Raportarea financiara in Romania

În România, raportarea financiarã ºi cerinþele din domeniul auditului continuã sã sufere schimbãri ºi sã facã progrese în direcþia aplicãrii de standarde comparabile cu cele aplicate în cadrul Uniunii Europene .

Începând cu anul 1990, când România a adoptat economia de piaþã, raportarea financiarã din România a urmat un proces continuu de dezvoltare. Totuºi, în cea mai mare parte a acestui timp, raportarea financiarã a fost orientatã cãtre furnizarea de informaþii pentru autoritãþile statului, nefiind concentratã pe furnizarea de informaþii pentru investitori (actuali ºi potenþiali), management, instituþiile financiare ºi alþi utilizatori obiºnuiþi ai rapoartelor financiare într-un context internaþional. În ce priveºte raportarea financiarã (ºi contabilitatea, în general) din România, tendinþa a fost sã se acorde mai multã atenþie “formei” decât “conþinutului”, sã se punã cãciula la “ã” ºi codiþa la “þ”, fiind mai puþin important dacã cifrele prezentate reflectã poziþia financiarã realã a entitãþii raportoare la sfârºitul exerciþiului financiar ºi rezultatele activitãþii sale de pe parcursul perioadei raportate.

În 1999, Ministerul de Finanþe a demarat un proiect de armonizare a legislaþiei româneºti din domeniul contabilitãþii ºi auditului cu standardele internaþionale ºi Directivele Uniunii Europene în domeniu.

În urma acestui proiect au rezultat unele schimbãri fundamentale în legislaþie:
· Armonizarea raportãrii financiare româneºti cu cerinþele Standardelor Internaþionale de Contabilitate ºi Directiva a 4-a a Uniunii Europene – Ordinul Ministrului Finanþelor Publice nr. 94/2001 (OMF 94/2001)
· Armonizarea raportãrii financiare pentru societãþile comerciale care nu aplicã OMF 94/2001 cu cerinþele Directivei a 4-a a Uniunii Europene – Ordinul Ministrului Finanþelor Publice nr. 306/2002 (OMF 306/2002);
· Înfiinþarea unui organism responsabil cu instruirea ºi reglementarea activitãþii de audit financiar în România, Camera Auditorilor Financiari din România –Ordonanþa de Urgenþã nr. 75/1999 (OU 75/1999) aprobatã prin Legea 133/2002;
· Aprobarea Reglementãrilor Contabile conforme cu Directivele Europene – Ordinul Ministrului Finanþelor Publice nr. 1752/2005 (OMF 1752/2005);
· Aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplicã reglementãri contabile conforme cu Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, respectiv reglementãri contabile conforme cu directivele europene – Ordinul Ministrului Finanþelor Publice nr. 907/2005 (OMF 907/2005).

Începând cu 1 ianuarie 2006, OMF 1752/2005 privind Aprobarea Reglementãrilor Contabile conforme cu Directivele Europene a înlocuit OMF 94/2001, OMF 306/2002 ºi un numãr de alte ordine ºi reglementãri emise anterior de Ministerul Finanþelor Publice.


Sursele principiilor contabile

În România, contabilitatea este reglementatã de principiile Legii 82/1991, republicatã în ianuarie 2005 (Legea Contabilitãþii).

În conformitate cu Legea Contabilitãþii, toate persoanele juridice ºi persoanele fizice autorizate sã desfãºoare activitãþi independente au obligaþia sã organizeze ºi sã conducã contabilitatea proprie în limba românã ºi în moneda româneascã. În scopul informãrii la nivel intern, entitãþile pot alege sã îºi întocmeascã situaþii ºi în altã monedã.

Persoanele juridice sau fizice au obligaþia sã menþinã evidenþa tuturor tranzacþiilor efectuate ºi sã înregistreze aceste tranzacþii în evidenþele lor contabile. Registrele contabile obligatorii conform Legii contabilitãþii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar (pe baza inventarierii anuale a activelor ºi pasivelor), ºi Cartea mare (pe baza informaþiilor contabile preluate din documentele-sursã sau Registrele-jurnal). Registrele ºi înregistrãrile contabile pot fi pãstrate pe hârtie sau în format electronic ºi pot fi folosite ca dovezi în justiþie, putând face obiectul controalelor din partea autoritãþilor fiscale ºi judiciare. Contabilii trebuie sã întocmeascã anual balanþe de verificare pe baza informaþiilor din Cartea mare, aceasta constituind baza pentru situaþiile financiare periodice.

