Raportarea financiarã in Romania - iunie 2005

Începând cu anul 1990, când România a adoptat economia de piaþã, raportarea financiarã din România a urmat un proces continuu de dezvoltare. Totuºi, in cea mai mare parte a acestui timp, raportarea financiarã a fost orientatã cãtre furnizarea de informaþii pentru autoritãþile statului, nefiind concentratã pe furnizarea de informaþii pentru investitori (actuali si potenþiali), management, instituþiile financiare ºi alþi utilizatori obiºnuiþi ai rapoartelor financiare într-un context internaþional. În ce priveºte raportarea financiarã (ºi contabilitatea, în general) din România, tendinþa a fost sã se acorde mai multã atenþie “formei” decât “conþinutului”, sã se punã cãciula la “ã” ºi codiþa la “þ”, fiind mai puþin important dacã cifrele prezentate reflectã poziþia financiarã realã a entitãþii raportoare la sfârºitul exerciþiului financiar ºi rezultatele activitãþii sale de pe parcursul perioadei raportate.

În 1999, Ministerul de Finanþe a demarat un proiect de armonizare a legislaþiei româneºti din domeniul contabilitãþii ºi auditului cu standardele internaþionale ºi Directivele Uniunii Europene în domeniu.

În urma acestui proiect au rezultat unele schimbãri fundamentale în legislaþie:
- armonizarea raportãrii financiare româneºti cu cerinþele Standardelor Internaþionale de Contabilitate ºi Directiva a 4-a a Uniunii Europene – Ordinul Ministrului Finanþelor Publice nr. 94/2001 (‘OMF 94/2001’);
- armonizarea raportãrii financiare pentru societãþile comerciale care nu aplica OMF 94/2001 cu cerinþele Directivei a 4-a a Uniunii Europene - Ordinul Ministrului Finanþelor Publice nr. 306/2002 (‘OMF 306/2002’); ºi
- înfiinþarea unui organism responsabil cu instruirea ºi reglementarea funcþiei de audit independent în România, Camera Auditorilor Financiari din România –Ordonanþa de Urgenþã nr. 75/1999 (‘OU 75/1999’) aprobatã prin Legea 133/2002.


Sursele principiilor contabile

În România, contabilitatea este reglementatã de principiile Legii 82/1991, republicatã în ianuarie 2005 (Legea Contabilitãþii).

În conformitate cu Legea contabilitãþii, toate persoanele juridice ºi persoanele fizice autorizate sã desfãºoare activitãþi independente au obligaþia sã organizeze ºi sã conducã contabilitatea proprie. Aceastã prevedere se aplicã ºi sub-unitãþilor de tip sucursalã sau filialã înregistrate în România. Aceste persoane juridice sau fizice au obligaþia sã menþinã evidenþa tuturor tranzacþiilor efectuate ºi sã înregistreze aceste tranzacþii în evidenþele lor contabile. Registrele contabile obligatorii conform Legii contabilitãþii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar (pe baza inventarierii anuale a activelor ºi pasivelor), ºi Cartea mare (pe baza informaþiilor contabile preluate din documentele-sursã sau Registrele-jurnal). Aceste documente trebuie menþinute în limba românã, iar sumele trebuie exprimate în moneda naþionalã. Registrele ºi înregistrãrile contabile pot fi pãstrate pe hârtie sau în format electronic ºi pot fi folosite ca dovezi în justiþie, putând face obiectul controalelor din partea autoritãþilor fiscale ºi judiciare. Contabilii trebuie sã întocmeascã anual balanþe de verificare pe baza informaþiilor din Cartea mare, aceasta constituind baza pentru situaþiile financiare periodice.

Reglementãrile contabile prevãd utilizarea unui plan de conturi specific ºi un conþinut specific al informaþiilor prezentate în situaþiile financiare, precum ºi un format specific al acestora, aºa cum este indicat în OMF 94/2001 ºi OMF 306/2002.

