avocatnet.ro 
Strasbourg (Cererea nr. 17.984/04)
Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma. In Cauza Ilie Serban impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 19 iunie 2012, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 17.984/04 indreptata impotriva Romaniei prin care un resortisant al acestui stat, Ilie Serban (reclamantul), a sesizat Curtea la 1 aprilie 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La 21 septembrie 2009, cererea a fost comunicata Guvernului. In conformitate cu art. 29 § 1 din Conventie, s-a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.
4. In urma abtinerii lui Corneliu Birsan, judecator ales sa reprezinte Romania (art. 28 din regulament), presedintele camerei a desemnat-o pe Kristina Pardalos in calitate de judecator ad-hoc (art. 26 § 4 din Conventie si art. 29 § 1 din regulament).
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
5. Reclamantul s-a nascut in 1953 si locuieste in Petrosani.
6. La 20 decembrie 2000, reclamantul a solicitat Consiliului Baroului Hunedoara (consiliul baroului) inscrierea sa in barou fara examen. Acesta sustinea ca exercita profesia de jurist intr-o intreprindere de peste 10 ani si ca, in conformitate cu art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, avea dreptul de a fi inscris in profesie cu scutire de examen.
7. La 1 august 2001, consiliul baroului a emis un aviz negativ cu privire la admiterea cu scutire de examen a reclamantului in Baroul Hunedoara. Contestatiile formulate de reclamant in fata Comisiei permanente a Uniunii Avocatilor (Comisia permanenta) si a Consiliului Uniunii Avocatilor (Consiliul Uniunii) au fost respinse la date neprecizate de reclamant.
8. In ianuarie 2002, reclamantul a depus o noua cerere de inscriere in barou cu scutire de examen. La 2 februarie 2002, a fost supus unui examen scris privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Consiliul baroului a emis un nou aviz negativ, pe motiv ca reclamantul nu a trecut examenul scris.
9. La 22 martie 2002, bazandu-se pe avizul consiliului baroului, Comisia permanenta a respins cererea reclamantului. Reclamantul nu a primit raspuns la contestatia pe care a formulat-o in fata Consiliului Uniunii.
10. La 2 iulie 2002, reclamantul a contestat decizia Comisiei permanente in fata Curtii de Apel Alba Iulia. Acesta a aratat ca respingerea cererii sale era arbitrara, deoarece Legea nr. 51/1995 ii acorda dreptul de a fi primit in barou cu scutire de examen, consiliul baroului avand doar un rol consultativ.
11. Prin hotararea din 28 august 2002, curtea de apel a admis actiunea, hotarand ca reclamantul indeplinea toate conditiile impuse de lege pentru a fi admis in profesie cu scutire de examen.
12. Uniunea Avocatilor a formulat recurs impotriva acestei hotarari, invocand faptul ca, in temeiul statutului profesiei de avocat, pentru a beneficia de inscrierea in barou cu scutire de examen, candidatii care au cel putin 10 ani de experienta intr-o profesie juridica trebuie sa treaca un examen privind organizarea si exercitarea profesiei, test pe care reclamantul nu l-a trecut.
13. Prin hotararea sa din 3 octombrie 2003, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul, considerand ca admiterea in profesie reprezinta o posibilitate, nu un drept, si ca decizia Comisiei permanente a fost legala, in masura in care consiliul baroului a emis un aviz negativ. Curtea a retinut ca, potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, persoana care a indeplinit functia de judecator, procuror, notar sau consilier juridic timp de cel putin 10 ani poate deveni avocat cu scutire de examen. Cu toate acestea, decizia privind admiterea in profesie este de competenta Uniunii, care o exercita prin autoritatile sale in conditiile legii. In masura in care dispozitiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 ofereau persoanei in cauza doar o posibilitate, nu si un drept de a fi admis in profesie cu scutire de examen si tinand seama de faptul ca autoritatile competente au constatat ca reclamantul nu a trecut examenul de admitere si au justificat legal refuzul lor de a autoriza admiterea in profesie cu scutire de examen, Curtea a concluzionat ca actiunea reclamantului este nefondata.
