Lege privind circulatia cetatenilor romani in strainatate

CAPITOLUL I
Dispoziþii generale

Art. 1. - Prezenta lege stabileºte condiþiile în care cetãþenii români îºi pot exercita dreptul la liberã circulaþie în strãinãtate, precum ºi limitele exercitãrii acestui drept.

Art. 2. - (1) Cetãþenilor români care îndeplinesc condiþiile prevãzute de prezenta lege le este garantat dreptul de a cãlãtori în strãinãtate, de a emigra ºi de a reveni oricând în þarã. Nici o autoritate românã nu îi poate interzice, în nici o situaþie, unui cetãþean român sã se reîntoarcã pe teritoriul României.
(2) Cetãþenii români minori pot cãlãtori în strãinãtate numai însoþiþi, cu acordul pãrinþilor ori al reprezentanþilor legali, în condiþiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înþelege persoana desemnatã, potrivit legii, sã exercite drepturile ºi sã îndeplineascã obligaþiile pãrinteºti faþã de minor.

Art. 3. - (1) Limitarea exercitãrii dreptului cetãþenilor români la liberã circulaþie în strãinãtate se poate face numai temporar, în cazurile ºi în condiþiile prevãzute în prezenta lege, ºi constã în suspendarea sau, dupã caz, restrângerea exercitãrii acestui drept.
(2) Suspendarea exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate reprezintã interdicþia temporarã de pãrãsire a teritoriului României, instituitã de drept sau, dupã caz, de cãtre autoritãþile competente, în condiþiile prezentei legi. Aceastã mãsurã are caracter individual, cu excepþia situaþiilor în care este instituitã prin lege specialã, în cazul apariþiei unor situaþii de naturã sã o justifice în raport cu necesitatea asigurãrii apãrãrii þãrii sau a securitãþii naþionale.
(3) Restrângerea exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate reprezintã interdicþia temporarã de a cãlãtori în anumite state, dispusã de autoritãþile competente române, în condiþiile prezentei legi.
(4) Autoritãþile competente au obligaþia sã informeze în scris, în condiþiile prezentei legi, persoana împotriva cãreia s-a instituit o mãsurã de limitare a exercitãrii dreptului de liberã circulaþie, asupra motivelor care au determinat aceastã mãsurã, precum ºi asupra perioadei pentru care s-a limitat exerciþiul acestui drept.

Art. 4. - (1) Pe perioada ºederii în strãinãtate orice cetãþean român are dreptul la asistenþã ºi protecþie din partea misiunilor diplomatice, precum ºi a oficiilor consulare ale României.
(2) Misiunile diplomatice ºi oficiile consulare ale României din strãinãtate au obligaþia sã acorde sprijin ºi asistenþã, în condiþiile legii, cu sprijinul instituþiilor competente din þarã, cetãþenilor români aflaþi în dificultate sau care solicitã ajutorul în vederea întoarcerii în þarã, precum ºi de a întreprinde toate demersurile necesare pentru informarea cetãþenilor români asupra apariþiei unor situaþii de naturã sã le punã în pericol siguranþa ori sãnãtatea.
(3) Pe baza informaþiilor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, organele poliþiei de frontierã sunt obligate sã îi informeze pe cetãþenii români care urmeazã sã cãlãtoreascã în strãinãtate asupra apariþiei, pe teritoriile statelor de tranzit ºi de destinaþie, a unor situaþii de naturã sã le punã în pericol siguranþa ori sãnãtatea.

Art. 5. - Pe perioada ºederii lor în strãinãtate, cetãþenii români au urmãtoarele obligaþii:
a) sã respecte legislaþia României ºi sã nu desfãºoare activitãþi de naturã sã compromitã imaginea României ori care sã contravinã obligaþiilor asumate de România prin documente internaþionale;
b) sã respecte legislaþia statului în care se aflã, precum ºi scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra ºi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul statului respectiv, în condiþiile stabilite prin legislaþia acestuia sau prin documentele internaþionale încheiate cu România;
c) sã depunã toate diligenþele în vederea acordãrii de ajutor cetãþenilor români aflaþi în dificultate pe teritoriul statului pe care se aflã, informând cu privire la astfel de situaþii misiunile diplomatice ºi oficiile consulare ale României din statul respectiv;
d) în cazul stabilirii reºedinþei sau a domiciliului în strãinãtate, sã informeze cea mai apropiatã misiune diplomaticã sau oficiu consular al României;
e) sã informeze cea mai apropiatã misiune diplomaticã sau oficiu consular al României cu privire la orice schimbare intervenitã în starea lor civilã.

CAPITOLUL II
Documente de cãlãtorie în strãinãtate

SECÞIUNEA 1
Tipuri de documente de cãlãtorie

Art. 6. - (1) Tipurile de documente de cãlãtorie pe baza cãrora cetãþenii români pot cãlãtori în strãinãtate, eliberate în condiþiile prezentei legi, sunt urmãtoarele:
a) paºaport diplomatic;
b) paºaport de serviciu;
c) paºaport simplu;
d) titlu de cãlãtorie.
(2) Documentele de cãlãtorie prevãzute la alin. (1) sunt proprietatea statului român ºi fac dovada, în faþa autoritãþilor române ºi strãine, a identitãþii, cetãþeniei, calitãþii, precum ºi a dreptului titularului de a cãlãtori în strãinãtate.
(3) Cetãþenii români pot cãlãtori în strãinãtate ºi în baza altor documente stabilite prin acordurile internaþionale la care România sau, dupã caz, Guvernul României este parte.
(4) Procedura depunerii ºi soluþionãrii cererilor pentru eliberarea documentelor de cãlãtorie în strãinãtate, actele care trebuie prezentate de solicitanþi la depunerea cererilor, precum ºi termenele în care se soluþioneazã acestea se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 7. - Forma ºi conþinutul documentelor de cãlãtorie prevãzute la art. 6 alin. (1) se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraþiei ºi Internelor ºi a Ministerului Afacerilor Externe.