Ordinul Ministrului Finanþelor nr. 94/28 februarie 2001, “Armonizarea Reglementãrilor Contabile cu Directiva a 4-a a Uniunii Europene ºi Standardele Internaþionale de Contabilitate” a introdus, pentru anumiþi agenþi economici, cerinþa întocmirii de situaþii financiare care sã reflecte Standardele emise de Comitetul pentru Standarde Internaþionale de Audit (’IASB’) ºi interpretãrile emise de Comitetul pentru Interpretarea Standardelor al IASB, aliniate cu cerinþele Directivei a 4-a a Uniunii Europene. OMF 94/2001 ºi reglementãrile ulterioare au impus anumite condiþii de neconformitate cu Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã (IFRS) ºi se bazeazã pe aplicarea Standardelor Internaþionale de Contabilitate începând cu 1 ianuarie 2000, când a fost publicatã ºi o traducere autorizatã a Standardelor Internaþionale de Contabilitate (dupã cum se numeau la acea vreme). În afarã de aceastã traducere, nu a mai fost publicatã nici o versiune ulterioarã în limba românã a IFRS. În legislaþia apãrutã în 2004 (OMF 1775/2004) s-a indicat faptul cã, începând cu 1 ianuarie 2006, în raportarea financiarã vor trebui aplicate Directiva a 4-a a Uniunii Europene (privind raportarea financiarã) ºi Directiva a 7-a (privind conturile consolidate). Respectarea acestor Directive implicã respectarea in totalitate a Standardelor Internaþionale de Raportare Financiarã de cãtre anumite entitãþi. De asemenea, respectarea acestor cerinþe va implica ºi faptul cã situaþiile financiare aferente exerciþiului financiar încheiat la 31 decembrie 2005 vor trebui întocmite în conformitate cu Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã în scopul asigurãrii comparabilitãþii pentru cele aferente anului 2006. Este posibil ca în acest domeniu sa aparã unele clarificãri suplimentare pentru anumite tipuri de entitãþi.
#PAGEBREAK#

Concepte fundamentale

Legislaþia contabilã româneascã ºi celelalte reglementãri în domeniu se bazeazã în foarte mare mãsurã pe Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã (care includ Standardele Internaþionale de Contabilitate) în ceea ce priveºte conceptele fundamentale care trebuie respectate ºi aplicate. În IFRS au survenit anumite schimbãri, altele sunt în curs de realizare, pe mãsurã ce se avanseazã în aplicarea standardelor în întreaga Uniune Europeanã ºi poziþia lor devine tot mai proeminentã la nivel internaþional.

Raportarea de pânã la 31 decembrie 2004 în conformitate cu OMF 94/2001 a exclus din raportarea cãtre Ministerul Finanþelor Publice ºi ca bazã pentru folosirea situaþiilor financiare în vederea distribuirii profitului contabilitatea de hiperinflaþie (IAS 29) ºi întocmirea de situaþii financiare consolidate (IAS 27). Este de aºteptat ca acelaºi lucru sã fie aplicabil ºi pentru raportarea la 31 decembrie 2005, raportarea la 31 decembrie 2006 urmând a fi pe deplin conformã cu IFRS, în conformitate cu Directiva a 4-a. Introducerea OMF 94/2001 a dus la creºterea nivelului de prezentare de informaþii în notele la situaþiile financiare ºi adãugarea de cerinþe suplimentare de raportare (inclusiv introducerea situaþiilor fluxurilor de trezorerie ºi situaþia modificãrii capitalurilor proprii), acordându-se o atenþie mãritã aspectelor legate de provizioane ºi cheltuielile înregistrate în avans, deºi, în anumite cazuri, încã existã tendinþa de limitare a diferenþelor dintre profitul contabil ºi cel fiscal.


Concepte contabile importante pentru investitori si utilizatorii informatiilor din raportarea financiara

Istoric, evidenþele contabile româneºti au fost foarte mult influenþate de faptul cã informaþiile au fost folosite în special în scopuri fiscale. Principala funcþie a procesului de colectare ºi înregistrare a informaþiilor financiar-contabile era consideratã de mulþi agenþi economici ºi de cãtre conducerea ºi personalul din cadrul acestor agenþi economici (atât de Stat, cât ºi privaþi) ca fiind aceea de a îndeplini cerinþele de naturã fiscalã ºi de raportare în scopuri fiscale. Din acest motiv, exista tendinþa ca informaþiile raportate sã reflecte o prezentare în care “forma prevala asupra substanþei”, aºadar considerându-se a fi mult mai important sã existe anumite documente sau sã se înregistreze ceva într-un anumit fel decât sã se reflecte cu “acurateþe” poziþia financiarã a întreprinderii la un anumit moment dat, sau sã se indice dacã rezultatele perioadei reprezintã o reflectare corectã a ceea ce s-a întâmplat, aºa cum o cer Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã.

Legea contabilitãþii ºi celelalte reglementãri în domeniu nu sunt chiar aºa de mult de învinuit, deoarece toate par a cuprinde ºi încuraja tratamente care corespund din multe puncte de vedere cu principiile contabile internaþionale. Problemele au apãrut în modul în care sunt aplicate prevederile legilor ºi reglementãrilor existente, acesta fiind o reflectare a formãrii ºi atitudinii contabililor români în ce priveºte aplicarea legilor, accentul continuând sã fie pus pe practicile trecute.

