William Ury si-a sustinut discursul la TEDxMidwest, in noiembrie 2010. Preluarea transcript-ului discursului, precum si a videoclipului de mai jos sunt realizate cu respectarea licentei Creative Commons.
Ei bine, subiectul negocierilor dificile imi aminteste de una dintre povestile mele preferate din Orientul Mijlociu, povestea unui barbat care a lasat mostenire celor trei fii ai lui 17 camile. Primului fiu i-a lasat jumatate din camile; celui de al doilea fiu i-a lasat o treime din camile; si celui mai mic fiu i-a lasat a 9-a parte din camile. Ei bine, cei trei fii au intrat intr-o negociere. 17 nu se imparte la 2. Nu se imparte la 3. Nu se imparte la 9. Spiritul fratesc a inceput sa se incordeze. in cele din urma, in disperare, au mers si au consultat o batrana inteleapta. Batrana inteleapta s-a gandit la problema lor pentru mult timp, si in sfarsit a venit si a spus: "Ei bine, nu stiu daca va pot ajuta dar cel putin, daca vreti, puteti lua camila mea." Deci, atunci aveau 18 camile. Primul fiu si-a luat jumatatea -- jumatate din 18 este 9. Al doilea fiu si-a luat a treia parte -- o treime din 18 este 6. Cel mai tanar fiu si-a luat a 9-a parte -- a 9-a parte din 18 este 2. in total 17. Aveau o camila in plus. Au dat-o inapoi batranei intelepte.
(Rasete)
Acum daca va ganditi pentru un moment la aceasta poveste, cred ca seamana cu o multime de negocieri dificile in care suntem implicati. Au inceput cu 17 camile -- nicio cale de a rezolva asta. Cumva, ce trebuie sa facem este sa ne dam un pas inapoi din acele situatii, asa cum a facut batrana inteleapta, sa privim situatia cu ochi proaspeti si sa venim cu ideea celei de a 18-a camile. Acum, gasirea celei de-a 18-a camile in conflictele lumii a fost pasiunea vietii mele. Eu vad practic umanitatea un pic cam ca si cei 3 frati; suntem cu totii o singura familie. stim ca din punct de vedere stiintific, datorita revolutiei comunicarii, toate triburile de pe planeta, toate cele 15.000 de triburi, sunt in legatura unele cu altele. si este ca o mare reuniune de familie. Si totusi, ca in multe reuniuni de familie, nu e vorba doar de pace si lumina. Exista si multe conflicte. si intrebarea este cum ne impacam cu diferentele noastre? Cum ne impacam cu cele mai profunde diferente, data fiind tendinta umana spre conflict si geniul uman in elaborarea unor arme de distrugere enorma? Aceasta este intrebarea.
Dat fiind faptul ca am petrecut mai bine de 3 decenii -- aproape 4 -- calatorind prin lume, in incercarea de a lucra, fiind implicat in conflicte variind din Iugoslavia pana in Orientul Mijlociu din Cecenia in Venezuela, unele dintre cele mai dificile conflicte de pe planeta, mi-am pus eu insumi aceasta intrebare. si cred ca am gasit, intr-un fel, secretul pentru pace. Este de fapt surprinzator de simplu. Nu este usor, dar este simplu. Nu este nici macar nou. Poate fi mostenirea noastra umana cea mai veche. Secretul pentru pace suntem noi. Suntem noi cei care actionam ca si comunitate inconjuratoare in jurul oricarui conflict, ce putem juca un rol constructiv.
Sa va spun o poveste, ca exemplu. Cu 20 de ani in urma am fost in Africa de Sud lucrand cu partile implicate in acel conflict, si am avut o luna in plus asa ca am petrecut ceva timp locuind cu cateva grupuri San Bushmen. (bosimani) Eram curios despre ei si despre modul in care isi rezolva conflictele. Pentru ca, in cele din urma, de cand se stiu, ei au fost vanatori si culegatori, traind destul de mult asa cum au trait si stramosii nostri probabil pentru 99% din istoria umana. si toti barbatii aveau aceste sageti otravite pe care le foloseau la vanatoare -- absolut fatale. si cum impacau ei diferentele dintre ei? Ei bine, ce am invatat este ca oricand apar suparari in aceste comunitati, cineva merge si ascunde sagetile otravite in tufisuri si apoi toata lumea se aseaza intr-un cerc ca acesta, si stau, discuta si discuta. Poate sa dureze si 2 zile, 3 zile, 4 zile dar nu se odihnesc pana cand nu gasesc o rezolutie, sau chiar si mai bine, o reconciliere. si daca furia este inca prea ridicata atunci trimit pe cineva in vizita la niste rude ca o perioada de gandire.