SECÞIUNEA a 2-a
Paºaportul diplomatic

Art. 8. - (1) Paºaportul diplomatic este documentul de cãlãtorie care se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, în condiþiile prezentei legi, urmãtoarelor categorii de persoane, în scopul facilitãrii reprezentãrii de cãtre acestea a intereselor statului român în strãinãtate:
a) preºedintele României;
b) preºedintele Senatului ºi preºedintele Camerei Deputaþilor;
c) membrii Senatului ºi membrii Camerei Deputaþilor;
d) primul-ministru, membrii Guvernului ºi persoanele asimilate miniºtrilor;
e) preºedintele ºi judecãtorii Curþii Constituþionale;
f) avocatul poporului ºi adjuncþii acestuia;
g) preºedintele ºi vicepreºedinþii Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie;
h) membrii Consiliului Superior al Magistraturii ºi judecãtorii Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie;
i) preºedintele ºi vicepreºedinþii Curþii de Conturi;
j) procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, procurorul general financiar al Curþii de Conturi ºi adjuncþii acestora;
k) preºedintele ºi preºedinþii de secþie ai Consiliului Legislativ;
l) guvernatorul ºi viceguvernatorii Bãncii Naþionale a României;
m) preºedintele ºi vicepreºedinþii Academiei Române;
n) patriarhul, cardinalul, mitropoliþii ºi ºefii cultelor din România, recunoscute de stat;
o) secretarii de stat ºi persoanele asimilate acestora;
p) funcþionarii cu grad diplomatic ºi persoanele care îºi desfãºoarã activitatea în Ministerul Afacerilor Externe, prin detaºare de la alte instituþii, pe funcþii corespunzãtoare funcþionarilor cu grad diplomatic;
q) funcþionarii cu grad consular ºi persoanele care îºi desfãºoarã activitatea în Ministerul Afacerilor Externe, prin detaºare de la alte instituþii, pe funcþii corespunzãtoare funcþionarilor cu grad consular;
r) ataºaþii militari ºi ataºaþii de afaceri interne, adjuncþii acestora, precum ºi funcþionarii superiori din organizaþiile internaþionale ºi interguvernamentale;
s) curierii diplomatici;
t) soþul, soþia ºi copiii minori ai persoanelor prevãzute la lit. a)-r);
u) persoanele trimise în misiune oficialã în strãinãtate, pentru susþinerea unor interese naþionale, pe bazã de mandat ºi pe durata acestuia, cu aprobarea ministrului afacerilor externe;
v) foºtii ºefi ai statului român, foºtii preºedinþi ai Senatului ºi Camerei Deputaþilor ºi foºtii prim-miniºtri.
(2) Paºapoartele diplomatice se elibereazã persoanelor prevãzute la alin. (1), dupã cum urmeazã:
a) la începutul mandatului cu care au fost învestiþi, în cazul celor prevãzute la alin. (1) lit. a), b), d), e), g), i), j), l) ºi m);
b) înaintea primei deplasãri care necesitã utilizarea paºaportului diplomatic, în cazul celorlalte persoane prevãzute la alin. (1).

Art. 9. - (1) Paºapoartele diplomatice se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, prin structura sa specializatã, la solicitarea instituþiilor sau a autoritãþilor publice interesate, care vor preciza scopul ºi calitatea în care titularii urmeazã sã se deplaseze în strãinãtate pe baza acestor documente de cãlãtorie.
(2) În cazul în care structura specializatã din cadrul Ministerului Afacerilor Externe constatã cã nu sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la art. 8, poate refuza eliberarea paºaportului diplomatic, informând în acest sens instituþia solicitantã.

Art. 10. - (1) Paºapoartele diplomatice se elibereazã, de regulã, cu o valabilitate de 5 ani, care poate fi prelungitã o singurã datã, fãrã a se putea depãºi 10 ani de la data emiterii.
(2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. c), o)-r) ºi u), paºapoartele diplomatice se pot elibera ºi pentru o perioadã solicitatã de instituþiile din care acestea fac parte, fãrã a se putea depãºi perioada maximã prevãzutã la alin. (1).

Art. 11. - (1) Titularii paºapoartelor diplomatice sunt obligaþi sã le predea instituþiei din care fac parte, dupã cum urmeazã:
a) persoanele prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. e), g), i), j), l) ºi m), la încheierea mandatului cu care au fost învestite;
b) persoanele prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. f), h), k) ºi n), în termen de 5 zile de la întoarcerea din deplasarea în strãinãtate care a determinat necesitatea folosirii paºaportului diplomatic.
(2) Persoanele prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. u) sunt obligate sã predea paºaportul diplomatic la Ministerul Afacerilor Externe, în termen de 5 zile de la întoarcerea din deplasarea în strãinãtate care a determinat necesitatea folosirii paºaportului diplomatic.
(3) La încetarea calitãþii prevãzute la art. 8 alin. (1), instituþia din cadrul cãreia face parte titularul are obligaþia sã predea documentul Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anulãrii.
#PAGEBREAK#
SECÞIUNEA a 3-a
Paºaportul de serviciu

Art. 12. - Paºaportul de serviciu este documentul de cãlãtorie care se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, în condiþiile prezentei legi, urmãtoarelor categorii de persoane:
a) magistraþilor, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
b) prefecþilor ºi subprefecþilor, preºedinþilor ºi vicepreºedinþilor consiliilor judeþene, primarilor municipiilor, oraºelor ºi sectoarelor municipiului Bucureºti, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
c) funcþionarilor din aparatul central al administraþiei publice ºi ai Parlamentului, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
d) personalului tehnico-administrativ ºi de serviciu al misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare, al reprezentanþelor permanente pe lângã organizaþiile internaþionale, lectorilor trimiºi în misiune de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, precum ºi soþului, soþiei ºi copiilor minori ai acestora;
e) preºedinþilor ºi vicepreºedinþilor organizaþiilor ºi asociaþiilor profesionale la nivel naþional, legal constituite, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
f) preºedinþilor organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, legal constituite, membre ale Consiliului Minoritãþilor Naþionale, când se deplaseazã în strãinãtate în interes de serviciu;
g) altor persoane, cu aprobarea ministrului afacerilor externe, când cãlãtoresc în strãinãtate în misiuni oficiale.

Art. 13. - (1) Paºapoartele de serviciu se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, prin structura sa specializatã, la solicitarea instituþiilor, autoritãþilor publice sau organizaþiilor interesate, care vor preciza scopul ºi calitatea în care titularii urmeazã sã se deplaseze în strãinãtate în baza acestor documente de cãlãtorie.
(2) Paºapoartele de serviciu se elibereazã cu o valabilitate de 5 ani, care poate fi prelungitã o singurã datã, fãrã a se putea depãºi 10 ani de la data emiterii.

Art. 14. - (1) Paºapoartele de serviciu pot fi folosite de titularii acestora numai atunci când se deplaseazã în strãinãtate în calitate oficialã, în interesul autoritãþii sau instituþiei publice din care face parte.
(2) În termen de 5 zile de la întoarcerea în þarã, titularul are obligaþia de a preda paºaportul de serviciu, spre pãstrare, la autoritatea sau instituþia publicã din care face parte. Pe cale de excepþie, ºeful autoritãþii sau instituþiei publice poate dispune ca paºaportul de serviciu sã rãmânã în posesia titularului atunci când acesta, prin natura activitãþii desfãºurate, se deplaseazã frecvent în strãinãtate, cu condiþia ca perioada de ºedere pe teritoriul României, între douã deplasãri, sã nu depãºeascã 30 de zile.
(3) La încetarea calitãþii prevãzute la art. 12, autoritatea sau instituþia din cadrul cãreia face parte titularul are obligaþia sã predea paºaportul de serviciu Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anulãrii.

SECÞIUNEA a 4-a
Paºaportul simplu

Art. 15. - (1) Paºaportul simplu se elibereazã, la cerere, cetãþenilor români care îndeplinesc condiþiile prevãzute de prezenta lege ºi nu se aflã în una dintre situaþiile de suspendare a dreptului de a cãlãtori în strãinãtate.
(2) Cererile pentru eliberarea paºapoartelor simple se depun personal de cãtre solicitanþi, în þarã, la serviciile publice comunitare pentru evidenþa persoanelor ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea ºi evidenþa paºapoartelor simple, în a cãror razã de competenþã au domiciliul sau, dupã caz, reºedinþa, iar în strãinãtate, la misiunile diplomatice ºi oficiile consulare ale României.
(3) Persoanele care, din motive obiective, nu se pot prezenta personal la serviciile publice comunitare pot depune cererile prin mandatar, cu procurã specialã, autentificatã în þarã de notarul public, iar în strãinãtate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale României.
(4) Eliberarea paºapoartelor simple este supusã taxelor consulare prevãzute de lege.
(5) În situaþia în care titularul constatã faptul cã datele de identitate înscrise în paºaport sunt incomplete sau inexacte, trebuie sã sesizeze autoritatea emitentã, care este obligatã sã îi elibereze un nou document. În acest caz, eliberarea noului paºaport nu este supusã taxelor prevãzute la alin. (4).