Reglementãrile contabile emise prevãd utilizarea unui plan de conturi specific ºi un conþinut specific al informaþiilor prezentate în situaþiile financiare, precum ºi un format specific al acestora. Anterior, acestea au fost indicate în OMF 94/2001, OMF 306/2002 ºi în reglementãrile aferente. Începând cu 1 ianuarie 2006, OMF 1752/2005 prevede baza care trebuie aplicatã ºi este însoþit de douã reglementãri:
· Reglementãrile contabile pentru conformitatea cu Directiva a 4-a a Comunitãþilor Economice Europene („AR4”); ºi
· Reglementãrile contabile pentru conformitatea cu Directiva a 7-a a Comunitãþilor Economice Europene („AR7”).

Restul acestui articol se va concentra în special asupra perioadei care începe cu data de 1 ianuarie 2006, având în vedere legislaþia, ordinele ministeriale ºi reglementãrile emise pânã în prezent.

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, se aplicã OMF 1752/2006 care, împreunã cu reglementãrile contabile aferente abordeazã: formatul ºi conþinutul prescris pentru situaþiile financiare anuale, principiile contabile ºi regulile de evaluare, regulile pentru întocmirea, aprobarea, auditarea ºi publicarea situaþiilor financiare statutare.


Concepte fundamentale

OMF 1752/2005 acoperã într-un singur act legislativ raportarea financiarã aplicabilã entitãþilor de orice dimensiune, diferenþa fiind doar nivelul de prezentare a informaþiilor referitoare aspecte legate de dimensiunea entitãþii si de interesul public.
OMF 1752/2005 stipuleazã cã se aplicã urmãtoarele principii generale:
· Contabilitatea de angajamente – Tranzacþiile ºi celelalte evenimente sunt recunoscute atunci când apar ºi sunt înregistrate în evidenþele contabile ºi raportate în situaþiile financiare aferente perioadei respective.
· Imaginea fidelã – Situaþiile financiare trebuie întocmite astfel încât sã dea o imagine fidelã a activelor, pasivelor, poziþiei financiare ºi a rezultatelor entitãþii pentru perioada la care se referã.
· Cifrele comparative trebuie prezentate pentru toate situaþiile financiare întocmite.
· Continuitatea activitãþii – Se presupune cã entitatea va continua sã îºi desfãºoare activitatea. Dacã aceastã prezumþie nu este potrivitã ºi administratorul/administratorii îºi dau seama cã existã o îndoialã cu privire la capacitatea entitãþii de a-ºi continua activitatea, atunci acest lucru trebuie menþionat în notele la situaþiile financiare.
· Consecvenþa prezentãrii – Modul de prezentare ºi clasificarea elementelor în situaþiile financiare va fi menþinut de la o perioadã la alta.
· Prudenþa – În special cu referire la faptul cã:
o se include doar profitul obþinut pânã la data bilanþului.
o se includ toate datoriile aferente anului financiar sau anilor anteriori, chiar dacã aceste datorii devin numai între data bilanþului ºi data finalizãrii întocmirii situaþiilor financiare.
o trebuie inclusã orice amortizare (ajustãri de valoare), indiferent dacã rezultatul anului financiar este profit sau pierdere.
· Independenþa – Veniturile ºi cheltuielile aferente anului sunt înregistrate indiferent de data plãþii sau a încasãrii.
· Evaluarea separatã a elementelor de activ ºi de datorii – Componentele elementelor de activ ºi de pasiv sunt evaluate separat.
· Intangibilitatea – Bilanþul de deschidere al fiecãrui an financiar trebuie sã corespundã bilanþului de închidere al anului financiar anterior.
· Necompensarea – Nu este permisã compensarea între elemente de activ ºi de pasiv în bilanþul pentru sfârºitul perioadei
· Substanþa economicã ºi realitatea evenimentelor – Valorile nominale ºi fondul economic al tranzacþiei trebuie sã ia în considerare nu doar forma ci ºi/sau substanþa juridicã.