Ordinul Ministrului Finanþelor Publice nr. 94/2001 a introdus, printre altele, ºi urmãtoarele elemente legate de raportarea financiar-contabilã din România:
- Aplicarea de mãsuri de indexare pentru a reflecta impactul inflaþiei (atât pentru determinarea valorilor de deschidere, cât ºi pentru activitatea curentã) – în cazuri limitate, dar nu pentru situaþiile financiare care sunt depuse la Ministerul de Finanþe (cu excepþia unor ajustãri specifice a valorilor mijloacelor fixe, în conformitate cu HG 403/2000 ºi HG 1553/2003). Pânã la 31 decembrie 2003, aceste reevaluãri au fost considerate drept deductibile din punct de vedere fiscal, dar pentru raportarea la 31 decembrie 2004, deºi reevaluãrile pot fi luate în considerare pentru raportarea financiarã, nu vor fi luate în considerare din punct de vedere fiscal.
- Impozitele amânate, pentru a include impactul diferenþelor dintre diferenþele temporare impozabile rezultate din valorile contabile ºi cele din bilanþul impozabil fiscal diferite ºi din impactul pierderilor fiscale reportate.
- Punerea accentului mai mult pe substanþã decât pe formã.
- Prezentarea soldurilor ºi tranzacþiilor cu pãrþile afiliate.
- Diferenþele dintre amortizarea contabilã ºi cea fiscalã.
- Prezentarea de situaþii suplimentare, cum ar fi situaþia fluxurilor de trezorerie ºi situaþia modificãrilor capitalului propriu.
- Evaluarea deprecierii activelor.
- Raportarea pe segmente, acolo unde este cazul.
- Note care prezintã informaþii mai detaliate.
- Un calcul mai precis în evaluarea costului stocurilor.
- Raportarea instrumentelor financiare.

Legislaþia actualã referitoare la întocmirea situaþiilor financiare de cãtre societãþile comerciale care aplica OMF 94/2001 nu cuprinde cerinþe referitoare la situaþiile financiare consolidate ale unei societãþi ºi filialelor sale. Legea 82/1991 (republicatã în ianuarie 2005) prevede aplicarea standardelor din Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã referitoare la consolidare începând cu exerciþiul financiar încheiat la 31 decembrie 2006.