Art. 16. - (1) Cetãþenii români nu pot deþine în acelaºi timp decât câte un singur paºaport simplu valabil, cu excepþia cazurilor care justificã deþinerea simultanã a douã sau mai multe paºapoarte, stabilite prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor.
(2) Cetãþenii români care sunt titulari ai mai multor paºapoarte valabile, în condiþiile prezentei legi, au obligaþia ca, în termen de 15 zile de la încetarea cazurilor prevãzute la alin. (1), sã predea autoritãþilor competente paºapoartele deþinute suplimentar.
(3) Ordinul ministrului administraþiei ºi internelor prevãzut la alin. (1) se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 17. - (1) Minorilor cetãþeni români, care nu se aflã în una dintre situaþiile de suspendare a exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate, li se elibereazã paºapoarte simple în urmãtoarele condiþii:
a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor pãrinþi, a pãrintelui supravieþuitor, a pãrintelui cãruia i-a fost încredinþat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã ºi irevocabilã sau, dupã caz, a reprezentantului legal;
b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor pãrinþi, a pãrintelui supravieþuitor, a pãrintelui cãruia i-a fost încredinþat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã ºi irevocabilã sau, dupã caz, a reprezentantului legal.
(2) Minorii cetãþeni români, care nu au împlinit vârsta de 14 ani, pot fi incluºi în paºapoartele ambilor pãrinþi sau, dupã caz, în paºaportul unuia dintre pãrinþi, în condiþiile prevãzute la alin. (1) lit. a). În cazul în care minorul este titular al unui paºaport simplu, acesta poate fi anulat la solicitarea pãrintelui, concomitent cu efectuarea menþiunii privind includerea în paºaportul acestuia.
(3) În situaþia în care se solicitã, în conformitate cu alin. (1) ºi (2), eliberarea unui paºaport pentru un minor sau, dupã caz, includerea minorului în paºaportul unui pãrinte ºi nu existã, dacã legea o cere, acordul celuilalt pãrinte, autoritãþile responsabile cu emiterea paºapoartelor simple procedeazã dupã cum urmeazã:
a) dacã solicitantul argumenteazã necesitatea eliberãrii sau includerii prin faptul cã minorul urmeazã sã se deplaseze în strãinãtate pentru a urma un tratament medical fãrã de care viaþa sau sãnãtatea îi este pusã în pericol, prezentând documente doveditoare în acest sens, emise ori avizate de autoritãþile medicale române, vor elibera paºaportul sau, dupã caz, vor include minorul în paºaportul pãrintelui solicitant;
b) dacã solicitantul argumenteazã necesitatea eliberãrii sau includerii prin faptul cã minorul urmeazã sã se deplaseze în strãinãtate pentru studii ori pentru a participa la concursuri oficiale, prezentând documente doveditoare în acest sens, vor elibera paºaportul sau, dupã caz, vor include minorul în paºaportul pãrintelui solicitant numai cu avizul Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Drepturilor Copilului, emis în condiþiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) În cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani ºi care se aflã în situaþia prevãzutã la alin. (3) lit. a), dar care nu prezintã acordul nici unuia dintre pãrinþi, autoritãþile competente vor emite paºaportul numai cu avizul Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Drepturilor Copilului, emis în condiþiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(5) Dacã paºaportul a fost emis de autoritãþile competente în condiþiile prevãzute la alin. (3) ºi (4), acestea au obligaþia de a-i informa pãrinþii, concomitent sau de îndatã ce este posibil.
(6) Emiterea paºaportului pentru minor sau, dupã caz, includerea acestuia în paºaportul unuia dintre pãrinþi, în situaþia în care existã neînþelegeri între aceºtia cu privire la exprimarea acordului, cu excepþia situaþiilor prevãzute la alin. (3) ºi (4), se efectueazã numai dupã soluþionarea neînþelegerilor de cãtre instanþa de judecatã, în condiþiile legii.

Art. 18. - (1) Valabilitatea paºapoartelor simple este stabilitã dupã cum urmeazã:
a) 3 ani pentru persoanele care nu au împlinit 14 ani;
b) 5 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsã între 14 ºi 25 de ani;
c) 10 ani pentru persoanele care au împlinit vârsta de 25 de ani.
(2) Pentru minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, paºapoartele se pot elibera cu o valabilitate solicitatã de pãrinþi sau, dupã caz, de reprezentanþii legali, fãrã a se putea depãºi valabilitatea maximã prevãzutã la alin. (1) lit. a).
(3) Pentru minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, paºapoartele se pot elibera, la cererea pãrinþilor, cu o valabilitate mai micã decât cea prevãzutã la alin. (1) lit. b), cu condiþia sã nu depãºeascã data la care titularul împlineºte vârsta de 18 ani.
(4) Valabilitatea paºapoartelor simple înceteazã de drept la data la care se constatã de cãtre autoritãþile competente faptul cã sunt deteriorate ori distruse sau, dupã caz, existenþa în conþinutul acestora a unor ºtersãturi ori modificãri operate fãrã drept.

Art. 19. - (1) Valabilitatea menþiunii privind înscrierea minorilor în paºaportul pãrintelui este de 3 ani, dar nu mai mare decât valabilitatea paºaportului, precum ºi decât perioada rãmasã pânã la împlinirea vârstei de 14 ani de cãtre aceºtia.
(2) În situaþiile prevãzute la art. 18 alin. (4), valabilitatea menþiunii privind înscrierea minorilor în paºaportul pãrintelui înceteazã de drept odatã cu cea a paºaportului.

Art. 20. - (1) Paºapoartele simple se pãstreazã de cãtre titulari, care au obligaþia de a nu le înstrãina, cu excepþia situaþiilor în care documentele se reþin de autoritãþile competente sau se depun la misiunile diplomatice ori oficiile consulare strãine, în vederea aplicãrii vizei.
(2) Paºapoartele simple ale minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani se pãstreazã de cãtre pãrinþii acestora, reprezentanþii legali sau, dupã caz, de cãtre însoþitori, atunci când minorii se deplaseazã în strãinãtate împreunã cu alte persoane, în condiþiile prezentei legi.
(3) Paºapoartele simple pot fi reþinute numai de cãtre organele de poliþie, autoritãþile judiciare, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din strãinãtate, serviciile publice comunitare pentru eliberarea ºi evidenþa paºapoartelor simple, precum ºi cele pentru evidenþa persoanelor, doar în cazul în care situaþia o impune, pentru exercitarea atribuþiilor specifice prevãzute de lege. În aceste situaþii autoritãþile care reþin paºapoartele au obligaþia sã elibereze titularului o dovadã care sã ateste faptul cã paºaportul a fost reþinut, precum ºi motivele care au stat la baza acestei mãsuri.
(4) Persoanele prevãzute la alin. (1) ºi (2) au obligaþia de a pãstra paºapoartele în condiþii care sã nu implice riscul deteriorãrii, distrugerii sau pierderii acestora.