14. La 1 martie 2005, reclamantul a fost inscris in Baroul Hunedoara, in urma avizului favorabil al Consiliului baroului asupra unei noi cereri a acestuia de admitere in profesie. La 1 mai 2006, reclamantul a fost transferat la cerere in Baroul Dolj.
II. Dreptul si practica interne relevante
15. Dispozitiile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in Hotararea Stefan si Stef impotriva Romaniei (nr. 24.428/03 si 26.977/03/02, pct. 20-26, 27 ianuarie 2009).
16. Prin hotararea sa din 25 februarie 2003, Curtea Suprema de Justitie a hotarat ca, in cazul in care un candidat avea experienta profesionala impusa de lege si nu se afla intr-o situatie de incompatibilitate, dreptul sau de a fi admis in profesie deriva din lege si ca Uniunea nu putea sa impiedice exercitarea acestui drept.
17. In hotararile pronuntate la 22 noiembrie 1996, 6 martie 1998, 23 mai 2000, 10 decembrie 2002, 29 ianuarie 2003, 16 septembrie 2004, 27 ianuarie, 25 februarie si 23 martie 2005, Curtea Suprema de Justitie a considerat ca admiterea in profesia de avocat cu scutire de examen era, pentru persoana care indeplinea conditiile legii, un drept, nu o posibilitate lasata la aprecierea discretionara a Uniunii.
IN DREPT
I. Cu privire la exceptia Guvernului asupra pierderii calitatii de „victima”
18. Reclamantul a sustinut ca hotararea Curtii Supreme din 3 octombrie 2003 de respingere a cererii sale de admitere in barou cu scutire de examen aduce atingere principiului securitatii juridice.
19. Guvernul invoca pierderea calitatii de victima a reclamantului in sensul art. 34 din Conventie. Acesta reaminteste ca, pentru ca un reclamant sa se poata pretinde victima in sensul acestui articol, este necesar nu doar sa aiba aceasta calitate la momentul introducerii cererii, dar si in cursul procedurii in fata Curtii. De asemenea, Guvernul invoca si cauzele Stoicescu impotriva Romaniei [(revizuire) nr. 31.551/96, 21 septembrie 2004] si Negusse Mekonnen impotriva Romaniei [(decembrie), nr. 19.011/06, 25 noiembrie 2008]. Guvernul arata ca, dupa respingerea primei sale cereri de admitere in barou cu scutire de examen, reclamantul a obtinut inscrierea in barou la 1 martie 2005.
20. Curtea reaminteste ca o decizie sau o masura favorabila reclamantului nu este suficienta in principiu pentru a-i retrage acestuia statutul de „victima”, decat in cazul in care autoritatile nationale au recunoscut, explicit sau in esenta, iar apoi au reparat incalcarea Conventiei (Amuur impotriva Frantei, 25 iunie 1996, pct. 36, Culegere de hotarari si decizii 1996-III).
21. In speta, chiar daca inscrierea reclamantului in barou ar putea fi considerata o recunoastere in esenta a incalcarii dreptului sau de a beneficia de primirea in profesie cu scutire de examen, Curtea considera ca aceasta masura nu ii ofera o reparatie adecvata in sensul jurisprudentei Curtii. Astfel, mai mult de 5 ani, reclamantul s-a aflat in imposibilitatea de a exercita profesia de avocat fara a primi ulterior vreo reparatie.
22. In consecinta, Curtea respinge exceptia Guvernului.
II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din Conventie
23. Reclamantul denunta o atingere adusa principiului securitatii juridice. Acesta invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele: „Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil [...] de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]”
A. Cu privire la admisibilitate
24. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.
B. Cu privire la fond
25. Reclamantul se plange de incalcarea dreptului sau la un proces echitabil pe motiv ca, in cazul sau, Curtea Suprema de Justitie a pronuntat o hotarare care incalca jurisprudenta constanta a acesteia. Acesta arata ca se afla intr-o situatie identica celei a altor consilieri juridici carora li s-a recunoscut dreptul de a fi inscrisi in barou cu scutire de examen.
26. Prin urmare, reclamantul considera ca pozitia adoptata la 3 octombrie 2003 de Curtea Suprema in cazul sau aduce atingere principiului securitatii juridice.