Orice îndepãrtare de la principiile de mai sus este consideratã a fi excepþionalã ºi trebuie prezentatã în notele explicative, indicându-se motivul pentru care nu au fost aplicate aceste principii ºi efectul asupra valorilor nominale ale activelor ºi pasivelor, poziþiei financiare ºi rezultatelor perioadei.

#PAGEBREAK#
Principii de evaluare ºi politici contabile

În general, evaluarea se bazeazã pe preþul de achiziþie sau costul de producþie. În anumite situaþii specifice, se poate folosi ºi valoarea de contribuþie sau valoarea justã (inclusiv reevaluarea). OMF1752/2005 menþioneazã cã activele ºi pasivele vor fi evaluate în conformitate cu conþinutul ordinului ºi cu normele emise de Ministerul Finanþelor Publice. Elementele bilanþiere trebuie evaluate la cost.

Este indicat ca evaluãrile sã fie efectuate de cãtre un evaluator profesionist (respectiv de cãtre un membru al unui organism profesional relevant, de recunoaºtere naþionalã sau internaþionalã).

OMF 1752/2005 include instrucþiuni ºi cu privire la metodele de evaluare ºi principiile contabile ce trebuie avute în vedere la menþinerea evidenþelor contabile ºi întocmirea situaþiilor financiare anuale.

Nici în OMF 1752/2005, nici în reglementãrile contabile aferente (AR4 ºi AR7) nu existã nici un fel de menþiune directã referitoare la Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã (IFRS).

În ceea ce priveºte AR4 ºi AR7 existã similitudini în multe privinþe cu IFRS ºi presupunem, dar fãrã a fi nimic indicat precis, cã acolo unde sunt necesare instrucþiuni suplimentare, trebuie sã se includã referiri la standardele IFRS relevante. IFRS va oferi instrucþiuni suplimentare în multe domenii cu privire la metodele de evaluare ºi politicile contabile.

În acelaºi timp, existã anumite IFRS-uri care nu se aplicã sau care au doar un comentariu limitat în AR4, cum ar fi:
· Impozite amânate – atunci când se aplicã în baza OMF 94/2001 nu existã cerinþa aplicãrii IAS 12 “Impozitul pe profit”, pentru a se avea în vedere calculul impozitului amânat pe baza unor valori nominale ale activelor ºi pasivelor la sfârºitul perioadei, diferite din punct de vedere fiscal de valorile nominale contabile.
· Pentru tratamentul “instrumentelor financiare” – existã unele menþiuni referitoare la tratament, acestea sunt în concordanþã cu cerinþele IAS 32 “Instrumente Financiare – prezentare ºi descriere” ºi IAS 39 “ Instrumente Financiare – recunoaºtere ºi evaluare”.
· Nu existã conceptul de “monedã funcþionalã” aºa cum este indicat în IAS 21 “Efectele variaþiei cursurilor de schimb valutar”.
· IFRS 3 “Combinãri de întreprinderi”.
· IAS 18 “Contracte de leasing”, doar comentarii limitate.
· Nici o abordare specificã a aspectelor prevãzute de: IAS 11 “Contracte de construcþii”, IAS 14 “Raportarea pe segmente”, IAS 19 “Beneficiile angajaþilor”, IAS 35 “Activitãþi în curs de întrerupere” ºi IAS 41 “Agricultura”.
· Pentru imobilizãri necorporale, existã anumite tratamente specifice prescrise, care nu sunt consecvente în toate cazurile cu IAS 38 “Imobilizãri necorporale”. Aici se include tratamentul amortizãrii fondului comercial rezultat în urma unei achiziþii.
· Extinderea cerinþelor specifice de prezentare este mai redusã decât cerinþele IFRS.
· IFRS conþin mai multe instrucþiuni pentru principiile ºi politicile contabile aplicabile în domenii specifice ºi pentru industrii specifice.