Art. 21. - (1) Dacã în urma depunerii cererii pentru eliberarea paºaportului sau, dupã caz, pentru includerea minorilor în paºaportul pãrintelui se constatã faptul cã nu sunt îndeplinite condiþiile prevãzute de lege în acest sens, solicitantului i se respinge cererea.
(2) Decizia de respingere a cererii, precum ºi motivele care au stat la baza acesteia se comunicã solicitantului în scris, în termenul stabilit pentru soluþionarea cererii.
(3) Decizia de respingere a cererii este supusã controlului judecãtoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

SECÞIUNEA a 5-a
Titlul de cãlãtorie

Art. 22. - Titlul de cãlãtorie este documentul care se elibereazã de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României cetãþenilor români aflaþi în strãinãtate, care nu mai posedã document de cãlãtorie valabil, pentru ca titularul sã îºi poatã continua cãlãtoria, reglementa ºederea ori pentru a se întoarce în þarã.

Art. 23. - Titlul de cãlãtorie se elibereazã cu valabilitatea de cel mult un an. Valabilitatea titlului de cãlãtorie înceteazã de drept la data intrãrii titularului în România.

Art. 24. - Prevederile art. 20 referitoare la obligaþia neînstrãinãrii ºi condiþiile pãstrãrii paºapoartelor simple se aplicã în mod corespunzãtor ºi în cazul titlurilor de cãlãtorie.
#PAGEBREAK#
SECÞIUNEA a 6-a
Pierderea, distrugerea ºi furtul documentelor de cãlãtorie

Art. 25. - (1) Pierderea documentelor de cãlãtorie se declarã de cãtre titular la cea mai apropiatã unitate de poliþie sau la autoritatea care l-a eliberat, iar în strãinãtate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.
(2) Distrugerea documentului de cãlãtorie se declarã, în cazul paºaportului simplu, de cãtre titular la autoritatea competentã, cu ocazia solicitãrii eliberãrii unui nou paºaport.
(3) Furtul documentului de cãlãtorie se declarã de cãtre titular la cea mai apropiatã unitate de poliþie din þarã sau, dupã caz, de pe teritoriul statului în care s-a produs evenimentul, solicitând eliberarea unei adeverinþe care sã ateste declararea evenimentului respectiv.
(4) În cazul pierderii, distrugerii sau furtului paºapoartelor diplomatice ºi de serviciu, titularul are întotdeauna obligaþia de a informa de îndatã Ministerul Afacerilor Externe sau, dupã caz, instituþia din care face parte.
(5) Organele de poliþie române sesizate în legãturã cu pierderea sau furtul documentului de cãlãtorie sunt obligate sã elibereze titularului o adeverinþã care sã ateste declararea evenimentului respectiv.

Art. 26. - (1) Documentele de cãlãtorie gãsite, precum ºi cele care au aparþinut persoanelor decedate se predau autoritãþii emitente sau celei mai apropiate unitãþi de poliþie, care are obligaþia de a le transmite autoritãþii emitente.
(2) Documentele de cãlãtorie declarate pierdute sau furate, recuperate de autoritãþile emitente, pot fi restituite titularilor, dacã mai sunt valabile ºi dacã nu li s-au eliberat noi documente în locul acestora, în condiþiile prezentei legi.

Art. 27. - (1) Autoritãþile competente pot elibera, la cerere, noi documente de cãlãtorie în locul celor declarate distruse, pierdute sau furate ºi care nu au fost recuperate, numai dacã evenimentul a fost declarat de titular în condiþiile prevãzute la art. 25.
(2) În cazul în care titularul unui document de cãlãtorie, eliberat în condiþiile prevãzute la alin. (1), gãseºte documentul declarat pierdut sau furat, are obligaþia de a nu-l folosi ºi de a-l depune de îndatã la autoritatea emitentã ori, dupã caz, la instituþia din care face parte.
(3) Documentul declarat pierdut sau furat, gãsit de titular dupã ce a declarat evenimentul în condiþiile prevãzute la art. 25, dar înainte de a i se elibera un nou document, poate fi folosit în continuare, în condiþiile prezentei legi, numai dupã ce informeazã autoritatea emitentã cu privire la gãsirea acestuia.

CAPITOLUL III
Exercitarea dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate

SECÞIUNEA 1
Condiþiile exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate
de cãtre cetãþenii români

Art. 28. - (1) Organele poliþiei de frontierã permit cetãþenilor români care au împlinit vârsta de 18 ani ºi minorilor cãsãtoriþi în condiþiile legii, care sunt titulari de documente de cãlãtorie valabile, sã iasã de pe teritoriul României, dacã nu se aflã în una dintre situaþiile de limitare a exercitãrii deptului la liberã circulaþie în strãinãtate.
(2) Cetãþenilor români împotriva cãrora s-a dispus mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate li se poate permite ieºirea din România numai dacã se aflã în una dintre urmãtoarele situaþii:
a) declarã cã nu cãlãtoresc în statul/statele cu privire la care s-a instituit aceastã mãsurã;
b) din documentele de transport nu rezultã faptul cã urmeazã sã cãlãtoreascã în statul/statele cu privire la care s-a instituit aceastã mãsurã;
c) punctul de trecere a frontierei în care se prezintã nu este unul situat la frontiera comunã cu statul cu privire la care s-a instituit aceastã mãsurã.
(3) În cazul în care se permite ieºirea din România în condiþiile prevãzute la alin. (2), cetãþeanului român i se pune în vedere de cãtre organele poliþiei de frontierã faptul cã, pe perioada deplasãrii în strãinãtate, nu are dreptul sã cãlãtoreascã în statul/statele cu privire la care s-a instituit mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate, pe perioada pentru care s-a dispus aceastã restrângere.
(4) Prevederile alin. (2) referitoare la situaþiile în care se permite ieºirea din România a cetãþeanului român împotriva cãruia s-a dispus mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate nu se aplicã persoanelor care se legitimeazã în punctul de trecere a frontierei cu paºaport diplomatic sau de serviciu, cu excepþia cazurilor prevãzute la art. 40 lit. a)-c).
(5) Titularul paºaportului simplu împotriva cãruia s-a dispus mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate poate cãlãtori în statul/statele cu privire la care s-a instituit aceastã mãsurã numai în situaþii excepþionale, determinate de motive obiective care necesitã prezenþa acestuia în statul respectiv, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 29. - (1) La întoarcerea pe teritoriul României, cetãþenii români au obligaþia sã prezinte organelor poliþiei de frontierã documentele de cãlãtorie în strãinãtate valabile, emise de autoritãþile competente române din þarã sau din strãinãtate.
(2) Organele poliþiei de frontierã pot permite intrarea pe teritoriul României a cetãþeanului român care se legitimeazã cu un document de cãlãtorie emis de autoritãþile competente române, a cãrui valabilitate a încetat, numai dupã efectuarea verificãrilor corespunzãtoare în evidenþele specifice, cu privire la identitatea ºi cetãþenia titularului. În acest caz durata verificãrilor efectuate nu poate depãºi 24 de ore din momentul prezentãrii solicitantului în punctul de trecere a frontierei.
(3) În cazul în care persoana care se prezintã în punctul de trecere a frontierei pentru a intra pe teritoriul României declarã cã este cetãþean român, dar nu posedã documente eliberate de autoritãþile române, valabile sau expirate, care sã ateste identitatea acesteia, organele poliþiei de frontierã efectueazã în cel mai scurt timp posibil verificãrile necesare pentru stabilirea identitãþii ºi cetãþeniei persoanei respective.
(4) În situaþia în care persoana prevãzutã la alin. (3) este titularã a unui document de cãlãtorie eliberat de un alt stat ºi îndeplineºte condiþiile de intrare pe teritoriul României, potrivit legii, organele poliþiei de frontierã permit intrarea acesteia în þarã, în calitate de strãin, ºi o îndrumã totodatã sã se adreseze Direcþiei Generale de Paºapoarte din cadrul Ministerului Administraþiei ºi Internelor, pentru clarificarea situaþiei privind cetãþenia românã.
(5) Organele poliþiei de frontierã sunt obligate sã permitã intrarea pe teritoriul României persoanelor prevãzute la alin. (2) ºi (3), de îndatã ce stabilesc identitatea acestora, precum ºi faptul cã sunt cetãþeni români.
(6) În cazurile prevãzute la alin. (2) ºi (3), în funcþie de intervalul de timp necesar pentru efectuarea verificãrilor corespunzãtoare de cãtre organele poliþiei de frontierã, persoana poate fi cazatã, cu acordul acesteia, într-un spaþiu special amenajat în incinta punctului de trecere a frontierei, pus la dispoziþie de administratorul acestuia.

