Precizari Ministerul Sanatatii

Avand in vedere ca o parte dintre afirmatiile facute de Ministrul Sanatatii,  prof. dr. Mircea Cinteza, intr-un interviu acordat, zilele trecute, unei agentii nationale de stiri,  au fost preluate inexact, dorim sa revenim cu urmatoarele precizari:

1.      Ministrul Sanatatii, prof. Dr. Mircea Cinteza,  apreciaza cresterea bugetului Sanatatii de la 1,2 mld $ in 1998 la 3,4 mld$ in 1995 drept insuficienta pentru a acoperi nevoile populatiei, in conditiile in care tarile care au aderat recent in UE (Ungaria, Polonia, Cehia, Tarile Baltice, etc) cheltuiesc de 4-5 ori mai mult decat Romania, care doreste sa se integreze in UE in 2007.

Romania cheltuieste in 2005 aproximativ 115 euro/ locuitor, in timp ce Ungaria cheltuieste pentru sanatate peste 500 euro/ locuitor, iar Germania cheltuieste peste 1500 euro/ locuitor.

Cresterea cheltuielilor pentru sanatate abia reuseste sa acopere nevoile pentru dotarea cu aparatura medicala noua a spitalelor, precum si procedurile si tratamentele medicale moderne care sunt obligatorii pentru salvarea unor vieti. Aceasta crestere este sub ritmul necesar pentru a putea recupera handicapul istoric si daca nu va fi asigurat un nivel de finantare apropiata tarilor UE, integrarea Romaniei va ridica probleme serioase de securitate sanitara pentru tarile din jur.

2.      Ministrul Sanatatii, prof. Dr. Mircea Cinteza, considera ca in primele 6 luni ale anului 2005 s-au luat masuri pentru a se asigura transparenta si corectitudinea achizitiilor publice, fie achizitii organizate centralizat de catre Ministerul Sanatatii, din ce in ce mai putine, fie achizitii organizate descentralizat, de catre unitatile spitalicesti sau directiile sanitare.

Prin Ordinele de ministru nr. 414/2005 si nr. 538/2005 s-au stabilit reguli noi in privinta achizitiile publice, astfel incat acestea sa se desfasoare transparent, sub supravegherea atenta a celor interesati.

Mai mult, achizitiile mai mari de 25.000 euro, organizate de catre unitatile din subordinea Ministerului Sanatatii necesita aprobarea ministrului, in vederea verificarii conditiilor de organizare si a caietelor de sarcini.

In acest fel, achiziitiile publice se fac transparent, cu reguli clare privind calitatea produselor sau serviciilor achizitionate si cu responsabilitati clare privind receptia calitativa si cantitativa.

Dincolo de aceste reglementari, Ministerul Sanatatii nu poate decat sa verifice diferitele sesizari atunci cand ele exista, fie ca e vorba de sesizari facute de catre cei direct loviti de organizarea nelegala a unei achizitii, fie de catre institutiile care au competente legale in privinta prevenirii actelor de coruptie.

3.      In conditiile in care principala problema a sistemului sanitar ramane subfinatarea, Ministrul Sanatatii pregateste un pachet de legi care sa permita o mai buna si mai transparenta colectare a asigurarilor sociale de sanatate, o mai buna alocare a acestor fonduri publice si un control mai eficient al costurilor in sanatate.

Pachetul de legi propus de Ministerul Sanatatii va modifica legea spitalelor pentru a da responsabilitati si puteri mai mari comunitatilor locale in administrarea spitalelor care deservesc cetatenii acelor comunitati si, de asemenea, va modifica legea asigurarilor private pentru a permite functionarea sistemului de asigurari voluntare, care sa asigure fonduri suplimentare pentru sanatate.

4.      Referitor la sistemul asigurarilor sociale de sanatate, principalele modificari legislative care vor trebui adoptate in aceasta toamna trebuie sa reformeze sistemul astfel incat toate persoanele care beneficiaza de servicii medicale platite de catre sistemul social de asigurari de sanatate sa fie contribuabili la acest sistem.