În general, Ordinul 1752/2005 ar trebui sã ofere suficiente instrucþiuni pentru majoritatea entitãþilor, în majoritatea situaþiilor. Pe mãsurã ce începe aplicarea, pot apãrea anumite aspecte legate de tratament ºi prezentare care sã necesite clarificãri suplimentare. În plus, este prevãzutã republicarea Legii Societãþilor Comerciale în 2006, acest lucru putând avea impact asupra aplicãrii practice a Ordinului 1752/2005, la fel ca ºi alte reguli ºi reglementãri emise de Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare ºi de alte autoritãþi.

În legãturã cu politicile contabile, AR4 indicã:
· politicile ºi principiile specifice adoptate de cãtre entitate în întocmirea, redactarea ºi finalizarea situaþiilor sale financiare anuale;
· faptul cã conducerea fiecãrei entitãþi va trebui sã stabileascã politicile contabile corespunzãtoare activitãþii desfãºurate pentru a reflecta activitatea specificã a entitãþii;
· faptul cã atunci când îºi stabileºte politicile contabile, orice entitate trebuie sã se asigure cã sunt respectate principiile contabile generale (“conceptele fundamentale”) aºa cum au fost ele incluse în AR4;
· faptul cã politicile contabile trebuie sã fie:
o relevante pentru nevoile utilizatorilor în procesul de luare a deciziilor;
o “credibile” – sã prezinte o situaþie “realã ºi corectã”, sã fie neutre, prudente ºi complete în toate aspectele semnificative;
o modificate doar dacã existã o cerinþã prin lege sau pentru a prezenta informaþii mai relevante sau mai “credibile”.


Cerinþe de prezentare, raportare ºi depunere

Ordinul 1752/2005 a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006 pentru exerciþiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2006.
OMF 1752/2005 face deosebirea între entitãþile care trebuie sã întruneascã toate cerinþele de raportare financiarã ºi cele care pot întocmi varianta prescurtatã de raportare financiarã. Entitãþile sunt diferenþiate pe baza “criteriului mãrime”. Criteriile de mãrime indicate sunt: [Art. 3(1)]
 

Orice entitate care întruneºte aceste condiþii timp de doi ani consecutivi sau care este cotatã la bursã trebuie sã întocmeascã situaþii financiare anuale formate din:
· Bilanþ
· Cont de profit ºi pierdere
· Situaþia modificãrilor capitalului propriu
· Situaþia fluxurilor de trezorerie
· Note explicative.

Pentru raportarea din 2006, criteriile de mai sus vor fi bazate pe situaþiile financiare aferente exerciþiului financiar încheiat la 31 decembrie 2005.

Unele sub-categorii de componente principale ale bilanþului pot fi combinate, când sumele sunt nesemnificative sau când combinarea asigurã o claritate mai mare.

Entitãþile care nu întrunesc criteriile de mãrime trebuie sã întocmeascã:
· Bilanþul prescurtat
· Cont de profit ºi pierdere
· Note explicative la situaþiile financiare simplificate
· În funcþie de propria lor opþiune, entitãþile aflate sub aceste criterii de mãrire pot întocmi Situaþia modificãrilor capitalului propriu ºi/sau Situaþia fluxurilor de trezorerie.

În plus, toate situaþiile financiare (indiferent de mãrimea entitãþii) trebuie sã fie însoþite de declaraþia scrisã a conducerii societãþii privind responsabilitatea pentru întocmirea situaþiilor financiare anuale ºi de Raportul Administratorului privind activitatea desfãºuratã.

Unele grupuri de firme vor trebui sã întocmeascã situaþii financiare consolidate (vezi în continuare comentariile de mai jos).

OMF 1752/2005 include ºi un plan de conturi specific care trebuie aplicat ºi include indicaþii pentru transpunerea conturilor individuale în formatele de bilanþ ºi cont de profit ºi pierdere.