La o scurtã analizã a istoricului situaþiilor financiare investitorii ar trebui sã reþinã:
- Existenþa unei tendinþe de prevalare a formei asupra substanþei în înregistrarea tranzacþiilor.
- Provizioanele pentru colectarea creanþelor comerciale ºi de altã naturã (bani pe care Societatea îi are de încasat de la clienþi ºi din alte surse) sunt limitate. În foarte puþine societãþi existã situaþii privind vechimea creanþelor, cu indicaþii privind sumele care sunt curente, de platã în 30 de zile, între 30 ºi 60 de zile, etc.
- Existenþa unei aglomerãri de informaþii în situaþiile financiare româneºti, fãrã nici un fel de explicaþii narative, putând necesita deseori efectuarea unor investigaþii mai detaliate, cum ar fi analizarea listãrilor balanþelor din cartea mare (“balanþa de verificare”).
- Includerea limitatã de provizioane pentru elementele de inventar care pot fi vândute la valori mai mici decât valoarea contabilã sau care nu pot fi vândute deloc.
- Nu se þine cont deloc de scãderea puterii de cumpãrare a monedei naþionale. Acest lucru înseamnã cã elementele ne-monetare (cum ar fi: mijloacele fixe; (exceptând cazurile când au fost reevaluate) investiþiile, stocurile, capitalul social, veniturile individuale ºi elementele de cheltuieli) nu reflectã o valoare istoricã “realã”.
- Prezentarea soldurilor cu “pãrþile afiliate” ºi a tranzacþiilor din cursul perioadei se face la sfârºitul perioadei ºi, deºi se cere ca acestea sã fie prezentate, deseori sunt limitate în ceea ce priveºte conþinutul. În plus, nu este aplicabil conceptul de consolidare în cazul în care o societate deþine majoritatea acþiunilor sau controlul într-o altã societate.
- Amortizarea mijloacelor fixe se bazeazã pe valorile de achiziþie istorice în lei (în unele cazuri au apãrut prevederi legale referitoare la reevaluarea valorilor în lei), utilizându-se rate de amortizare specificate de Stat. În multe þãri ratele contabile diferã de cele fiscale, cele fiscale fiind comunicate oficial, iar cele contabile bazându-se pe “duratele utile de viaþã” stabilite de fiecare entitate în parte.
- Mijloacele fixe sunt înregistrate în lei la valoarea istoricã în lei sau pe baza indicilor de reevaluare aprobate de Guvern, nici una din aceste metode neavând drept rezultat o valoare actualã în lei echivalentã costului de achiziþie. Începând cu anul 2000 (conform HG 403/2000) au fost permise evaluãrile la “valoarea justã” (fiind ºi deductibile fiscal).
- Investiþiile sunt incluse la valoarea istoricã în lei, la valoarea investiþiei ºi nu la “valoarea echivalenta actualã în lei” la data achiziþiei/investiþiei.
- Majoritatea societãþilor comerciale nu ajusteazã creanþele sau datoriile în valutã decât la sfârºitul anului. Prin urmare, exceptând 31 decembrie, soldurile creanþelor ºi datoriilor în valutã nu sunt indicate corect pentru nici o altã perioadã. Referitor la acest lucru, pierderile/câºtigurile nerealizate provenite din diferenþele de curs valutar sunt înregistrate doar la 31 decembrie.
- Conturile de venituri ºi cheltuieli înregistrate în avans sunt folosite într-o manierã foarte limitatã pentru includerea tuturor datoriilor ºi cheltuielilor care se referã la activitãþile desfãºurate într-o anumitã perioadã.
- Nu se includ nici un fel de informaþii referitoare la activele pe care societatea le-a gajat sau le-a oferit drept garanþie.
- Nu totdeauna se efectueazã reconcilieri regulate sau complete între diferite tipuri de informaþii din cadrul întreprinderii, nici în domeniul financiar-contabil, nici între acest domeniu ºi alte domenii sau sisteme din întreprindere (cum ar fi producþia sau vânzãrile), ºi nici nu se urmãresc ºi nu se rezolvã diferenþele constatate. Deseori este posibil sã existe mai mult de un sistem de colectare a informaþiilor de cãtre diferitele pãrþi componente ale unei entitãþi, nefiind colectate informaþii centralizate spre a fi utilizate în procesele de luare a deciziilor, de raportare sau de asigurarea conformitãþii.
- În evaluarea stocurilor din producþie proprie se includ valori excesive de cheltuieli de regie în raport cu recomandãrile Standardelor Internaþionale de Contabilitate aplicabile, precum ºi cu Principiile Contabile General Acceptate (GAAP) din Statele Unite.. In multe societãþi comerciale exista îndepãrtãri de la standard în ceea ce priveºte modul de alocare ºi baza folositã pentru stabilirea diferenþelor faþã de costul standard. Evaluarea stocurilor este un domeniu care, în funcþie de evoluþia ulterioarã a tratamentelor contabile folosite, poate deveni o problemã.
- Datoritã scãderii puterii de cumpãrare a monedei naþionale, este posibil ca elementele de venituri ºi cheltuieli aferente anului anterior sã nu fie utile în scopuri comparative decât dacã sunt transformate într-o valutã “forte” istoricã (cum ar fi dolarul US) sau indexate. Pentru raportarea aferentã anului 2005 aceasta devine din ce în ce mai puþin o problemã pe mãsurã ce diferenþele datorate inflaþiei descresc ºi leul îºi menþine valoarea în raport cu Euro ºi se apreciazã în raport cu dolarul american.
- Nu se furnizeazã nici un fel de detalii referitoare la relaþiile de afaceri sau remunerarea directorilor ºi conducerii societãþii, ºi/sau nici un fel de detalii referitoare la tranzacþiile sau relaþiile cu pãrþile afiliate.
- Nu se prezintã detalii specifice despre sumele datorate Statului ºi defalcarea între principal ºi dobândã, ºi/sau care dintre sumele datorate au fost reeºalonate la platã. În ceea ce priveºte sumele reeºalonate, nu sunt prezentate detalii specifice referitoare la termenele de platã. Aceastã zonã începe sã se amelioreze, devenind deja un lucru comun prezentarea de informaþii mai detaliate.
#PAGEBREAK#

Cum perioada de tranziþie se manifestã ºi în domeniul contabilitãþii româneºti, este important ca potenþialii investitori sã obþinã explicaþii referitoare la ce anume înseamnã politica/tratamentul contabil ºi/sau un sold ºi, dacã acesta reprezintã un aspect important din punct de vedere investiþional. Iatã de ce trebuie sã se obþinã siguranþa cã explicaþiile primite sunt în conformitate cu dovezile formale sau faptice existente ºi dacã soldul respectiv este inclus în situaþiile financiare, în Cartea Mare ºi/sau în alte documente sau situaþii relevante.