Art. 30. - (1) Organele poliþiei de frontierã permit ieºirea din þarã a cetãþenilor români minori numai dacã sunt însoþiþi de o persoanã fizicã majorã, în urmãtoarele cazuri:
a) minorului care este înscris în documentele de cãlãtorie ale ambilor pãrinþi sau, dupã caz, este titular al unui document de cãlãtorie individual ºi cãlãtoreºte în strãinãtate însoþit de aceºtia i se permite ieºirea în aceleaºi condiþii ºi împreunã cu aceºtia;
b) minorului care este înscris în paºaportul unui pãrinte ºi cãlãtoreºte în strãinãtate împreunã cu acesta sau, dupã caz, este titular al unui paºaport individual ºi cãlãtoreºte împreunã cu unul dintre pãrinþi i se permite ieºirea în aceleaºi condiþii ºi împreunã cu acesta numai dacã pãrintele însoþitor prezintã o declaraþie a celuilalt pãrinte, din care sã rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea cãlãtoriei respective în statul sau în statele de destinaþie, precum ºi cu privire la perioada acesteia sau, dupã caz, face dovada decesului celuilalt pãrinte;
c) minorului care este înscris în paºaportul unui pãrinte ºi cãlãtoreºte în strãinãtate împreunã cu acesta sau, dupã caz, este titular al unui paºaport individual ºi cãlãtoreºte împreunã cu unul dintre pãrinþi i se permite ieºirea în aceleaºi condiþii ºi împreunã cu acesta, fãrã a mai fi necesarã declaraþia celuilalt pãrinte, numai dacã pãrintele însoþitor face dovada faptului cã minorul i-a fost încredinþat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã ºi irevocabilã;
d) minorului care este titular al unui paºaport individual ºi cãlãtoreºte însoþit de o altã persoanã fizicã majorã i se permite ieºirea în aceleaºi condiþii ºi împreunã cu aceasta numai dacã persoana însoþitoare prezintã o declaraþie a ambilor pãrinþi sau, dupã caz, a pãrintelui cãruia minorul i-a fost încredinþat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã ºi irevocabilã, a pãrintelui supravieþuitor ori a reprezentantului sãu legal, care sã cuprindã acordul acestora cu privire la efectuarea cãlãtoriei respective de cãtre minor, la statul sau statele de destinaþie, la perioada în care urmeazã sã se desfãºoare cãlãtoria, precum ºi datele de identitate ale însoþitorului respectiv.
(2) În situaþiile prevãzute la alin. (1) lit. b)-d) nu este necesarã declaraþia pãrintelui decãzut din drepturile pãrinteºti sau, dupã caz, declarat dispãrut, în condiþiile legii, dacã însoþitorul face dovada în acest sens, cu excepþia cazului în care ambii pãrinþi se aflã în aceastã situaþie, când este obligatorie declaraþia reprezentantului legal al minorului.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliþiei de frontierã permit ieºirea din România a minorilor însoþiþi, numai în urmãtoarele situaþii:
a) în cazul în care însoþitorul argumenteazã necesitatea cãlãtoriei în strãinãtate prin faptul cã minorul urmeazã sã beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României ºi fãrã de care viaþa sau sãnãtatea îi este pusã în mod grav în pericol, cu condiþia sã prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritãþile medicale române, din care sã rezulte perioada ºi statul sau statele în care urmeazã sã se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacã nu existã acordul ambilor pãrinþi, al celuilalt pãrinte, al pãrintelui supravieþuitor sau al reprezentantului legal;
b) în cazul în care însoþitorul argumenteazã necesitatea cãlãtoriei în strãinãtate prin faptul cã minorul se deplaseazã pentru studii sau concursuri oficiale, cu condiþia sã prezinte documente doveditoare în acest sens, din care sã rezulte perioada ºi statul sau statele în care se vor desfãºura aceste studii sau concursuri, precum ºi avizul Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Drepturilor Copilului, emis în condiþiile prevãzute în normele metodologice, chiar dacã nu existã acordul celuilalt pãrinte.
(4) Pe lângã informaþiile prevãzute la alin. (1) lit. d), declaraþia pãrinþilor, a pãrintelui cãruia minorul i-a fost încredinþat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã ºi irevocabilã, a pãrintelui supravieþuitor sau a reprezentantului legal, dupã caz, trebuie sã cuprindã ºi urmãtoarele menþiuni:
a) scopul deplasãrii;
b) ruta urmatã pânã în statul de destinaþie;
c) indicarea faptului dacã minorul urmeazã sã rãmânã în statul de destinaþie, caz în care trebuie menþionatã persoana cãreia urmeazã a-i fi încredinþat minorul, sau dacã urmeazã sã se reîntoarcã împreunã cu un însoþitor, ale cãrui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altã persoanã decât cea cu care iese din România.
(5) Poate avea calitatea de însoþitor ºi o persoanã anume desemnatã din cadrul unei societãþi comerciale autorizate, în condiþiile legii, sã desfãºoare activitãþi de transport internaþional de persoane.
(6) Organele poliþiei de frontierã vor permite ieºirea din România a minorilor însoþiþi numai dacã se constatã cã se respectã informaþiile prevãzute la alin. (1) lit. b) ºi c) ºi la alin. (4), referitoare la însoþitor, perioada deplasãrii ºi ruta care trebuie urmatã, iar în situaþiile prevãzute la alin. (3), dacã se constatã cã ruta aleasã pentru deplasare ºi momentul prezentãrii la ieºirea din þarã se justificã în raport cu destinaþia, respectiv cu perioada deplasãrii.
(7) Declaraþiile prevãzute la alin. (1) lit. b)-d) trebuie redactate în douã exemplare ºi trebuie sã fie autentificate în þarã de notarul public, iar în strãinãtate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacã au fost date în faþa autoritãþilor strãine, sã îndeplineascã condiþiile de supralegalizare prevãzute de lege sau sã aibã aplicatã apostila conform Convenþiei cu privire la suprimarea cerinþei supralegalizãrii actelor oficiale strãine, adoptatã la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanþa Guvernului nr. 66/1999, aprobatã prin Legea nr. 52/2000, cu modificãrile ulterioare. Un exemplar al declaraþiei se pãstreazã de cãtre însoþitor, iar al doilea exemplar însoþeºte paºaportul minorului.
#PAGEBREAK#
Art. 31. - (1) În situaþia în care organele poliþiei de frontierã constatã cã nu sunt îndeplinite condiþiile prevãzute de prezenta lege pentru ca minorul sã iasã din România, vor întrerupe cãlãtoria acestuia. Dacã minorul nu este însoþit de cel puþin unul dintre pãrinþi, vor proceda la informarea imediatã a acestora, punându-le în vedere sã îl preia de îndatã ce este posibil. În cazul în care nu este posibilã informarea pãrinþilor, organele poliþiei de frontierã vor anunþa de îndatã Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Drepturilor Copilului, care va iniþia procedura aplicabilã minorilor neînsoþiþi, potrivit legii.
(2) Organele poliþiei de frontierã vor întrerupe, de asemenea, cãlãtoria minorului, chiar dacã sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la art. 30, în urmãtoarele situaþii:
a) însoþitorul este cetãþean strãin ºi nu face dovada faptului cã are dreptul sã se reîntoarcã în România, deºi în declaraþia pãrinþilor sau, dupã caz, a reprezentantului legal se menþioneazã cã minorul se va reîntoarce împreunã cu acelaºi însoþitor;
b) însoþitorul a sãvârºit anterior una dintre infracþiunile urmãtoare, cu excepþia cazului în care a fost reabilitat pentru aceastã infracþiune:
1. omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
2. infracþiuni privitoare la viaþa sexualã;
3. cerºetorie;
4. lipsire de libertate în mod ilegal;
5. sclavie;
6. prostituþie;
7. proxenetism;
8. infracþiuni privind traficul de droguri sau precursori;
9. infracþiuni privind traficul de persoane ºi infracþiuni în legãturã cu traficul de persoane;
10. trafic de migranþi;
11. trafic de þesuturi sau organe umane;
12. infracþiuni de terorism;
c) însoþitorul este cetãþean strãin ºi pãrãseºte teritoriul României ca urmare a unei decizii de îndepãrtare de pe teritoriul României, dispusã în condiþiile legii, cu excepþia cazului în care este pãrinte al minorului ºi existã acordul celuilalt pãrinte, dat în condiþiile prevãzute la art. 30;
d) însoþitorului sau, dupã caz, minorului i-a fost limitat, în condiþiile prezentei legi, exerciþiul dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate pentru statul de destinaþie ori pentru un stat care urmeazã sã fie tranzitat, în perioada în care urmeazã sã cãlãtoreascã împreunã;
e) însoþitorul nu este persoana cãreia i-a fost încredinþatã de cãtre instanþã supravegherea minorului, atunci când faþã de acesta s-a dispus mãsura educativã a libertãþii supravegheate, în condiþiile legii penale;
f) minorul refuzã sã iasã din þarã, dacã a împlinit vârsta de 14 ani.
(3) Ieºirea din România a minorilor, în situaþia în care existã neînþelegeri între pãrinþi cu privire la exprimarea acordului, cu excepþia situaþiilor prevãzute la art. 30 alin. (2) ºi (3), se permite numai dupã soluþionarea neînþelegerilor de cãtre instanþa de judecatã, în condiþiile legii.
(4) În vederea constatãrii de cãtre organele poliþiei de frontierã a situaþiei prevãzute la alin. (2) lit. e), instanþa care dispune mãsura educativã a libertãþii supravegheate este obligatã sã comunice aceastã mãsurã Inspectoratului General al Poliþiei de Frontierã ºi Direcþiei Generale de Paºapoarte din cadrul Ministerului Administraþiei ºi Internelor. Autoritatea competentã sã elibereze minorului paºaport simplu efectueazã în acest document menþiunile corespunzãtoare referitoare la persoana cãreia i-a fost încredinþatã supravegherea minorului.