Planul general de conturi cuprinde urmãtoarele categorii:
· Clasa 1 – Conturi de capitaluri
· Clasa 2 – Conturi de imobilizãri
· Clasa 3 – Conturi de stocuri ºi producþie în curs de execuþie
· Clasa 4 – Conturi de terþi (creanþe ºi datorii)
· Clasa 5 – Conturi de trezorerie
· Clasa 6 – Conturi de cheltuieli
· Clasa 7 – Conturi de venituri
· Clasa 8 – Conturi speciale (conturi în afara bilanþului)
· Clasa 9 – Conturi de gestiune .

În AR4 sunt prevãzute formate specifice pentru:
· Bilanþ (integral ºi prescurtat)
· Cont de profit ºi pierdere
· Situaþia modificãrilor capitalului propriu
· Situaþia fluxurilor de trezorerie.
#PAGEBREAK#
Notele explicative trebuie întocmite astfel încât:
· sã prezinte informaþii cu privire la reglementãrile contabile care stau la baza întocmirii situaþiilor financiare anuale ºi la politicile contabile folosite;
· sã furnizeze informaþii suplimentare care nu sunt incluse în situaþiile financiare ºi sunt relevante pentru utilizatorii informaþiilor în înþelegerea situaþiilor financiare.

În OMF 1752/2005 (AR4) sunt incluse ºi detalii specifice pentru întocmirea notelor explicative. Acestea includ:
· Active imobilizate
· Provizioane
· Distribuirea profitului
· Analiza rezultatului din exploatare
· Situaþia creanþelor ºi datoriilor
· Principii, politici ºi metode contabile
· Surse de dobânzi ºi de finanþare
· Informaþii referitoare la angajaþi, administratori, conducere ºi organisme de supervizare
· Calculul ºi analiza principalilor indicatori economico-financiari
· Alte informaþii.

În cazul în care existã abateri de la principiile contabile generale indicate (“concepte fundamentale”) care stau la baza cerinþelor Ordinului 1752/2005, atunci trebuie prezentat ºi motivul, ºi impactul rezultat.
· politici contabile, inclusiv metode de evaluare ºi baze pentru conversia tranzacþiilor în moneda naþionalã, dupã caz;
· modificarea politicilor contabile, inclusiv impactul asupra rezultatelor anului financiar curent;
· denumirea entitãþii, principalele locuri de desfãºurare a activitãþii ºi sediul social, principalele activitãþi, denumirea firmei-mamã ºi a celei mai importante companii din grup (holding);
· pãrþi afiliate, solduri la sfârºitul perioadei ºi tranzacþii pe parcursul perioadei;
· detalii ºi miºcãri de active imobilizate;
· informaþii referitoare la reevaluãri, inclusiv metode de reevaluare ºi impact;
· informaþii referitoare la instrumentele financiare;
· detalii referitoare la investiþii ºi interese de participare;
· prezentarea de informaþii pe categorii pentru: creanþe, datorii ºi stocuri ºi orice alte informaþii relevante;
· miºcãrile, natura si sursa provizioanelor
· reconcilierea dintre rezultatele contabile ºi cele fiscale ºi impozitele de platã la sfârºitul perioadei;
· informaþii referitoare la structura capitalului social pe categorii ºi acþiuni emise în cursul anului;
· detalii referitoare la cifra de afaceri pe activitãþi separate ºi pieþe geografice;
· informaþii referitoare la distribuirea profitului net, inclusiv detalii despre dividendele propuse ºi/sau plãtite;
· angajamente ºi evenimente contingente;
· evenimente ulterioare datei bilanþului;
· informaþii despre onorariul plãtit auditorilor financiari.
· numãrul mediu de angajaþi, pe tipuri de angajaþi ºi cheltuielile de personal aferente;
· informaþii despre plãþile efectuate cãtre Administrator(i), conducere ºi organele de supervizare;
· sume plãtite în baza unor contracte de leasing ºi obligaþii existente în baza contractelor de leasing.


Raportul Administratorului(ilor)

În fiecare an financiar trebuie întocmit ºi un Raport al Administratorului(ilor), care sã însoþeascã situaþiile financiare anuale.

