Alexandra Nechita, un Picasso contemporan

De-a lungul timpului, a avut aparitii televizate la CNN, The Oprah Winfrey Show, The Rosie O'Donnell Show, CBS Sunday Morning sau NBC's Today.  

Desi locuieste in America, de la varsta de doi ani, Alexandra vorbeste doar romaneste acasa si impreuna cu familia sa practica toate traditiile cu aceeasi regularitate ca si cum ar trai in Romania, pentru ca „stie la prima mana cat de valoros este pentru cultura si radacinile cuiva faptul ca acestea sa fie prezente activ in viata lor”.

Pe cine admirati, in mod special, dintre toate emblemele istorice ale culturii romane?

Sunt o mare fana a lui Constantin Brancusi. Ar trebui sa mentionez ca se afla printre multitudinea de artisti romani pe care am admirat-o dintotdeauna. Motivele mele vin dintr-o perspectiva vizuala. Munca sa a avut capacitatea de a dura in timp si de a aprinde emotii. Ii consider munca atat de puternica si intuitiva, acestea fiind cele doua atribute pe care m-am straduit sa le ating in munca mea de zi cu zi.

Dar din cultura mondiala?

Lista este imensa. Si, desi mi-ar placea sa indic o personalitate renumita la nivel mondial pentru a putea discuta, imi dau seama ca cei pe care admir cel mai mult sunt oamenii care imi influenteaza viata in mod regulat, de la familie, la prieteni si la cei care se afla in sfera mea de lucru. Imi dau seama ca, desi inca visez la lucruri mari si aspir la titluri complexe si glorie, ceea ce ma preocupa mai mult este dorinta de a fi o fiinta umana buna. Stiu ca suna banal, dar este intr-adevar o misiune zilnica sa faci in mod constient alegerile corecte, nu doar pentru binele meu, dar si pentru al celor din jurul meu. Cu adevarat, lucrurile care conteaza cel mai mult in final sunt cele mici.

Din punctul dvs de vedere, sunt romanii patrioti? 

Romanii sunt cu siguranta patrioti. Ei bine, cel putin cei din familia mea. Avand in vedere faptul ca parintii mei au trecut prin tulburari politice si sociale severe, nu am simtit niciodata ca ar fi dorit sa-si ascunda trecutul, cu toate ca stiu cat de dificil si impovarator a fost pentru ei. In schimb, l-au folosit ca sa ne invete pe mine si pe fratele meu, care este nascut in America, sa ne pastram identitatea romaneasca. Chiar si astazi, vorbim doar romaneste si practicam toate traditiile cu aceeasi regularitate ca si cum am trai in Romania. Stiu la prima mana cat de valoros este pentru cultura si radacinile cuiva faptul ca acestea sa fie prezente activ in viata lor. Mi-as dori sa pot spune ca toti romanii care traiesc in strainatate au in continuare aceasta dragoste si admiratie pentru tara lor asa cum o au parintii mei si asa cum m-au invatat pe mine sa o am, dar realitatea trista este ca multi uita si, inainte sa-si dea seama, sunt doar de origine romana.

Daca ar fi sa facem o paralela intre Romania si alte tari, care e profilul cultural al Romaniei, din punctul dvs. de vedere?

Nu ma consider calificata sa raspund corect la aceasta intrebare. Realitatea este ca am trait in Statele Unite de cand aveam doi ani. Cu toate acestea, vad ca Romania lucreaza intr-adevar spre cresterea culturii si a patrimoniului. Vad aceasta prin intermediul multitudinii de organizatii si a numerosilor romani cu care m-am asociat. Se pare ca toti impartim o pasiune comuna pentru tara noastra si personalitatea sa culturala si ceea ce inseamna aceasta pentru noi.

Cum credeti ca va evolua cultura in Romania, in urmatorii ani?