Art. 32. - (1) Pânã la preluarea minorului de cãtre pãrinte sau, dupã caz, de cãtre o altã persoanã, în condiþiile prezentei legi, însoþitorul prevãzut la art. 30 alin. (1) lit. d), care cãlãtoreºte în strãinãtate în condiþiile prezentei legi împreunã cu acesta, are urmãtoarele obligaþii:
a) sã acorde îngrijire ºi supraveghere minorului pe toatã durata deplasãrii;
b) sã nu abandoneze minorul;
c) sã nu încredinþeze minorul altei persoane decât pãrintelui, reprezentantului legal sau, dupã caz, persoanei prevãzute la art. 30 alin. (4) lit. c) ori, în cazuri deosebite, autoritãþilor strãine competente în domeniul acordãrii de asistenþã ºi protecþie pentru minori;
d) sã respecte scopul, ruta ºi durata deplasãrii menþionate în declaraþia prevãzutã la art. 30 alin. (1) lit. d), cu excepþia situaþiei când existã acordul ulterior al acestora cu privire la schimbãrile intervenite;
e) în cazul dispariþiei minorului pe perioada deplasãrii în strãinãtate, sã anunþe de îndatã autoritãþile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum ºi cea mai apropiatã reprezentanþã diplomaticã sau oficiu consular al României, solicitând eliberarea unei adeverinþe în acest sens;
f) sã informeze de îndatã ce este posibil cea mai apropiatã reprezentanþã diplomaticã sau oficiu consular al României, în cazul apariþiei unei situaþii obiective de naturã sã întrerupã cãlãtoria, sã schimbe ruta, sã depãºeascã durata cãlãtoriei indicate de pãrinþi sau de reprezentantul legal;
g) în cazul în care nu este posibilã încredinþarea minorului persoanei prevãzute la art. 30 alin. (4) lit. c), sã anunþe imediat cea mai apropiatã reprezentanþã diplomaticã sau oficiu consular al României, în vederea reunificãrii familiale a minorului sau, dupã caz, sã se reîntoarcã în România cu acesta.
(2) În situaþiile prevãzute la alin. (1) lit. e)-g), misiunea diplomaticã sau oficiul consular sesizat are obligaþia de a informa imediat, direct sau prin intermediul Direcþiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, atât Inspectoratul General al Poliþiei Române, cât ºi Direcþia Generalã de Paºapoarte din cadrul Ministerului Administraþiei ºi Internelor, în vederea anunþãrii pãrinþilor ori a reprezentantului legal al minorului în legãturã cu evenimentul produs.

Art. 33. - Minorul care cãlãtoreºte în strãinãtate însoþit de cel puþin unul dintre pãrinþi sau de reprezentantul sãu legal nu poate fi încredinþat de cãtre acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci când faþã de minor s-a dispus mãsura educativã a libertãþii supravegheate, în condiþiile legii penale.