Raport are rolul de a furniza comentarii asupra activitãþilor desfãºurate de cãtre entitate în anul curent, poziþiei financiare a acesteia, precum ºi o descriere a principalelor riscuri ºi incertitudini cu care se confruntã entitatea. De asemenea, este încurajatã ºi prezentarea indicilor financiari ºi nefinanciari:
· Evenimente semnificative care au avut loc
· Evoluþia probabilã a entitãþii
· Activitãþi de cercetare-dezvoltare
· Cumpãrãri de acþiuni proprii
· Sucursale ale entitãþii
· Utilizarea de instrumente financiare ºi potenþiale riscuri asociate.


Aprobare ºi publicare

Situaþiile financiare anuale includ detalii despre persoanele care au întocmit situaþiile financiare. Administratorul (sau Preºedintele Consiliului de Administraþie) ºi cel care a întocmit situaþiile financiare trebuie sã semneze situaþiile financiare anuale.

Dupã finalizare, situaþiile financiare ºi Raportul Administratorului(ilor) sunt prezentate adunãrii generale a acþionarilor.

Situaþiile financiare anuale, Raportul Administratorului(ilor) ºi Raportul Auditorului Financiar sunt publicate în conformitate cu cerinþele legale.

Cerinþele actuale referitoare la publicare se referã la situaþiile financiare ºi rapoartele aferente care trebuiesc depuse la Registrul Comerþului unde este înregistratã entitatea.

Pentru finalizarea ºi depunerea situaþiilor financiare sunt prevãzute urmãtoarele termene:
· 150 de zile dupã închiderea anului financiar pentru entitãþile operaþionale aflate peste criteriile referitoare la dimensiune ºi pentru entitãþile de interes public;
· 120 de zile dupã închiderea anului financiar pentru entitãþile operaþionale care nu îndeplinesc criteriile referitoare la dimensiune sau care sunt entitãþi de interes;
· 60 de zile dupã închiderea anului financiar pentru societãþile inactive.

Orice societate care nu are propriul departament de contabilitate ºi/sau o persoanã calificatã care sã se ocupe de þinerea contabilitãþii.


Distribuirea dividendelor

Distribuirea dividendelor se bazeazã pe profitul contabil .

Situaþii financiare consolidate

În plus faþã de comentariile din Ordinul 1752/2005 [Art. 7 ºi 8], instrucþiuni specifice sunt incluse ºi în “Reglementãrile contabile conforme cu Directiva a 7-a a Comunitãþilor Economice Europene” (AR7).
Consolidarea este cerutã atunci când o entitate are majoritatea drepturilor de vot într-o altã entitate sau deþine controlul majoritar asupra unei alte entitãþi.

În cazul în care oricare entitate din grup este o societate cotatã la Bursã, atunci vor trebui întocmite situaþii financiare consolidate.

Dacã un grup de firme nu conþine nici o societate cotatã la Bursã, atunci trebuie sã întocmeascã situaþii financiare doar dacã grupul întruneºte “criteriile referitoare la dimensiune”. Cerinþa pentru întocmirea situaþiilor financiare consolidate este ca societatea sã întruneascã urmãtoarele trei criterii stabilite pe baza celor mai recente situaþii financiare:
 

Chiar dacã un grup întruneºte cerinþele indicate mai sus, nu trebuie sã întocmeascã situaþii financiare consolidate dacã societatea-mamã a grupului este tot o entitate de tip filialã ºi propria sa firmã-mamã se aflã sub incidenþa legislaþiei româneºti sau a legislaþiei unui stat membru Uniunii Europene ºi:
· dacã societatea-mamã deþine toate acþiunile entitãþii exceptate; sau
· dacã societatea-mamã deþine 90% sau mai mult din acþiunile societãþii exceptate, iar entitatea exceptatã ºi restul de acþionari sau membri ai entitãþii, au aprobat exceptarea.

Pentru exceptarea de mai sus se mai aplicã ºi unele condiþii suplimentare care trebuiesc întrunite.
Exceptarea nu se aplicã pentru entitãþile care:
· sunt societãþi cotate la bursã;
· au o cerinþã specialã ca instituþie de stat sau pentru informarea angajaþilor.