27. Guvernul releva faptul ca reclamantul nu si-a intemeiat capatul de cerere, in special ca nu a adus copii ale hotararilor contrare celei pronuntate in cauza sa in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. De asemenea, Guvernul afirma ca hotararea ce il priveste pe reclamant nu poate fi calificata drept arbitrara si, in consecinta, nu poate aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil de vreme ce Curtea Suprema a analizat si a raspuns detaliat la toate argumentele reclamantului si a motivat suficient aceasta hotarare.
28. Guvernul adauga ca, incepand din anul 2004, jurisprudenta Inaltei Curtii de Casatie si Justitie (fosta Curte Suprema) a fost intotdeauna in favoarea primirii cu scutire de examen a fostilor consilieri juridici in profesia de avocat.
29. Curtea a constatat deja in hotararea Stefan si Stef, citata anterior, ca, intr-o serie de hotarari pronuntate intre anii 1996 si 2005, Curtea Suprema de Justitie (devenita Inalta Curte de Casatie si Justitie) a hotarat ca dispozitiile Legii nr. 51/1995 acorda juristilor cu vechime mai mare de 10 ani dreptul de primire in Ordinul Avocatilor cu scutire de examen de admitere.
30. Curtea observa ca, in mod contrar jurisprudentei sale constante care confirma acest drept, Curtea Suprema de Justitie a adoptat o solutie opusa in cauza reclamantului. Or, trebuie sa se constate ca hotararea din 3 octombrie 2003 nu poate fi calificata drept un reviriment al jurisprudentei datorat unei noi interpretari a legii. Astfel, Curtea Suprema de Justitie nu a explicat in niciun fel motivele schimbarii pozitiei sale si a revenit ulterior la jurisprudenta sa constanta. In acest context, hotararea care ii refuza reclamantului dreptul de a beneficia de dispozitiile Legii nr. 51/1995 apare drept singulara si arbitrara (Stefan si Stef, citata anterior, pct. 35).
31. Prin urmare, a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie.
III. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 14 coroborat cu art. 6 din Conventie
32. Reclamantul denunta un tratament discriminatoriu in raport cu alte persoane care se afla intr-o situatie similara cu a sa.
33. Avand in vedere concluziile incluse la pct. 31 supra, Curtea concluzioneaza ca acest capat de cerere trebuie declarat admisibil, dar ca nu sunt motive sa se pronunte cu privire la fond [a se vedea, mutatis mutandis, printre altele, Laino impotriva Italiei (MC), nr. 33.158/96, pct. 25, CEDO 1999-I, Biserica Catolica din Cannee impotriva Greciei, 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, pct. 50, si Ruianu impotriva Romanei, nr. 34.647/97, pct. 74, 17 iunie 2003].
IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
34. Potrivit art. 41 din Conventie, „Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”
A. Prejudiciu
35. Reclamantul solicita 100 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
36. Guvernul solicita Curtii sa respinga aceste pretentii, considerand ca nu sunt justificate si ca nu au o legatura de cauzalitate cu pretinsele incalcari ale Conventiei. In orice caz, acesta considera ca o constatare a incalcarii drepturilor invocate de reclamant poate constitui in sine o reparatie suficienta a prejudiciilor suferite.
37. Curtea releva ca singura baza care trebuie retinuta pentru acordarea unei satisfactii echitabile consta in speta in faptul ca reclamantul nu a putut beneficia de garantiile art. 6. Curtea considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral ce nu poate fi contestat. Pronuntandu-se in echitate, astfel cum prevede art. 41 din Conventie, aceasta acorda reclamantului 3.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
B. Cheltuieli de judecata
38. Reclamantul nu solicita rambursarea cheltuielilor de judecata. Prin urmare, nicio suma nu va fi acordata cu acest titlu.
C. Dobanzi moratorii
39. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:
1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie;
3. hotaraste ca nu este necesar sa examineze capatul de cerere intemeiat pe art. 14 coroborat cu art. 6 din Conventie;
4. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformit ate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 3.000 EUR (trei mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, c are va fi convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, pentru prejudiciul moral;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcurs ul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;
5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 10 iulie 2012, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.
Josep Casadevall, presedinte
Santiago Quesada, grefier
Pilu 
ContSters106925
Comentarii articol (2)