Aceasta intrebare este atat de subiectiva. Nu putem prezice evolutia politica, sociala sau economica a Romaniei. Tot ceea ce putem face este sa incercam sa o ghidam in directia pe care noi o visam. Nu putem fi blocati in metodele si ideologiile din trecut, dar in acelasi timp nu putem abandona istoria si traditia cu totul. Este importanta expunerea continua, sa continuam sa descoperim noi metode si cu aceasta progresul va fi facut.

Profesional vorbind, care a fost prima dvs iubire?

Din punct de vedere profesional, prima mea dragoste au fost calatoriile ce au venit odata cu pictura mea.

Cum ati descoperit pasiunea pentru pictura?

Mi-am descoperit pasiunea pentru pictura cand eram foarte mica. Eram consumata de dragostea mea pentru culori si ma simteam cel mai bine cand puteam participa in orice fel de marcare, de la pereti la podele la zeci si zeci de carti de colorat pe care le umpleam in fiecare saptamana. Parintii mei nu au fost niciodata uimiti de „talentul” meu, ci mai degraba erau ingrijorati ca au un copil introvertit care va creste fara nicio abilitate sociala. Ma incurajau sa continui sa desenez si sa pictez, dar in acelasi timp ma impingeau sa iau parte in asa-zisele jocuri de copii normale. Aratam prea putin interes in a ma juca afara cu papusile sau in a-mi face prieteni noi. Tot ceea ce imi doream era sa fac desene cu creioanele, cu acuarelele. La acea varsta nu aveam o conceptie asupra a ceea era un artist sau ce ar insemna o cariera in arta, tot ceea ce imi doream era sa pictez mereu. Pot spune cu siguranta ca inima mea a dorit pictura de prima data cand m-am cufundat in vopselurile seducatoare ce mi-au permis sa ma exprim.

Fiecare amintire a unei meserii facute cu pasiune este, cu siguranta, importanta. Insa, dintre toate una, mai mereu, se evidentiaza mai mult. Care ar fi aceasta, in cazul dvs.?

Pastrez foarte multe picturi in propria mea colectie privata. E un arsenal al muncii pe care il pastrez pentru o varietate de motive. Ar fi usor sa zic ca acelea sunt piesele mele cele mai memorabile sau „favorite”, dar nu acesta este motivul pentru care tin o colectie privata. Ma consider o artista foarte prolifica. Constant fac ceva. Cateodata bun, cateodata rau. A indica cu precizie o anume lucrare memorabila de-a mea este dificil, nu pentru ca ar fi memorabile toate, ci pentru ca fiecare piesa reprezinta vocea mea, logica mea, intuitia mea, infrangerea mea, viziunea mea si aspiratiile mele. Fiecare pictura sau sculptura reprezinta o experienta care mi-a lasat sentimente ce nu le-am mai avut inainte. Sunt incremenita in acel moment, cu monumentalele mele statui de bronz, partial si din cauza capacitatii lor de a revitaliza un spatiu geografic. Sunt o mare adepta a artei publice si a conexiunii dintre comunitate si geografie. Toate aceste sunt idei pe care le explorez prin intermediul marilor mele sculpturi pentru exterior.

Cand ati simtit ca sunteti cea mai mandra de dvs, de-a lungul profesiei?

Ma simt cel mai mandra de mine insami atunci cand vad cu ochii mei interactiunile dintre lucrarile mele si privitor.

Care sunt cele mai valoroase lucruri pentru dvs., ca individ?

Posesiunile mele cele mai valoroase sunt mintea si spiritul meu, pe care le datorez parintilor mei. Insa familia mea este cel mai important dar. Mama si tatal meu de neegalat, fratele meu, care este prietenul meu cel mai bun, si bunica mea incredibila care m-a crescut.

Pentru astfel de romani ca Alexandra Nechita a luat nastere „Romani pentru o lume”, campania nationala de responsabilitate sociala initiata de Fundatia Sergiu Celibidache.

E randul tau sa pui Romania pe harta!  Mai multe detalii pe www.romanipentruolume.ro si pagina oficiala de Facebook a campaniei http://www.facebook.com/RomaniPentruOLume.