O filialã nu trebuie inclusã în consolidare dacã:
· includerea sa nu este semnificativã pentru a furniza o imagine realã ºi fidelã a activelor, pasivelor, poziþiei financiare ºi rezultatelor perioadei pentru grupul consolidat considerat ca un întreg;
· entitatea individualã:
o are restricþii severe pe termen lung de a mai desfãºura activitãþi;
o informaþiile necesare pentru întocmirea conturilor consolidate nu pot fi obþinute decât cu efectuarea unor cheltuieli foarte mari sau într-o perioadã foarte mare de timp;
o acþiunile acelei entitãþi sunt deþinute exclusiv în scopul unei revânzãri ulterioare.

AR7 conþine instrucþiuni pentru situaþiile financiare consolidate cu privire la:
· Principii de întocmire
· Conþinutul notelor explicative
· Raportul Administratorului(ilor)
· Cerinþe de audit
· Aprobarea, executarea ºi publicarea
· Formatul bilanþului consolidat ºi al contului de profit ºi pierdere consolidat.
#PAGEBREAK#
Instrucþiunile prezentate sunt conforme cu Directiva a 7-a CEE.

Cerinþe pentru sfârºitul anului 2007
Ordinul 907/2005 prevede cã, în baza reglementãrilor ulterioare care vor fi publicate de autoritãþile relevante româneºti, urmãtoarele tipuri de entitãþi vor trebui sã respecte Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã aplicabile pentru anul financiar 2007, respectiv:
· Instituþiile de credit
· Societãþile de asigurare ºi reasigurare
· Entitãþile cotate la bursã ºi entitãþile cu acþiuni tranzacþionate pe o piaþã reglementatã
· Entitãþile proprietate de Stat
· Entitãþile care beneficiazã de sprijinul Statului sau de garanþii ale Statului.

În vederea asigurãrii conformitãþii cu IFRS în anul 2007, va fi cerutã întocmirea situaþiilor financiare în baza IFRS ºi pentru anul financiar 2006 pentru a putea avea la dispoziþie situaþii comparative pentru raportarea la 2007.

Bãncile ºi societãþile de asigurãri
În ultimii ani au survenit schimbãri în raportarea financiarã a bãncilor ºi a societãþilor de asigurãri în scopul alinierii cerinþelor româneºti cu Directivele Uniunii Europene ºi Standardele Internaþionale de Contabilitate aplicabile instituþiilor bancare. Iniþial, aceste schimbãri au fost cuprinse în Ordinul 1982/5/2001 emis de MF/Banca Naþionalã a României (pentru bãnci) ºi Ordinul MF 2328/2001 (pentru societãþile de asigurãri).

Dupã cum s-a menþionat mai sus, Ordinul MFP 907/2005 prevede respectarea de cãtre bãnci ºi societãþile de asigurare a IFRS pentru anul financiar 2007.


Concepte contabile importante pentru utilizatori si utilizatorii informaþiilor din raportarea financiarã

Istoric, evidenþele contabile româneºti au fost foarte mult sub influenþa utilizãrii informaþiilor în scopuri fiscale. Funcþia primarã a colectãrii detaliilor de naturã financiar-contabilã ºi a proceselor de evidenþiere a acestora a fost vãzutã de multe entitãþi româneºti ºi de cãtre conducerea/angajaþii entitãþilor (atât de Stat, cât ºi private) ca fiind aceea de a respecta prevederile fiscale. Iatã de ce raportarea financiarã era folositã doar în scopul raportãrii fiscale. Ca urmare a acestui fapt, informaþiile raportate aveau tendinþa de a reflecta o prezentare în care “forma prevala asupra substanþei”, respectiv conta mult mai mult sã existe anumite documente sau sã fie înregistrat ceva într-un anume fel, decât sã reflecte cu “acurateþe” poziþia financiarã a întreprinderii la un anumit moment dat sau sã indice dacã rezultatele perioadei sunt o reprezentare corespunzãtoare a ceea ce s-a întâmplat, aºa cum o cer Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã ºi Directiva a 4-a CEE.

