Dobînda anualã efectivã

Diferenþa între cele douã cifre o reprezintã comisioanele ºi alte costuri ascunse.

Tocmai pentru a evita o astfel de situaþii în legislaþia romana privind protecþia consumatorului a aparut recent o lege menitã sã înlãture aceste situaþii ºi sã limiteze abuzurile bãncilor faþa de clienþii cu care încheie contracte de credit pentru cumpararea de servicii sau bunuri de consum.
Aceastã lege privind contractele de credit preia prevederile Directivei CEE 87/102/EEC din 22 decembrie 1986, cu privire la creditele de consum.

Legea vine pe un vid legislativ în acest domeniu, ºi reglementeazã cadrul în care se pot acorda credite de consum, nu doar de cãtre bãnci, care oricum sunt supuse restricþiilor impuse de normele Bãncii Naþionale a Romaniei, ci ºi de societãþile nebancare care acordã credite.

Aceste societãþi nebancare sunt definite ca intermediari de credite, ºi în baza acestei legi, trebuie sã fie autorizate de cãtre autoritatea competentã numitã de cãtre guvern, iar aceasta împreunã cu Autoritatea pentru Protecþia Consumatorului va supraveghea respectarea drepturile ºi regurile de protecþie a consumatorilor.
În principiu, Legea este excelentã; în practicã, aplicarea acesteia poate ridica o serie de probleme. Spre exemplu, conform Legii, modul de înregistrare ºi autorizare a creditorilor ºi intermediarilor de credite ar fi trebuit stabilit prin hotãrîre de guvern în decurs de 90 de zile de la data publicãrii legii în Monitorul oficial.

Acest termen a fost depãsit de mult, guvernul neeemitînd încã o astfel de hotarîre.
Astfel, chiar dacã legea a intrat în vigoare, cei care intenþioneazã sã deruleze operaþiuni de creditare trebuie sã astepte sã afle la cine trebuie sa apeleze pentru a obþine autorizaþia.

Conform acestei legi afisarea dobînzi anuale efective (DEA) este obligatorie, clienþii fiind informaþi asupra costurile reale ale unui credit de cum intrã într-o bancã.
Astfel, au iesit la invealã diferenþe socante între dobanzile anunþate de bãnci ºi costul real al unui credit (DEA), diferenþã care poate ajunge pînã la 14 procente la unele bãnci ºi 10% la creditele date de marile magazine de produse electronice ºi electrocasnice.

Tocmai pentru a stii exact cît costã un credit de la orice bancã sau magazin, acestea sunt obligate sã afiseze DAE ºi de asemenea orice material publicitar, afisat într-un loc public trebuie sã menþioneze rata anualã a dobînzii.
Anterior semnãrii contractului de credit, creditorul este obligat sã furnizeze clientului clauzele contractului ce urmeazã a fi semnat, informandu-l cu privire la tipul de credit ºi suma totalã a acestuia, clauzele contractului, avantajele ºi dezavantajele aferente ofertei de credit din punctul de vedere al clientului.
De asemenea, în timpul derulãrii contractului de credit consumatorul va fi informat imediat cu privire la orice modificare a ratei anuale a dobînzii sau a costurilor aferente creditului apãrutã ulterior semnãrii contractului.
#PAGEBREAK#

Dar ce reprezintã Dobanda Anualã Efectivã?
Ea este definitã în lege ca fiind "costul total al creditului la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat".

Astfel, costul total al creditului folosit la calculul dobînzii anuale efective este format din: 
- valoarea creditului 
- dobînda totalã
- prima de asigurare aferentã poliþei de deces pe termen limitat 
- comisioane

Dar DAE nu include toate costurile. Din pãcate, legea a lãsat portiþe.

Elementele de cost care nu sunt luate în considerare la calculul Dobanzii Anuale Efective, dar care sunt plãtite de cãtre client înainte de obþinerea creditului sunt: 
- preþul pentru interogarea Sistemului Informatic al Biroului de Credit; 
- comisionul de analizã a documentaþiei; 
- comisionul de gestiune; 
- comisionul de risc, 
- costurile legate de asigurãri sau garanþii, (CASCO ºi RCA) în cazul împrumuturilor auto (câteva sute sau chiar mii de euro pe an, în funcþie de valoarea maºinii)
- cheltuielile plãtibile de cãtre consumator datoritã neîndeplinirii unor obligaþii asumate prin contract, cum ar fi dobânzile penalizatoare aplicate în cazul întârzierii plãþii ratei,
- cheltuielile aferente transferului de fonduri, sau cheltuielile pentru deschiderea ºi menþinerea unui cont, 
- comisioanele de rambursare anticipatã a unui împrumut.

