru ca atunci si pentru noi, ca stat, va fi mult mai greu sa ne recuperam datoriile de la aceste firme”.

Se pune problema daca ”interesul” Executivului pentru firmele in incapacitate de plata nu este oarecum tardiv? De 2 ani incoace Guvernul a experimentat, in numele reformei fiscale, o serie de masuri cu efect de domino asupra mediului privat: a introdus impozite, ulterior s-a razgandit( vezi impozitul minim). A eliminat impozite (vezi cazul microintreprinderilor), insa in 2011 a avut o revelatie si le-a reintrodus.

Tot din “interes” pentru contribuabil, Guvernul a operat, din 2009 pana in prezent, 27 de modificari asupra Codului Fiscal, de cele mai multe ori peste noapte, fara dezbateri publice, fara a se tine cont de solicitarile mediului privat sau de recomandarile expertilor fiscali.

In ceea ce priveste recenta masura de esalonare a obligatiilor fiscale restante, aprobata prin OUG nr. 29/2011, procedura nu are inca norme de aplicare, ceea ce inseamna ca la momentul actual firmele nu pot beneficia de noile prevederi.

Marea problema: ordinea stingerii datoriilor


”Este foarte interesant cum incearca sa "ajute" contribuabilul Ministerul Finantelor Publice. Prevederile ART. 115, alin. (1), lit b), din Codul de Procedura Fiscala aduc contribuabilul in situatia de a acumula datorii imense, din cauza faptului ca ordinea de stingere a datoriilor este neclara”, este de parere Beatrice Ambro (foto dreapta), economist si membru al Asociatiei Profesionale a Economistilor si Contabililor din Romania(APEC).

”In aceste conditii mi se pare o ipocrizie preambulul OUG 29/2011 in care se explica ca adoptarea ei a fost facuta in vederea depasirii de catre contribuabili a dificultatilor generate de lipsa temporara a disponibilitatilor banesti, precum si in scopul prevenirii acumularii de noi datorii. Cred ca OUG 29/2011 nu ar fi fost necesara daca in Codul de Procedura Fiscala, la Art. 115 ar fi fost prevazuta ordinea stingerii datoriilor contribuabililor astfel: intai obligatii fiscale principale, in ordinea vechimii si apoi accesoriile. In acest mod contribuabilii nu ar fi acumulat sume uriase de plata la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale.

De altfel, OUG 29/2011 nu va putea veni in sprijinul multor contribuabili, pentru simplul fapt ca Art. 9 prevede ca esalonarea sa se faca in conditiile constituirii de garantii. Este greu de crezut ca, date fiind aceste conditii, firmele cu datorii catre bugetul de stat mai mari de 20.000 lei se vor inghesui sa ceara esalonarea datoriilor, subliniaza Beatrice Ambro.

Esalonarea, o metoda prin care firmele pot scapa de executare silita


Potrivit consultantului fiscal Gabriel Sincu, partener Mazars Romania(foto stanga), actul normativ mentionat aduce in fata, in primul rand, o problema de natura etica: “In opinia mea, pentru a putea avea o abordare corecta fata de toti contribuabilii, reesalonarile ar trebui sa fie posibile doar pentru obligatiile fiscale cu termen de plata de dupa intrarea in vigoare a actului normativ. Asa cum este acum, ordonanta nu face decat sa ii ajute pe cei care nu si-au platit datoriile la bugetul de stat.”

”Pot exista contribuabili care au renuntat sa mai faca investitii sau sa mai angajeze oameni pentru a putea avea bani sa isi plateasca impozitele. Cei care au avut insa un comportament incorect din punct de vedere fiscal sunt ajutati acum, Guvernul punandu-le la indemana o mentoda prin care sa scape de o eventuala executare silita. Un avantaj competitiv absolut inechitabil, in opinia mea. Oferind posibilitatea reesalonarii doar pentru obligatiile fiscale viitoare, toata lumea poate sa stie ca are aceasta optiune si poate alege pe viitor sa plateasca sau sa nu plateasca si sa suporte consecintele”, considera Gabriel Sincu.

Totodata, expertul Mazars atrage atentia asupra unor detalii ale actului normativ: pot beneficia de esalonare doar cei care se afla in dificultate economico-financiara conform criteriilor ce vor fi stabilite prin normele metodologice. Criterii pe care acum nu le stim si care pot reprezenta in fapt cheia problemei. Este posibil ca acele criterii sa fie atat de dure incat sa nu le indeplineasca aproape nimeni. Sau sa le indeplineasca doar „cei alesi”, lucru care nu ar face decat sa creasca gradul de inechitate.

“Scepticismul meu este legat si de experienta trecuta: o ordonanta asemanatoare a fost publicata si la inceputul anului 2009 cu referire la dificultatile financiare generate de criza economica. Dupa cunostintele mele, foarte putina lume a beneficiat de aceasta ordonanta, tocmai datorita conditiilor foarte restrictive care descurajau contribuabilii sa aplice pentru respectivele facilitati”, apreciaza Gabriel Sincu.

Probleme de "infrastructura" la implementarea actului normativ

Pe de alta parte, Sorin Istrate, managing partner la Contexpert(foto dreapta), se intreaba cum vor fi rezolvate problemele de infrastructura pentru aplicarea acestui act normativ.

”Ma refer la posibilitatea ca sumele datorate pe baza esalonarilor sa fie urmarite separat de fisa de evidenta fiscala a contribuabilului, astfel incat platile pentru esalonari sa nu fie mixate cu datoriile ulterioare, dobanzile pentru esalonari sa fie cu adevarat 0.3% si nu mai mari, de asemenea sa nu ne trezim cu explicatii de genul “asa calculeaza programul” in cazul in care dobanzile si penalitatile calculate de organele fiscale sunt mai mari.”

“Ii sfatuiesc pe toti contribuabilii sa aplice pentru esalonare, deoarece criza nu a trecut, PIB-ul Romaniei nu a revenit la valorile de dinainte de criza, iar mirajul unei reveniri spectaculoase a economiei nu e decat o “fata morgana”, este de parere Sorin Istrate.

Act normativ cu dedicatie?

Cu privire la plusurile actului normativ, consultantul fiscal Gabriel Sincu atrage atentia asupra faptului ca singurul avantaj cu adevarat important prevazut de ordonanta este faptul ca beneficiarii acesteia vor scapa de executare silita pe parcursul reesalonarii. In rest, conditiile financiare sunt foarte dure, dobanda de intarziere fiind practic aceeasi ca si in cazul neplatii fara esalonare (0,04% / zi) intrucat e greu de crezut ca o banca va oferi garantii cuiva aflat in asemenea dificultate astfel incat acesta sa poata beneficia de o dobanda de doar 0,03% / zi. De asemenea, daca se intarzie la plata sumelor reesalonate avem o penalitate de 10% din suma care presupune un cost suplimentar semnificativ.

"Concluzia mea este deci ca avem probabil un act normativ „cu dedicatie” aplicabil unui „club exclusivist” de contribuabili, fara prea mare impact la nivelul economiei, sau de un „exercitiu de imagine” al Guvernului in ochii Europei si ai FMI-ului", conchide expertul fiscal Gabriel Sincu.