România a fost consideratã o „economie hiperinflaþionistã” conform criteriilor enunþate în IAS 29. Pe baza evoluþiilor din economie, acum se considerã cã România nu mai este o economie hiperinflaþionistã, data efectivã de aplicare a raportãrii IFRS pentru ajustãrile la inflaþie discontinue fiind 1 ianuarie 2004 . Acest lucru înseamnã cã, pentru raportarea în conformitate cu IFRS, va fi folositã valoarea unitãþii de mãsurã la sfârºitul perioadei de raportare anterioare (cel mai probabil 31 decembrie 2003) drept sold de deschidere pentru raportarea anului urmãtor. În acest moment nu este clar cum va fi abordat acest aspect, dacã impactul va fi semnificativ, atunci când standardele IFRS vor fi adoptate integral.

Cerinte de prezentare, raportare si depunere

Situaþiile financiare (Bilanþ, Contul de profit si pierdere, anexe, dupã caz, ºi Raportul Consiliului de Administraþie) sunt întocmite anual în scopuri statutare.

Raportarea în conformitate cu Ordinul 94/2001

Dupã cum s-a mai menþionat în prezentul articol, Ordinul 94/2001 a introdus cerinþa ca anumite societãþi comerciale româneºti sã întocmeascã situaþii financiare care sã reflecte Standardele emise de Comitetul Internaþional pentru Standarde Internaþionale de Contabilitate (IASB) ºi interpretãrile emise de Comitetul pentru Interpretãri ale Standardelor din cadrul IASB ºi care sã fie în conformitate cu cerinþele Directivei a 4-a a Uniunii Europene.

Pentru anul încheiat la 31 decembrie 2000, Ordinul 94/2001 a trebuit sã fie aplicat de un numãr limitat de entitãþi, numãrul de societãþi care urmau sã aplice OMF 94/2001 fiind mai mare pentru anul urmãtor, în funcþie de întrunirea în anul anterior a 2 din cele 3 criterii prezentate mai jos :

Exerciþiul financiar încheiat la 31 decembrie Cifra de afaceri

Milioane EUR Total valoare active
Milioane EUR Numãr mediu de angajaþi
2001 Peste 9,0 Peste 4,50 250
2002 Peste 8,0 Peste 4,00 200
2003 Peste 7,3 Peste 3,65 150
2004 ºi ulterior Peste 7,3 Peste 3,65 50

Pe baza aprobãrii obþinute de la Ministerul Finanþelor Publice, orice entitate poate aplica Ordinul 94/2001, dacã doreºte, înainte de a îndeplini cerinþele de mai sus.

Conform cerinþelor referitoare la contabilitatea economiilor hiper-inflaþioniste (România încadrându-se în aceastã categorie conform criteriilor definite de Standardele Internaþionale de raportare Financiarã), pentru exerciþiul financiar încheiat la 31 decembrie 2003, agenþii economici au obligaþia, conform noilor reglementãri, sã þinã evidenþele cu cifre neajustate care vor fi ulterior ajustate pentru a se ajunge la o valoare ajustatã, ambele valori (ºi ajustate ºi neajustate) fiind prezentate în situaþiile financiare. Conform legislaþiei ºi reglementãrilor în vigoare, doar valorile ajustate pre-inflaþie sau valorile reevaluate care folosesc legislaþia româneascã aplicabilã la 31 decembrie 2003 vor fi folosite în vederea calculãrii impozitelor corespunzãtoare.

Un agent economic care îºi întocmeºte situaþiile financiare în conformitate cu Ordinul 94/2001 trebuie sã aibã aceste situaþii financiare auditate de cãtre un auditor financiar, definit prin Legea 133/2002. Cerinþa referitoare la auditul financiar înlocuieºte orice alte cerinþe referitoare la audit (cum ar fi cele legate de Comitetul de cenzori din Legea 31/1990), în cazul întocmirii situaþiilor financiare în conformitate cu Ordinul 94/2001. Aceastã situaþie a fost ºi mai mult clarificatã prin recentele modificãri ale Legii 31/1990, conform cãrora “auditorul financiar” trebuie numit în cazul raportãrii ºi întocmirii situaþiilor financiare în conformitate cu Ordinul 94/2001 ºi poate înlocui Comitetul de cenzori pentru orice societate comercialã de tip S.A. În cursul anului 2005 se aºteaptã ºi alte modificãri la Legea 31/1990, aceste modificãri urmând a aduce clarificãri suplimentare referitoare la cerinþele privind auditul în România.