Asta nu inseamna ca pensionarii vor fi obligati sa plateasca din pensia lor aceste contributii, insa cineva trebuie sa plateasca pentru acele persoane scutite de plata directa, din veniturile proprii, a acestor asigurari de sanatate.  

De exemplu, somerii care au contribuit pe perioada cat au fost salariati la fondul de somaj, prin acea contributie si-au asigurat riscul de somaj, ceea ce inseamna ca s-au asigurat ca pe perioada cat sunt someri, statul le va plati un venit care sa le asigure existenta, dar si obligatiile la stat, deci si obligatiile pentru fondul asigurarilor sociale de sanatate.

Un alt exemplu il constituie pensionarii care au contribuit la fondul de pensii si si-au asigurat prin acea contributie dreptul de a primi pensia, adica venituri care sa le asigure existenta, dar cel care gestioneaza acele contributii platite de pensionar pe perioada cat a fost angajat trebuie sa-i plateasca acestuia si obligatiile pentru asigurarile de sanatate.

Un ultim exemplu se refera la asigurarile de sanatate ale copiilor, propunerile fiind suficient de clare. Statul va suporta serviciile medicale doar pentru copiii familiilor ale caror venituri sunt insuficiente pentru plata contributiilor la sistemul asigurarilor sociale de sanatate. Insa si in acest caz, scutirea familiilor cu venituri mici de la plata contributiilor obligatorii la sanatate va insemna ca statul prea aceasta sarcina de a plati in locul lor.

Primul principiu este simplu: nimeni nu poate beneficia de servicii medicale platite din fondurile asigurarilor sociale de sanatate fara sa plateasca contributii lunare la acest fond, fie direct, fie de la fondul de pensii, fondul de somaj sau alte fonduri pentru ajutoare sociale.

Celalalt principiu este ca cine scuteste o persoana de la plata unei contributii obligatorii preia sarcina platii acestei contributii, fi ca cel care scuteste este Guvernul sau o comunitate locala.

5.      In privinta celorlalte modificari la legea asigurarilor sociale de sanatate, acestea vor stabili pachetul de servicii medicale care pot fi asigurate din banii colectati din contributiile asiguratilor, asfel incat sa nu mai mintim populatia, spunand ca sistemul public asigura mai multe servicii medicale decat poate plati din banii existenti. Insa acest pachet bazal va asigura serviciile medicale care sa permita tratarea bolnavilor astfel incat  acestia  sa poata fi scosi din starea de risc vital. Restul serviciilor medicale vor putea fi asigurate fie prin plata de asigurari voluntare, suplimentare, fie prin coplata, fie din fonduri publice in limita unor bugete fixe, pe baza unor liste de asteptare.

Toate aceste modificari legislative pe care sistemul sanitar le va suporta incepind cu anul 2006, vor modifica subsantial filosofia de colectare a bugetului sanatatii, dar mai ales mecanismele de alocare a acestor resurse catre asistenta medicala primara, sistemul ambulator si catre spitale, in sensul ca se vor construi mecanisme noi de control mai eficient al costurilor astfel incat sa fie diminuate posibilitatile de risipire a banilor.

Insa pina cand nu terminam cu minciuna, pina cand nu spunem clar ca toti romanii trebuie sa plateasca serviciile de sanatate, direct sau prin intermediul statului, pina cand nu spunem clar ca aceste servicii medicale sunt acelea pe care ni le putem asigura din banii transparent colectati, iar restul trebuie platite suplimentar nu vom putea avea un sistem care sa functioneze fara sa faca datorii care se rostogolesc de la un an la altul, nu vom putea avea un sistem sanitar in care sa nu existe plati informale pentru a beneficia de servicii medicale scumpe sau de tratamente medicale scumpe si nu vom putea avea un sistem sanitar curat, in care sa existe din ce in ce mai putina coruptie pentru ca banii sunt transparent cheltuiti.