Proiect de Lege privind organizarea judiciara

  Organizarea judiciară, alături de competenţa instanţelor judecătoreşti şi sistemul căilor de atac, reprezintă elementele principale ale reformei în justiţie. De modul în care organizarea judiciară este reglementată depinde, în mare măsură, calitatea actului de justiţie, cooperarea judiciară internaţională şi, nu în ultimul rând, încrederea cetăţenilor în sistemul justiţiei.

  Proiectul de Lege privind organizarea judiciară urmăreşte, în principal, realizarea următoarelor obiective:

1. Înfiinţarea instanţelor specializate;

2. Reintroducerea principiului colegialităţii în compunerea completelor de judecată, pentru judecata în primă instanţă;

3. Creşterea rolului Consiliului Superior al Magistraturii în organizarea instanţelor judecătoreşti;

4. Participarea judecătorilor şi a procurorilor la luarea deciziilor care privesc organizarea şi administrarea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, precum şi la elaborarea bugetelor acestora.

  În vederea instituirii unei reglementări unitare a sistemului instanţelor judecătoreşti din România, în proiect au fost incluse dispoziţii privind organizarea, funcţionarea şi competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La elaborarea normelor privind organizarea instanţei supreme s-a ţinut seama de propunerile de revizuire a Constituţiei, de recentele modificări aduse Codului de procedură civilă şi de categoriile de instanţe specializate care urmează să fie înfiinţate. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care are rolul de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, este organizată în 6 secţii, Completul de 9 judecători şi Secţiile Unite, fiecare având competenţă proprie. Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute de proiect sunt: secţia civilă şi de proprietate intelectuală, secţia penală, secţia comercială, secţia de contencios administrativ şi fiscal, secţia de muncă şi asigurări sociale şi secţia de admisibilitate în principiu.

  Specializarea instanţelor, prin înfiinţarea tribunalelor pentru minori şi familie, a tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, a tribunalelor comerciale şi a celor administrativ-fiscale, este o măsură menită să contribuie la profesionalizarea şi specializarea actului de justiţie, precum şi la asigurarea celerităţii în desfăşurarea proceselor, prin degrevarea instanţelor de drept comun de judecarea anumitor tipuri de litigii.

  Judecarea cauzelor în care sunt implicaţi minori de tribunale specializate în acest domeniu este o necesitate determinată de protecţia specială de care trebuie să se bucure copilul în faţa organelor judiciare, indiferent că acesta este victimă sau făptuitor. De asemenea, în materie civilă, complexitatea litigiilor privind familia constituie un argument în plus pentru înfiinţarea acestor tribunale specializate. Înfiinţarea tribunalelor specializate a determinat includerea în proiect a unor dispoziţii privind competenţa acestora.

  Ca element de noutate, proiectul prevede că problemele de conducere ale instanţelor şi parchetelor sunt supuse dezbaterii şi avizării de către colegiile de conducere, ca o modalitate de control al deciziilor luate de conducătorii instanţelor şi parchetelor. Colegiile de conducere sunt alcătuite, de regulă, din preşedintele instanţei, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi 1-2 judecători aleşi în adunarea generală a judecătorilor.

  Participarea magistraţilor în activităţile care privesc administrarea justiţiei se realizează, potrivit proiectului, prin adunările generale ale magistraţilor, care se organizează anual sau ori de câte ori este necesar şi care au, în principal, rolul de a dezbate activitatea anuală desfăşurată de instanţe, de a alege membrii Consiliului Superior al Magistraturii ce urmează a fi validaţi de Senat şi de a analiza proiecte de acte normative în domeniul justiţiei.

  Introducerea principiului colegialităţii completului de judecată pentru judecarea cauzelor în primă instanţă reprezintă o garanţie importantă a imparţialităţii judecătorilor, constituind o măsură de protecţie atât pentru magistrat - alături de secretul deliberării -, cât şi pentru justiţiabil. Colegialitatea permite controlul reciproc între judecători şi dă posibilitatea judecătorilor tineri de a se perfecţiona, prin participarea în complet alături de un judecător cu experienţă. Principiul colegialităţii este menţinut şi pentru judecarea cauzelor în apel şi recurs, completele fiind formate în aceste cazuri din 3 judecători.

  În vederea înlăturării subiectivismului şi a oricăror suspiciuni privind atribuirea dosarelor, proiectul prevede că repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. De asemenea, pentru ca repartizarea aleatorie a cauzelor să nu rămână fără efect prin posibilitatea trecerii ulterioare a unei cauze de la un complet la altul, proiectul consacră principiul continuităţii completului de judecată, în baza căruia cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.

  Este prevăzută compunerea completelor pentru soluţionarea, în primă instanţă, a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale în care, alături de 2 judecători specializaţi, participă cu vot consultativ şi 2 magistraţi consultanţi. Proiectul reglementează condiţiile şi procedura de propunere şi numire a acestora, atribuţiile, drepturile şi obligaţiile ce revin magistraţilor consultanţi.

  Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Ministerului Public fac obiectul unui titlu distinct în cadrul proiectului, ale cărui dispoziţii detaliază principiile înscrise în Constituţie care privesc rolul parchetului în cadrul sistemului judiciar, stabilindu-se că procurorii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei, conduc şi controlează poliţa judiciară. Preluarea, organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare urmează să se realizeze prin lege specială.

  Având în vedere rolul Institutului Naţional al Magistraturii în formarea profesională iniţială şi în formarea profesională continuă a magistraţilor, proiectul conţine reglementări privind organizarea şi funcţionarea acestui Institut, ca instituţie publică în coordonarea Ministerului Justiţiei.

  În titlul referitor la organizarea compartimentelor auxiliare de specialitate, un rol important este atribuit birourilor de informare şi relaţii publice, care asigură legăturile instanţelor şi ale parchetelor cu publicul şi mijloacele de comunicare în masă, în vederea asigurării transparenţei activităţii judiciare.

  Ţinând seama de rolul magistratului în cadrul societăţii şi riscurile la care acesta este supus permanent, proiectul reglementează, într-un titlu distinct, paza instanţelor şi parchetelor şi protecţia magistraţilor.

  În proiect este prevăzută înfiinţarea, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la curţile de apel, tribunale şi parchetele de pe lângă acestea, precum şi la Parchetul Naţional Anticorupţie, a unui departament economico-financiar şi managerial, condus de un manager, măsură justificată de nevoia degrevării conducătorilor de instanţe şi parchete de sarcini administrative, astfel încât gestionarea resurselor materiale şi financiare din cadrul instanţelor şi parchetelor să fie asigurată, în condiţii mai bune, printr-o persoană specializată. Proiectul stabileşte raporturile dintre manager şi conducătorul instanţei sau al parchetului, prin precizarea clară a atribuţiilor managerului, dar şi prin prevederea potrivit căreia managerul este subordonat preşedintelui instanţei sau conducătorului parchetului în cadrul căruia funcţionează.

  Elaborarea proiectelor de buget pentru instanţe şi parchete de către curţile de apel şi parchetele de pe lângă curţile de apel, precum şi avizarea acestora de către Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o măsură destinată să asigure principiul autonomiei financiare a instanţelor şi parchetelor şi participarea membrilor corpului magistraţilor la deciziile care privesc bugetul justiţiei.

  În cadrul dispoziţiilor tranzitorii şi finale sunt prevăzute structurile înfiinţate prin legi speciale ce pot funcţiona pe lângă instanţele judecătoreşti, cum sunt serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, birourile de carte funciară şi oficiile registrului comerţului.