SECÞIUNEA a 2-a
Stabilirea domiciliului în strãinãtate

Art. 34. - (1) Cetãþeanului român care ºi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat i se aplicã în paºaportul simplu de cãtre autoritãþile competente, la cererea acestuia, menþiunea privind stabilirea domiciliului în acel stat, dacã se aflã în una dintre urmãtoarele situaþii:
a) a dobândit un drept de ºedere pentru o perioadã de cel puþin un an sau, dupã caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de ºedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;
b) a dobândit un drept de ºedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificãrii familiale cu o persoanã care domiciliazã pe teritoriul acelui stat;
c) a dobândit un drept de lungã ºedere sau, dupã caz, un drept de ºedere permanentã pe teritoriul statului respectiv;
d) a dobândit cetãþenia statului respectiv.
(2) Cetãþeanul român care ºi-a stabilit domiciliul în strãinãtate are obligaþia ca, la înmânarea paºaportului în care a fost aplicatã menþiunea prevãzutã la alin. (1), sã predea actul de identitate care atestã existenþa domiciliului în România, emis de autoritãþile române.
(3) Actele necesare, procedura ºi termenele de soluþionare a cererii privind aplicarea în paºaportul simplu a menþiunii privind stabilirea domiciliului în strãinãtate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 35. - Cetãþeanului român care are domiciliul în strãinãtate ºi solicitã autoritãþilor competente române eliberarea documentelor de identitate, de cãlãtorie sau de stare civilã, dar nu poate face dovada cetãþeniei române, i se elibereazã documentele respective, în condiþiile legii, numai dupã ce se atestã de cãtre Direcþia Generalã de Paºapoarte, la cererea acestor autoritãþi, faptul cã solicitantul este cetãþean român.

Art. 36. - (1) Cetãþeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani ºi minorului cãsãtorit cu respectarea legii, care ºi-au stabilit domiciliul în România, li se anuleazã, la cerere, menþiunea din paºaportul simplu privind stabilirea domiciliului în strãinãtate ºi li se elibereazã carte de identitate, în condiþiile legii.
(2) Cetãþeanul român care are domiciliul în strãinãtate ºi a fost returnat în baza unui acord de readmisie sau, dupã caz, a fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu are obligaþia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în România, sã declare autoritãþilor competente locul unde ºi-a stabilit domiciliul, în condiþiile legii.

Art. 37. - Minorul îºi stabileºte domiciliul în strãinãtate sau, dupã caz, în România, în condiþiile Codului familiei ºi ale altor legi speciale care cuprind reglementãri în aceastã materie.

SECÞIUNEA a 3-a
Limitarea exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate

Art. 38. - Restrângerea exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate a cetãþenilor români poate fi dispusã pentru o perioadã de cel mult 3 ani numai în condiþiile ºi cu privire la urmãtoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnatã dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România ºi acel stat;
b) cu privire la persoana a cãrei prezenþã pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfãºoarã sau ar urma sã o desfãºoare, ar aduce atingere gravã intereselor României sau, dupã caz, relaþiilor bilaterale dintre România ºi acel stat.

Art. 39. - (1) În situaþia prevãzutã la art. 38 lit. a) mãsura se dispune, la solicitarea Direcþiei Generale de Paºapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul cãruia a fost returnatã persoana, de cãtre tribunalul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureºti.
(2) În situaþia prevãzutã la art. 38 lit. b), mãsura se dispune, la solicitarea instituþiei cu competenþe în domeniul apãrãrii, ordinii publice sau siguranþei naþionale care deþine date ori informaþii cu privire la activitatea pe care persoana o desfãºoarã sau urmeazã sã o desfãºoare în strãinãtate, de cãtre tribunalul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureºti.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) ºi (2), instanþa se pronunþã, prin hotãrâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitãrii autoritãþilor competente, ºi comunicã hotãrârea persoanei, Direcþiei Generale de Paºapoarte, Inspectoratului General al Poliþiei de Frontierã ºi serviciului public comunitar pentru eliberarea ºi evidenþa paºapoartelor simple, competent sã elibereze paºaportul simplu persoanei împotriva cãreia a fost dispusã mãsura.
(4) Hotãrârea prevãzutã la alin. (3) este supusã apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentã teritorial. Instanþa se pronunþã în termen de 3 zile de la data primirii cererii.
(5) Hotãrârea curþii de apel este supusã recursului, termenul de recurs, precum ºi cel de judecatã fiind cele prevãzute la alin. (4).
(6) Exercitarea cãilor de atac prevãzute la alin. (4) ºi (5) nu suspendã executarea hotãrârii instanþei.
(7) Prezenþa procurorului la toate ºedinþele de judecatã este obligatorie.
(8) În baza hotãrârii definitive ºi irevocabile a instanþei competente, prin care s-a dispus mãsura, serviciul public comunitar prevãzut la alin. (3) efectueazã în paºaportul simplu al persoanei menþiunile corespunzãtoare referitoare la perioada ºi statul/statele pentru care se aplicã mãsura restrângerii exercitãrii dreptului de a cãlãtori în strãinãtate.

Art. 40. - Exercitarea de cãtre o persoanã a dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate se suspendã numai în urmãtoarele situaþii:
a) este învinuitã sau inculpatã într-o cauzã penalã ºi a fost dispusã instituirea unei mãsuri preventive în condiþiile Codului de procedurã penalã;
b) a fost condamnatã ºi are de executat o pedeapsã privativã de libertate;
c) este internatã într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, în condiþiile legii penale;
d) nu a respectat mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate, dispusã în condiþiile prezentei legi.
#PAGEBREAK#
Art. 41. - (1) În vederea punerii în executare de cãtre autoritãþile competente a mãsurii de suspendare a exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate, autoritãþile care au dispus mãsurile prevãzute la art. 40 lit. a)-c) au obligaþia de a le comunica Direcþiei Generale de Paºapoarte, Inspectoratului General al Poliþiei Române ºi Inspectoratului General al Poliþiei de Frontierã.
(2) Suspendarea exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate înceteazã de drept la data la care înceteazã mãsura dispusã în oricare dintre situaþiile prevãzute la art. 40 lit. a)-c).

Art. 42. - (1) În situaþia prevãzutã la art. 40 lit. d) mãsura se dispune, la solicitarea Inspectoratului General al Poliþiei de Frontierã sau a Direcþiei Generale de Paºapoarte, de cãtre tribunalul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureºti, pentru o perioadã care nu poate depãºi 3 ani. Prevederile art. 39 alin. (3)-(7) ºi ale art. 41 alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) În situaþia în care persoana împotriva cãreia se instituie mãsura supendãrii exercitãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate a fost returnatã în baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrâns dreptul la liberã circulaþie în strãinãtate, perioada pentru care se poate suspenda acest drept poate fi majoratã pânã la 5 ani, în condiþiile alin. (1).

Art. 43. - Pe durata suspendãrii exercitãrii la liberã circulaþie în strãinãtate, cetãþeanului român i se poate refuza temporar eliberarea documentului de cãlãtorie de cãtre autoritatea competentã sã elibereze aceste documente, iar dacã i-a fost eliberat îi poate fi retras de cãtre autoritãþile competente sã punã în executare mãsura.

Art. 44. - (1) La cererea persoanei împotriva cãreia s-a dispus mãsura prevãzutã la art. 40, în condiþiile art. 42, instanþa de judecatã care a instituit aceastã mãsurã poate dispune suspendarea temporarã a executãrii acesteia ºi înlocuirea acestei mãsuri, pentru o perioadã limitatã de timp, cu mãsura restrângerii dreptului la liberã circulaþie, cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor art. 39 alin. (3)-(7), în urmãtoarele cazuri:
a) persoana urmeazã sã se deplaseze în strãinãtate pentru a urma un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României ºi fãrã de care viaþa sau sãnãtatea îi este pusã în mod grav în pericol, prezentând documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritãþile medicale române;
b) în cazul decesului în strãinãtate al soþului sau al unei rude de pânã la gradul al IV-lea inclusiv;
c) în alte situaþii obiective care necesitã prezenþa temporarã a persoanei pe teritoriul altui stat, fãrã de care interesele legitime ale acesteia sau ale altui cetãþean ar fi în mod grav afectate.
(2) În cazul în care instanþa admite cererea prevãzutã la alin. (1), prin hotãrârea pe care o pronunþã trebuie sã stabileascã perioada exactã, precum ºi statul/statele în care persoana poate cãlãtori.
(3) Organele poliþiei de frontierã permit ieºirea din þarã a persoanei prevãzute la alin. (1), în condiþiile prevãzute la art. 28 alin. (2) ºi (3), dacã prezintã hotãrârea instanþei de judecatã, rãmasã definitivã ºi irevocabilã, prin care se suspendã temporar executarea mãsurii prevãzute la art. 40.