Ordinul 94/2001 cuprinde ºi obligativitatea utilizãrii unui plan de conturi diferit si include indicaþii cu privire la înregistrarea anumitor conturi individuale în formularele de bilanþ ºi în contul de profit ºi pierdere.

Ordinul 94/2001 face referinþã, ca ºi reglementãrile anterioare, la necesitatea întocmirii unor situaþii financiare care sã reflecte nevoile acþionarilor, potenþialilor investitori, conducerii ºi altor utilizatori ai situaþiilor financiare, ºi nu doar de a se concentra pe satisfacerea nevoilor autoritãþilor fiscale.

Distribuirea dividendelor se bazeazã pe profitul contabil statutar. În cazul în care se aplicã Ordinul 94/2001, profitul din situaþiile financiare întocmite în conformitate cu Ordinul 94/2001 este folosit pentru al doilea an de aplicare, iar apoi succesiv pentru fiecare an care urmeazã.

Odatã cu apariþia Legii Contabilitãþii (Legea 82/1991) au fost introduse ºi prevederi legate de contabilitatea de angajamente, provizioane ºi estimãri, dar au fost limitate în practicã deoarece conturile româneºti sunt mai degrabã întocmite pe baza deductibilitãþii fiscale decât avându-se în vedere cã situaþiile financiare trebuie sã fie întocmite astfel încât sã fie utile pentru raportarea cãtre acþionari/investitori/instituþii de creditare sau în orice fel de alte scopuri.

S-a menþionat cã Directiva a 4-a a Uniunii Europene va fi aplicatã integral de cãtre entitãþile româneºti pentru exerciþiul financiar încheiat la 31 decembrie 2006, lucru ce poate însemna aplicarea în totalitate a IFRS-urilor de cãtre anumite entitãþi. Pentru 2005, se considerã cã raportarea în conformitate cu OMF 94/2001 reprezintã aplicarea Standardelor Internaþionale de Contabilitate care erau în vigoare pentru perioada care începea cu 1 ianuarie 2000, modificãrile ulterior aduse IFRS-urilor nefiind în mod specific aplicate, deºi poate surveni ºi o adoptare anticipatã a IFRS. Pentru exerciþiile financiare care încep cu sau dupã data de 1 ianuarie 2005 au survenit modificãri substanþiale în IFRS, care nu sunt considerate a fi obligatorii pentru raportarea în conformitate cu OMF 94/2001, deºi este permisã adoptarea anticipatã a IFRS. Pentru instituþiile bancare care raporteazã în conformitate cu OMF 1982 vor trebuie aplicate cerinþele de raportare în conformitate cu IFRS.
#PAGEBREAK#
Impactul asupra raportarii în conformitate cu Ordinul 94/2001 a instructiunilor de inchidere a exercitiului financiar incheiat la 31 decembrie 2003 si a instructiunilor de inchidere a exercitiului financiar incheiat la 31 decembrie 2004

Ordinul 1827/2003 ºi Ordinul 1775/2004 acoperã o serie de aspecte care afecteazã modul de întocmire, prezentare ºi depunere a situaþiilor financiare pentru exerciþiul financiar încheiat la 31 decembrie 2004.

Situaþiile financiare întocmite în conformitate cu OMF 94/2001 ºi depuse la Ministerul Finanþelor Publice sau alte autoritãþi ale Statului nu trebuie sã includã nici un fel de ajustãri din aplicarea IAS 29 “Raportarea Financiarã în Economiile Hiperinflaþioniste” ºi SIC 19 “Moneda de raportare – Evaluare ºi prezentarea situaþiilor financiare în conformitate cu IAS 21 ºi IAS 29”. De câþiva ani, inclusiv în 2003, România a fost consideratã o economie hiperinflaþionistã conform Standardelor Internaþionale de Raportare Financiarã, necesitând, astfel, aplicarea IAS 29. Dacã aceste ajustãri nu sunt efectuate, atunci opinia din raportul auditorului financiar trebuie sã menþioneze acest lucru, în baza ghidului emis de Camera Auditorilor Financiari din România. Pentru 2004, chiar dacã România nu mai este consideratã a fi o þarã cu hiperinflaþie, dacã entitãþile nu au efectuat ajustãri în perioadele anterioare, este foarte posibil ca acest aspect sã fie menþionate în raportul auditorului financiar. Cu timpul, aceste aspect va reprezenta din ce în ce mai puþin o problemã.