Vina nu este atât a legilor ºi reglementãrilor româneºti în domeniu, pentru cã toate prevãd ºi încurajeazã tratamente care sunt consecvente în multe direcþii cu principiile internaþionale în domeniul contabilitãþii. Problemele par sã existe în legãturã cu aplicarea acestor legi ºi reglementãri, pentru cã se reflectã modul de formare ºi de percepþie al contabililor români.
Pânã la 31 decembrie 2003, România a fost consideratã a fi o economie hiperinflaþionistã, în baza criteriilor definite de IAS 29 “Raportarea financiarã în economiile hiperinflaþioniste”. Pentru raportarea statutarã româneascã, IAS 29 nu a fost aplicat. Acest lucru nu trebuie scãpat din vedere atunci când utilizatorii analizeazã niºte situaþii financiare în care existã numeroase elemente nemonetare.

Introducerea Ordinului MF 1752/2005 are intenþia de a asigura consecvenþa modului de prezentare ºi contabilizare din România cu cel folosit în prezent în statele membre UE ºi are în vedere accesul României la Uniunea Europeana prevãzut pentru 2007.

Cerinþe de audit

Toate entitãþile care întrunesc cerinþele legate de criteriile de dimensiune ºi entitãþile de interes public (inclusiv societãþile cotate la bursã) au obligaþia de a fi auditate din punct de vedere financiar.

Entitãþile care întocmesc situaþii financiare simplificate nu au obligaþia de a fi auditate financiar, exceptând cazul în care aceastã cerinþã este impusã prin alte prevederi legale (cum ar fi Legea Societãþilor Comerciale).

Auditorul financiar emite un raport, care, deºi în Ordinul 1752/2005 nu se menþioneazã în mod expres acest lucru, se presupune ca se adreseazã acþionarilor (sau echivalentului) în cadrul Adunãrii Generale a Acþionarilor.

Aspectele care trebuie sã fie incluse în Raportul Auditorului sunt indicate în OMF 1752/2005. În plus, auditorul financiar trebuie sã respecte standardele de audit emise de Camera Auditorilor Financiari din România.

Un audit financiar poate fi efectuat de cãtre un auditor financiar, care poate fi o persoanã fizicã sau o societate de profil, care este membru al Camerei Auditorilor Financiari din România.

Camera Auditorilor Financiari din România a fost înfiinþatã în baza Ordonanþei de Urgenþã nr. 75/1999 (aprobatã ulterior prin Legea nr.133/2002) în scopul stabilirii de standarde de audit în România ºi de a monitoriza profesia din punct de vedere al standardelor de calificare ºi de accedere la profesie, inclusiv stabilirea de criterii de examinare ºi acces la profesie, programe de formare profesionalã continuã, standarde de eticã ºi proceduri de controlul calitãþii.

Camera Auditorilor a adoptat Standardele Internaþionale de Audit emise de Federaþia Internaþionalã a Contabililor în scopul aplicãrii ºi în România.

Societãþile cotate la bursã
Pentru societãþile cotate la bursã, raportul auditorului financiar independent este depus împreunã cu situaþiile financiare anuale ºi la Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare.

Aºa cum s-a indicat mai sus, Ordinul MF 907/2005 introduce, sub rezerva reglementãrilor ulterioare, cerinþa ca societãþile cotate la Bursã sã întocmeascã pentru anul 2007 situaþii financiare bazate pe cerinþele IFRS.

În plus, se aºteaptã ca, în cursul anului 2006, sã fie aduse noi modificãri la Legea Societãþilor Comerciale (Legea 31/1990, republicatã). Este de aºteptat ca noile modificãri sã clarifice cerinþele referitoare la audit din România ºi sã abordeze unele aspecte de naturã contabilã referitoare la: cerinþe de raportare, rolul ºi responsabilitãþile conducerii ºi Administratorului(ilor), conducerea corporativã, precum ºi declararea ºi plata dividendelor, fiind de aºteptat ca modificãrile la Legea 31/1990 sã reflecte cerinþele Ordinului MF 1752/2005.