Ei bine, sistemul acela este, cred eu, probabil sistemul care ne tine in viata in acest moment, date fiind tendintele umane. Acest sistem eu il numesc a treia parte. Pentru ca daca va ganditi la el, in mod normal cand ne gandim la conflict, cand il descriem, exista intotdeauna doua parti. Exista arabi versus israelieni, muncitori versus management, sot versus sotie, republicani versus democrati, dar ce nu vedem de cele mai multe ori este ca exista intotdeauna o a 3-a parte. si a 3-a parte a conflictului suntem noi, e comunitatea incojuratoare, sunt prietenii, aliatii, membrii familiei, vecinii. si putem juca un rol incredibil de constructiv. Probail cea mai importanta cale in care a 3-a parte poate ajuta este sa reaminteasca partilor implicate care este cu adevarat miza. De dragul copiilor, de dragul familiei, de dragul comunitatii, de dragul viitorului, haideti sa ne oprim pentru un moment si sa incepem sa vorbim. Pentru ca, problema este ca, atunci cand suntem implicati in conflict este foarte usor sa pierdem perspectiva. Este foarte usor sa reactionam. Fiintele umane: suntem masini de reactie. si asa cum se spune, atunci cand esti suparat vei tine cel mai bun discurs pe care il vei regreta vreodata. Asadar a 3-a parte ne aminteste de asta. A 3-a parte ne ajuta sa mergem la balcon, care este o metafora pentru perspectiva, de unde ne putem tine ochii pe premiu.
Lasati-ma sa va spun o mica poveste din propria mea experienta in negocieri. in urma cu cativa ani, am fost implicat ca facilitator in niste discutii foarte dure intre liderii Rusiei si liderii Ceceniei. Se intampla un razboi dupa cum stiti. si ne-am intalnit la Haga, la Palatul Pacii, in aceasi camera in care tribunalul iugoslav pentru crime de razboi a avut loc. si discutiile au inceput destul de stancos cand vicepresedintele Ceceniei a inceput prin a arata catre rusi si a spus: "Ar trebui sa stati chiar aici in scaunele voastre, pentru ca veti fi judecati pentru crime de razboi." si apoi a continuat, apoi s-a intors catre mine si a spus: "Tu esti american. Uitati-va ce faceti voi americanii in Puerto Rico." si mintea mea a inceput sa goneasca: "Puerto Rico? Ce stiu eu despre Puerto Rico?" Am inceput sa reactionez, dar apoi am incercat sa-mi amintesc sa merg la balcon. si apoi cand el a facut o pauza, si toata lumea se uita la mine pentru un raspuns din perspectiva balconului, am fost capabil sa-i multumesc pentru remarci si am spus: "Apreciez criticile dumneavoastra la adresa tarii mele si le consider ca un semn ca suntem intre prieteni si ca putem vorbi sincer unul altuia. si ca suntem aici nu sa vorbim despre Puerto Rico sau despre trecut. Suntem aici pentru a vedea daca putem gasi o cale pentru a opri suferinta si varsarea de sange din Cecenia." Conversatia a revenit pe drumul cel bun. Acesta este rolul celei de a 3-a parti, de a ajuta partile implicate sa mearga la balcon.
[...]
Continuarea, in videoclipul de mai jos. Pentru a vizualiza traducerea in limba romana, apasati play pe butonul de la baza videoclipului (nu pe videoclipul in sine) si apoi alegeti "romanian" din lista de traduceri care se va afisa in dreapta butonului 'Play".
Comentarii articol (4)