Situaþiile financiare statutare trebuie sã fie aprobate de Adunarea Generalã Anualã a Acþionarilor ºi trebuie depuse la Registrul Comerþului împreunã cu raportul anual al administratorilor ºi raportul auditorului financiar. De asemenea, aceste situaþii financiare constituie ºi baza pentru distribuirea dividendelor sau repartizarea profitului.

Ordinele prevãd cã:
- Bilanþul ºi contul de profit ºi pierdere trebuie sã fie prezentate doar în formatul prescris prin Ordinul 94/2001.
- Notele la situaþiile financiare trebuie sã respecte întocmai formatele prescrise (Capitolul III) pentru Notele de la 1 la 10 ºi cele douã note suplimentare prevãzute în Ordinul 1827/2003, pentru orice alte informaþii incluse drept Note numerotarea începând de la Nota 11. Din acest motiv, situaþiile financiare au mai degrabã un aspect tabelar, în loc sã combine formatul tabelar cu cel narativ, care este cel obiºnuit pentru situaþiile financiare întocmite în conformitate cu Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã ºi alte principii contabile general acceptate.
- În situaþiile în care se aplicã IAS 29, ajustãrile la inflaþie nu trebuie incluse în Cartea Mare, ci tratate ca o ajustare efectuatã ca parte a procesului de întocmire a situaþiilor financiare, prin urmare documentate în afara Cãrþii Mari.

Aplicarea Ordinului 94/2001

Pentru societãþile comerciale care aplicã Ordinul 94/2001 se vor avea în vedere urmãtoarele:

a) În primul an de aplicare al OMF 94/2001:

i) Societatea va întocmi situaþiile financiare conform legislaþiei aplicabile înainte de OMF 94/2001, data de depunere fiind cel târziu 30 aprilie al anului urmãtor; ºi

ii) Înainte de data de 30 noiembrie a anului urmãtor, societatea va întocmi situaþii financiare în conformitate cu cerinþele Ordinului 94/2001 pentru a respecta cerinþele Standardelor Internaþionale de Contabilitate, Directiva a 4-a a Uniunii Europene ºi celelalte cerinþe specifice ale OMF 94/2001.

b) În al doilea an în care se aplicã Ordinul 94/2001, situaþiile financiare conforme cu Standardele Internaþionale de Contabilitate, Directiva a 4-a a Uniunii Europene ºi celelalte cerinþe specifice ale OMF 94/2001 trebuie întocmite pânã cel târziu la data de 30 mai a anului urmãtor.

Banci si societati de asigurari

Recentele schimbãri survenite în raportarea financiarã a instituþiilor bancare au fost implementate în scopul alinierii cerinþelor de raportare din România cu Directivele Europene ºi Standardele Internaþionale de Contabilitate pentru Bãnci (OMF/Ordinul Bãncii Naþionale a României nr. 1982/5/2001 ºi OMF 2328/2001 pentru companiile de asigurãri).

Raportarea si depunerea situatiilor financiare de catre alte tipuri de entitati (ne-OMF 94/2001)

Pentru entitãþile care nu aplicã OMF 94/2001, datele de depunere a situaþiilor financiare sunt urmãtoarele:
- 120 de zile dupã închiderea exerciþiului financiar pentru entitãþile mari (OMF 306/2002).
- 60 de zile dupã închiderea exerciþiului financiar pentru micro-întreprinderi.
- 60 de zile dupã închiderea exerciþiului financiar pentru societãþile fãrã activitate.
Pentru entitãþile care raporteazã în conformitate cu OMF 306/2002, cerinþa este ca, pentru raportarea aferentã exerciþiului financiar încheiat la 31 decembrie 2006, sã aplice Directiva a 4-a Europeanã referitoare la conturile anuale ºi Directiva a 7-a cu privire la întocmirea conturilor consolidate.
Micro-întreprinderile, conform definiþiei Codul Fiscal (Legea 571/2003), sunt acele entitãþi care, la sfârºitul exerciþiului financiar anterior, întrunesc urmãtoarele condiþii:
- desfãºoarã activitãþi în domeniul producþiei, serviciilor sau comerþului;
- au cel puþin 1 angajat ºi maxim 9 angajaþi;
- au o cifrã de afaceri mai micã de 100.000 Euro; ºi
- sunt societãþi cu capital integral privat.

Pentru persoanele fizice ºi asociaþiile familiale care desfãºoarã activitãþi comerciale, nu este obligatorie cerinþa de a þine contabilitatea în partida dublã, registrele de încasãri ºi plãþi fiind singurele obligatorii.