CAPITOLUL IV
Contravenþii ºi infracþiuni

Art. 45. - Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea penalã, civilã, contravenþionalã sau administrativã a persoanei vinovate.

Art. 46. - Urmãtoarele fapte constituie contravenþii:
a) nerespectarea obligaþiei de predare a paºapoartelor diplomatice, în condiþiile prevãzute la art. 11 alin. (1);
b) nerespectarea de cãtre titularii paºapoartelor diplomatice a obligaþiei prevãzute la art. 11 alin. (2);
c) folosirea paºapoartelor de serviciu în alte situaþii decât cele prevãzute la art. 14 alin. (1);
d) nerespectarea de cãtre titularii paºapoartelor de serviciu a obligaþiei prevãzute la art. 14 alin. (2);
e) nerespectarea de cãtre titularii mai multor paºapoarte simple a obligaþiei prevãzute la art. 16 alin. (2);
f) nerespectarea de cãtre titularii paºapoartelor simple a obligaþiei prevãzute la art. 20 alin. (1);
g) nerespectarea condiþiei privind pãstrarea paºapoartelor simple ale minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani de cãtre însoþitori, prevãzutã la art. 20 alin. (2);
h) reþinerea paºaportului aparþinând unei persoane, de cãtre alte persoane decât cele autorizate, în condiþiile art. 20 alin. (3);
i) nerespectarea de cãtre persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1) ºi (2) a obligaþiei prevãzute la alin. (4);
j) nerespectarea de cãtre titularul paºaportului simplu, declarat furat sau pierdut, a obligaþiei de a nu-l folosi, prevãzutã la art. 27 alin. (2);
k) folosirea paºaportului declarat furat sau pierdut, de cãtre titularul acestuia, fãrã îndeplinirea condiþiei prevãzute la art. 27 alin. (3);
l) nerespectarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) de cãtre însoþitorul minorului, cu excepþia situaþiei în care a existat acordul pãrintelui sau, dupã caz, al reprezentantului legal;
m) nerespectarea termenului prevãzut la art. 36 alin. (2) de cãtre persoana returnatã de pe teritoriul statului unde îºi stabilise domiciliul;
n) pierderea, deteriorarea sau distrugerea documentului de cãlãtorie în mod repetat, într-un interval de 3 ani.

Art. 47. - (1) Contravenþiile prevãzute la art. 46 se sancþioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amendã de la 300.000 lei la 500.000 lei, cele prevãzute la lit. a), d), e), g), i), k) ºi n);
b) cu amendã de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, cele prevãzute la lit. b), c), f) ºi j);
c) cu amendã de la 1.000.000 lei la 1.500.000 lei, cea prevãzutã la lit. m);
d) cu amendã de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei, cea prevãzutã la lit. l);
e) cu amendã de la 3.000.000 lei la 5.000.000 lei, cea prevãzutã la lit. h).
(2) Sumele prevãzute la alin. (1) se vor actualiza prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 48. - Constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilor se fac de cãtre lucrãtori anume desemnaþi din cadrul Ministerului Administraþiei ºi Internelor ori, dupã caz, de cãtre agenþi constatatori anume desemnaþi ai altor instituþii sau autoritãþi, potrivit competenþelor.

Art. 49. - Contravenþiilor prevãzute la art. 46 le sunt aplicabile dispoziþiile Ordonanþei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

Art. 50. - (1) Împiedicarea de orice fel, fãrã drept, a exercitãrii de cãtre cetãþeanul român a dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate, prin refuzul eliberãrii sau reþinerea documentului de cãlãtorie ori prin refuzul permiterii de a ieºi ºi de a intra din/în România în alte situaþii decât cele expres prevãzute de lege, constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 1 la 5 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Acþiunea penalã pentru fapta prevãzutã la alin. (1) se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

Art. 51. - (1) Fapta persoanei prevãzute la art. 30 alin. (1) lit. d) de a fi lãsat minorul într-un alt stat, cu încãlcarea obligaþiilor prevãzute la art. 32 alin. (1) lit. c), e) ºi g), constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Acþiunea penalã pentru fapta prevãzutã la alin. (1) se pune în miºcare la plângerea prealabilã a pãrintelui sau, dupã caz, a reprezentantului legal al minorului.

CAPITOLUL V
Dispoziþii tranzitorii ºi finale

Art. 52. - Pânã la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, în cazul returnãrii unui cetãþean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România ºi un stat membru al Uniunii Europene, mãsura restrângerii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate, instituitã în condiþiile art. 40, trebuie sã se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepþia celor cu privire la care persoana în cauzã face dovada cã are drept de intrare.

Art. 53. - Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraþiei ºi Internelor ºi a Ministerului Afacerilor Externe, în termen de 6 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 54. - (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 6 luni de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Ordonanþa Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paºapoartelor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 216/1998, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, precum ºi orice alte dispoziþii contrare, cu urmãtoarele excepþii:
a) Hotãrârea Guvernului nr. 460/2001 privind punerea în circulaþie a noilor tipuri de paºapoarte româneºti, cu modificãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 25 mai 2001;
b) Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 144/2001 privind îndeplinirea de cãtre cetãþenii români, la ieºirea din þarã, a condiþiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene ºi în alte state, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 14 noiembrie 2001, aprobatã ºi modificatã prin Legea nr. 177/2002, cu completãrile ulterioare, ºi Ordinul ministrului de interne nr. 177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei minime în valutã liber convertibilã pe care cetãþenii români trebuie sã o deþinã la ieºirea din þarã, când cãlãtoresc în scopuri particulare în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 28 noiembrie 2001, care se abrogã la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.

Art. 55. - (1) Mãsurile de suspendare a dreptului de a folosi paºaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanþa Guvernului nr. 65/1997, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ºi aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, rãmân în vigoare sau, dupã caz, înceteazã dupã cum urmeazã:
a) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-c) rãmân în vigoare în aceleaºi condiþii;
b) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. d) înceteazã de drept;
c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) înceteazã de drept, cu excepþia celor dispuse cu privire la cetãþenii români returnaþi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rãmân în vigoare pentru o perioadã de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în mãsuri de restrângere a dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate, în condiþiile prevãzute la art. 39 alin. (1) ºi (3)-(8), precum ºi, dupã caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliþiei de Frontierã sau, dupã caz, a Direcþiei Generale de Paºapoarte.
(2) Cererile pentru eliberarea sau prelungirea documentelor de cãlãtorie, precum ºi cele pentru includerea oricãror menþiuni în aceste documente, depuse la autoritãþile competente înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se soluþioneazã în conformitate cu prevederile Ordonanþei Guvernului nr. 65/1997, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.