Legea are nevoie de norme metodologice sau instrucþiuni de aplicare, deoarece bãncile au ajuns la concluzia cã actuala formulã de calculare a DAE nu se poate aplica uniform.
Modul de calcul al DAE este lãsat la aprecierea bãncilor, în aºa fel încât fiecare instituþie financiarã poate sã aleagã varianta care o avantajeazã cel mai mult.

Diferenþele provin din faptul cã în calculul DAE pot fi omise anumite elemente cu influenþe mai mult sau mai puþin semnificative asupra costurilor. Asigurarea de viaþã, spre exemplu, un element de cost destul de important, cerut în cazul anumitor credite de consum, variazã nu numai în funcþie de societatea de asigurare cu care colaboreazã banca ce acordã împrumutul, ci ºi în funcþie de vârsta solicitantului.
Este de înþeles cã o bancã va alege cu siguranþã sã introducã în costul DAE valoarea unei asigurãri calculatã pentru o persoanã tânãrã.

Suma împrumutatã ºi perioada pe care este acordat creditul sunt ºi ele factori care influenþeazã valoarea DAE. Astfel, la o sumã mai mare împrumutatã, comisioanele în sumã fixã vor deþine o pondere mai micã în totalul costurilor aferente unui credit, fapt ce va ajuta banca sã afiºeze o dobândã anualã efectivã mai micã.
La fel se întâmplã ºi în ceea ce priveºte perioada de creditare, în cazul comisioanelor plãtite o singurã datã, la acordarea creditului, care, datoritã faptului cã vor fi împãrþite pe mai mulþi ani, vor conduce la obþinerea unei DAE mai mici.

Tot prin aceasta lege au fost introdus dreptul consumatorului de a rambursa in avans creditul, partial sau total, caz in care, consumatorul are dreptul la o reducere echitabila a costurilor creditului, in mod proportional cu perioada de utilizare a acestuia.
#PAGEBREAK#

Bancherii considerã cã dacã suma este platit în avans, socotelile bancii sunt încurcate, se pierde dobanda pentru banii returnaþi ºi poate ajunge chiar sã aibã un surplus de bani.
Bãncile considerã cã "reducerea echitabilã" deja existã, prin faptul cã clientul care plateste în avans plãteste dobandã doar pentru creditul rãmas, iar o bonificaþie suplimentarã nu este necesarã.
Era nevoie de o lege care sã reglementeze creditele de consum, insa aceastã lege care a intrat invigoare la 6 ianuarie are ºi o serie de probleme.

Bãncile considerã cã aceastã lege în forma existentã aduce mai multã confuzie decît sã lamureascã situaþia. Bancherii nu sunt foarte multumiþi de obligativitatea afisãrii DAE, ºi sunt încã pe piaþã bãnci care nu s-au conformat încã acestor prevederi.

Chiar dacã formula de calcul a DAE, este groaie, este un instrument foarte bun prin care se pot compara ofertele bancilor, si implicit va accentua concurenþa de pe piaþa bancarã.
Alte nemultumire pe care le au bãncile sunt legate în principal de trei prevederi ale legii.
Acestea sunt: cea referitoare la faptul cã în DAE trebuie încluse toate costurile asociate unui credit, faptul cã furnizorul ºi creditorul rãspund pentru despãgubirea clientului, în cazul în care produsul cumpãrat are probleme, ºi recompensarea rambursãri anticipate.

Referitor la rambursarea anticipatã acestia scot în evidenþã faptul cã în practica internationalã lucrurile stau exact invers: nu se acorda o bonificaþie pentru rambursarea anticipatã, ci se aplica o penalizare.
O alta prevedere care ii nemulþumeste pe bancheri ºi larg dezbãtutã se referã la raspunderea pentru defecþiunile apãrute la bunul cumparat prin credit.
În aceastã situaþie clientul poate sã cearã despagubiri atît de la furnizor cît ºi de la instituþia, respectiv banca care l-a creditat.

Astfel, clientul care se considerã prejudiciat va acþiona în instanþã, pînã cînd va epuiza toate cãile, furnizorul de bunuri ºi numai în limita contractului de credit poate trage la rãspundere finanþatorul.
Totusi nu este foarte clar formulatã aceastã prevedere iar bãncile solicitã clarificarea acestei predeveri prin normele mult asteptate din ianuarie.

Bãncile cer ca raspunderea solidarã sã se aplice doar în situaþia în care banca ºi furnizorul bunului respectiv au un contract de promovare comun al bunului respectiv.