O societate care nu are un departament propriu de contabilitate ºi/sau o persoanã calificatã care sã se ocupe de evidenþele contabile ºi care are o cifrã de afaceri mai mare de 50.000 Euro, trebuie sã încheie un contract cu o persoanã autorizatã (fizicã sau juridicã) pentru a-i întocmi situaþiile financiare.


Cerinte referitoare la audit si auditorii statutari

Odatã cu reglementãrile contabile, standardele ºi practicile de audit din România s-au aflat într-un continuu proces de transformare încã din 1999, proces ce continuã ºi în prezent.

În prezent existã mai multe cerinþe posibile referitoare la audit:

a) Societãþile care aplicã Ordinul 94/2001

Pentru întocmirea situaþiilor financiare în conformitate cu OMF 94/2001, situaþiile financiare ale acestor societãþi trebuie sã fie auditate de cãtre un auditor financiar. Un auditor financiar este o persoanã fizicã sau juridicã membrã a Camerei Auditorilor Financiari din România.

Auditorul financiar emite un raport în atenþia acþionarilor cu privire la situaþiile financiare întocmite în conformitate cu Ordinul 94/2001, pe care îl prezintã adunãrii generale anuale a acþionarilor.

În cazul societãþilor comerciale care aplicã Ordinul 94/2001 ºi care intrã în proces de lichidare, fuziune sau divizare situaþiile financiare întocmite în conformitate cu OMF 94/2001 trebuie sã fie auditate de cãtre un auditor financiar.

Camera Auditorilor Financiari din România a fost înfiinþatã prin Ordonanþa de Urgenþã nr. 75/1999 (aprobatã prin Legea nr. 133/2002) în scopul emiterii de standarde de audit în România ºi de a monitoriza profesia de audit în ceea ce priveºte acordarea calitãþii de membru ºi stabilirea condiþiilor de acces, organizarea examenelor ºi a criteriilor de acordare a calificãrii, organizarea de cursuri de pregãtire continuã, emiterea de standarde de eticã ºi proceduri de controlul calitãþii.
#PAGEBREAK#
Camera Auditorilor a adoptat spre aplicare în România Standardele Internaþionale de Audit, aºa cum au fost emise de Federaþia Internaþionalã a Contabililor.

b) Societãþi de tip S.A. care nu aplicã Ordinul 94/2001

Pentru societãþile pe acþiuni (SA) care nu aplicã Ordinul 94/2001 în întocmirea situaþiilor financiare este obligatoriu sã existe un auditor financiar sau un “comitet de cenzori”, aºa cum se defineºte prin Legea 31/1990 (“Legea Societãþilor Comerciale”).

Dacã existã, Comitetul de Cenzori, format din trei membri plini ºi trei supleanþi, raporteazã cu privire la buna gestionare a activelor ºi respectarea cerinþelor legale româneºti. Comitetul de cenzori emite un raport (colectiv sau individual) asupra situaþiilor financiare statutare, în atenþia adunãrii generale a acþionarilor.

Comitetul de cenzori trebuie sã fie format dintr-un numãr impar de membri, fie persoane fizice, fie juridice care pot îndeplini aceastã funcþie, ºi unul dintre membrii comitetului de cenzori trebuie sã fie expert contabil (persoanã fizicã sau juridicã).

c) Societãþi de tip S.R.L. care nu aplicã Ordinul 94/2001

Pentru SRL-urile cu peste 15 acþionari este obligatorie existenþa unui comitet de cenzori.

d) Societãþile cotate la bursã

Pentru societãþile cotate la bursã, situaþiile financiare anuale trebuie sã fie auditate de cãtre un auditor financiar. Raportul care este întocmit de auditorul financiar este emis în atenþia acþionarilor ºi Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare (CNVM).

Societãþile care întocmesc situaþii financiare în conformitate cu OMF 94/2001 pot avea acelaºi auditor ºi pentru raportarea financiarã, ºi pentru raportarea cãtre CNVM cu condiþia ca respectivul “auditor financiar” sã aibã o calificare suplimentarã acordatã de CNVM. (Instrucþiunile CNVM nr. 4/2000).

În cursul anului 2005 sunt aºteptate modificãri suplimentare la Legea 31/1990, acestea urmând a aduce clarificãri suplimentare în domeniul auditului din România.


Denominarea monedei nationale

Începând cu data de 1 iulie 2005, contabilitatea se va þine în lei „noi” (respectiv „RON”), care vor înlocui 10.000 de unitãþi din „vechiul” leu. Conversia soldurilor în lei „vechi” în lei „noi” va fi efectuatã în conformitate cu cerinþele Ordinului 1840/2004.