Introducerea DRG in finantarea spitalelor

  Incepand cu acest an, in contractul cadru dintre spitale si casele judetene de asigurari de sanatate este prevazuta introducerea sistemului de finantare bazata pe caz rezolvat (DRG). Acest sistem va fi aplicat în 185 spitale din România. Sistemul grupelor de diagnostice (DRG) reprezintă un sistem de clasificare a pacienţilor în funcţie de diagnosticul la externare; în cadrul fiecărui grup de diagnostic sunt incluşi pacienţii cu patologie şi costuri de tratament asemănătoare, obţinându-se o mai bună corelare între serviciile furnizate pacienţilor şi resursele utilizate de spital. În România se utilizează un sistem de clasificare folosit şi în SUA, care cuprinde 499 de grupe diagnostice (lista cu cele 499 grupe DRG se găseşte în Anexa 18 b de la normele de aplicare a Contractului-Cadru pentru anul 2004).

  Sistemul DRG realizează o 'fotografie' a activităţii spitalului, ceea ce înseamnă o creşterea a transparenţei în ceea ce priveşte finanţarea activităţii spitalului.

  Cuvântul cheie în sistemul DRG este pacientul externat (cazul externat).

  Caracteristici principale ale sistemului de finanţare pe caz rezolvat (DRG) utilizat de la 1 ianuarie 2004 în 185 spitale ce furnizează îngrijiri acute:
  A. finanţarea bazată pe caz rezolvat - DRG - pleacă de la rezultatele spitalului exprimate în numărul şi tipul pacienţilor trataţi în mod real în spital şi nu de la structurile spitalului (nr. de paturi, personal etc.);
  B. noul sistem de finanţare are la bază principiul “banii urmează pacientul' - principiu de bază al asigurărilor sociale de sănătate;
  C. sistemul de finanţare pe caz rezolvat (DRG) implică transparenţă în utilizarea resurselor (în 2004 este prima oară când se publică tariful fiecărui spital) - finanţarea se face 'la vedere' şi este cunoscută de toată lumea (pacienţi, spitale, casa de asigurări, Minister, Colegiul Medicilor, sindicate etc.);
  D. sistemul de finanţare pe caz rezolvat (DRG) arată deficienţele metodelor anterioare de finanţare pe zi de spitalizare, care nu ţineau cont de numărul şi de complexitatea pacienţilor, ci de numărul de zile de spitalizare - spitalele erau stimulate să interneze cazurile uşoare, în secţii cu tarife mari şi să ţină pacienţii cât mai multe zile în aceste secţii;
  E. sistemul de finanţare pe caz rezolvat (DRG) nu diferenţiază finanţarea după tipul spitalului, ci după complexitatea cazurilor astfel încât spitalele nu vor mai căuta să-şi modifice în permanenţă structura şi denumirea în scopul atragerii de mai mulţi bani, ci vor primi bani mai mulţi doar pentru cazurile mai complexe;
  F. prin sistemul de finanţare pe caz rezolvat (DRG) în acelaşi spital un bolnav cu infarct miocardic va fi plătit mai mult decât unul cu hipertensiune, chiar în situaţia în care cei doi pacienţi stau în spital acelaşi număr de zile;
  G. prin sistemul de finanţare pe caz rezolvat (DRG) spitalul este stimulat să trateze pacientul mai rapid şi în cele mai bune condiţii, pentru că tariful primit depinde de tipul pacientului şi nu de numărul de zile de spitalizare;
  H. sistemul de finanţare pe caz rezolvat (DRG) conduce la o alocare mai obiectivă a banilor între spitale (dacă un spital are pacienţi puţini sau nu are pacienti gravi nu va avea finanţare suficientă);
  I. datele colectate prin sistemul DRG permit o evaluare a activităţii clinice a spitalelor respective (la nivel de secţie şi chiar de medic).

  La aceasta oră numeroase sunt numeroase ţări care folosesc acest sistem, fie la evaluarea activităţii spitalului, fie la finanţarea acestuia. Iată câteva exemple: SUA, Belgia, Italia, Franţa, Irlanda, Austria, Spania, Ungaria, Germania, Singapore, Norvegia, Finlanda, Suedia, Danemarca, Portugalia, Australia - la finanţarea spitalelor publice, a celor private, precum şi pentru decontări regionale. Ţara noastră a studiat experienţa altor sisteme de sănătate şi a decis introducerea gradată a acestui sistem, printr-o serie de etape care se vor finaliza în următorii 3-5 ani.

  In anul 2003 decontarea serviciilor medicale spitaliceşti de către casele de asigurări de sănătate a avut drept unitate de măsură - ziua de spitalizare, finanţare care nu a luat în calcul diferenţele între tipurile de pacienţi trataţi şi nici nu a recompensat îmbunătăţirea eficienţei. Pentru anul 2004 au fost luate in calcul cheltuielile totale ale spitalului pentru servicii spitaliceşti în primele 10 luni ale anului 2003, numărul total de cazuri externate in primele 10 luni ale anului 2003 şi setul de valori relative ale grupelor de diagnostice utilizate.

  Cazurile externate sunt reale şi anume cele raportate de spitale la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate în baza Ordinului MS nr. 29/2003. Datele financiare sunt cele raportate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de spitale în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Pentru calcularea tarifului pe caz ponderat al fiecărui spital s-a avut la bază 80% din tariful propriu fiecărui spital şi 20% tariful naţional (8.563 mii lei pe caz ponderat) al celor 185 de spitale incluse în acest sistem de finanţare.

  Diferenţele ce se constată între diversele rate de bază ale spitalului nu sunt o consecinţă a introducerii finanţării pe baza DRG. Din contră, introducerea acestui sistem transparent de finanţare arată tocmai inechităţile în finanţarea spitalelor, care au fost acumulate în ultimii 10-14 ani de finanţare exclusiv pe baza unui buget istoric sau numărul de zile de spitalizare, fără a ţine cont de complexitatea cazurilor tratate.